566 matches
-
o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul de noapte, zorii se nasc și se simt prin stelele căzătoare. Aerul trist, împrăștie singurătățile vremii în imaginea unui chip ceresc ce se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE SORI (celei ce se vinde) Cine mi-a furat iubirea și mi-a ascuns-o după soare, Cine mi-a furat dorul și mi l-a îngropat în SUBSOLURILE DE LUNĂ. Cine mi-a furat inima celui iubit și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trunchiuri răsturnate, ori să-ți faci vînt cu crengile copacilor dintr-un loc în altul. Totul părea ca-n junglă, ba chiar și mai avan. Erau fel de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai uriașe sălcii plîngătoare, cu crengile întoarse pînă la pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
slovă diferită, voi vă înțelegeți totuși ca frații și cu binecuvântarea mea... și trebuie să învățați unii de la alții de toate cele ca să vă ușurați și să vă înfrumusețați viața voastră pământeană. Că eu v-am dat izvoare limpezi, codri umbroși, pajiști însorite, livezi înflorite, câmpuri mănoase, fete și neveste frumoase, feciori și bărbați mândri și neînfricați pentru a vă bucura cu toții de viață și de frumusețile ei aici, în prea frumoasa și vesela Grădină. Iar cine va încălca vrerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară spre pământ, din goana cailor. Mulți veniră de-a bușilea, dar nici unul nu schiță vreun
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost recomandat și imediat am fost anunțat telefonic dacă primesc să fiu subiectul proiectatului reportaj. Așa se face că, după o oră am primit pe reporteră în locuința mea. Într-o curte împodobită cu pomi înfloriți, cu viță de vie umbroasă în fața casei și covoare multicolore de zambile, lalele și mii de lăcrămioare înflorite, reportera, impresionată de covorul floral plus pomii înfloriți, mi-a luat acel interviu publicat în „Adevărul de Vaslui” din 1 mai 2006, cu titlul „La 90 de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gloria de teoretician al funcțiunilor, a lui Gauss, și nici pe manuscrise mai mult sau mai puțin complete, de felul fragmentelor de teoria numerelor din 1834 - și 1837, ci pe aluzii din schimbul său de scrisori cu astronomii, pe indicații umbroase din jurnal, ori pe însemnările critice cu care Gauss obicinuia să umple marginile libere ale cărților sale. Astfel, se pare, Gauss era în posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină de taină“. Ultimul birou, al nimănui. Nu-l revendică nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece, umbroasă. Biroul și toaleta, celule cu gratii, cu alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal“, cel ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să ajung în zona umbroasă a peșterii...” Tu ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din clasa-ntâi pune mâna pe cretă și trage pe perete, în spatele blocului, pe șleau. Și tu vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să ajung în zona umbroasă a peșterii...” Tu ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din clasa-ntâi pune mâna pe cretă și trage pe perete, în spatele blocului, pe șleau. Și tu vii cu metafore, cu declarații lăcrimoase, chestii de secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o aveau în raza lor vizuală când intră pe aleea unei case mari de pe Nyerere Drive. Trecură cu mașina încetișor prin fața casei și o văzură din mers cum coboară din mașină și cum se îndreaptă cu pași mari spre veranda umbroasă. Apoi grădina luxuriantă, atât de stufoasă în comparație cu arbuștii de papaia din fața măcelăriei, le obstrucționă privirea. Asta, însă, le fu îndeajuns. Dădură colțul și parcară sub un palisandru de la marginea drumului. Și acum ce facem? se interesă unchiul. Așteptăm aici până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor. Singurătatea de bețiv argumenta rătăcirea, singurătatea trecea cu vederea decorul cracilor desfăcuți. Doctore, sunt depășite toate experimentele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua în care trebuiau să prindă maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși cei care aveau să prindă maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asupra adevăratului loc de atracție: un mic iaz minunat, poate de șase pe nouă metri, cu un doc plutitor și o barcă simplă din lemn legată la mal. Dincolo de iaz, chiar la marginea proprietății, ascunsă sub un pâlc de copaci umbroși, se vedea o canapea balineză din lemn de tek, pentru două persoane, unde puteai să stai la umbră sub acoperișul sprijinit pe patru stâlpi. Leigh abia se abținu să nu se ducă direct la canapeaua aceea și să se trântească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
idee foarte bună și au coborât spre port. Marcel și Louis locuiau la marginea cartierului Marinei, aproape de porțile care se deschideau spre cornișă. Era o casă mică, spaniolă, cu ziduri groase, cu obloane de lemn vopsite, cu odăi goale și umbroase. Aveau orez, pe care l-a servit mama tinerilor, o bătrână spaniolă zâmbitoare și plină de riduri. Gonzales s-a mirat, fiindcă orezul lipsea acum în oraș. Se poate face rost la porți", zise Marcel. Rambert mânca și bea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ea. —Mulțumesc, Julie, i-am spus, luând pe furiș cutiuța aurită din geanta zebrată și punând-o în geanta-plic. Hai să coborâm. Altfel, mama o s-o ia razna. Ν —Iubitelor! Heee-eeei! Hai aici! Mama ne făcea semne dintr-un colț umbros al cortului din fundul grădinii. Petrecerea tatei era în plină desfășurare, imaginea perfectă a vieții provinciale engleze. Oaspeții forfoteau de colo-colo sorbind din paharele cu Pimm’s1 pe gazonul din spatele casei. Trebuie să recunosc, mama făcuse o treabă minunată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea întoarce în Spania, mă voi duce, Tantal eliberat, să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]