977 matches
-
fie puse În aplicare atunci când copiii sau tinerii acționează fără să se conformeze așteptărilor școlii, să fie corecte, adecvate și direct proporționale cu gravitatea faptei, să fie aplicate cu consecvență, dar să țină cont de circumstanțele individuale și să evite umilirea elevilor; - recompensele trebuie să aprobe, să recunoască și să Încurajeze comportamentul corect și rezultatele reale, să reflecte și să contribuie la consolidarea etosului școlii, să răsplătească și să motiveze elevii, să Încurajeze asumarea responsabilității elevilor pentru propriile comportamente și realizări
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
acceptat ca fiind adevarat despre o situație sau despre noi Înșine, să permită catalizarea autoacceptării. Călătoria prin dezvoltarea personală este un pelerinaj prin surplusul nostru de realitate, este o plimbare curajoasă spre noi Înșine prin cele mai adânci cotloane, frici, umiliri, rușine ascunsă, speranțe și În final, din nou spre exterior. Dezvoltarea personală ne oferă o scenă pe care putem expune În siguranță, sinele, astfel Încât surplusul de realitate poate fi Înțeles mai bine. Tehnica este flexibilă, ea nu ne cere să
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
deosebită. Adoptăm într-asta spiritul creștin, centuria noastră având caracter profund religios, fiind o formulă de luptă pe temeiul unui crez comun și al abnegației, ca și Ordinul Templierilor sau al Cavalerilor de Malta. Sentimentul de viață îl simțim în umilirea meritului personal. G. Călinescu De aci și voluptatea noastră de a ne supune și a suferi pedepse. Tata m-a surprins vărgat pe spate de frânghiile cu care am fost bătut la cererea mea, deși camarazii acceptaseră a-mi suspenda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de camarazii noștri, însoțite de manifestații contondente, precum și sistematica maltratare morală a tinerimii naționaliste din școlile militare sau din instrucția pe termen redus, numai pentru motivul că e însuflețită de noua spiritualitate, sunt viții pe care le voim eliminate. Din umilire nu poate să iasă un duh demn și vitejesc. Președintele: Te rog, nu face predici! Ce înțelegi prin tinerime naționalistă? Aceea care maltratează pe cetățenii de altă confesiune și rasă? Pentru astfel de proteste împotriva bătăii în armată ai fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gen scot în relief nu doar chestiuni de drepturi și libertăți, ci și problema profundă a demnității umane. Trebuie să observăm că societățile moderne, chiar și în condițiile exercitării fără cusur a drepturilor și libertăților prevăzute constituțional, lasă loc înjosirii, umilirii și violenței instituționalizate. Ca urmare, cine se interesează de ceea ce se petrece în jur nu poate să nu se întrebe: unde este demnitatea umană? Demnitate umană care pare c-a dispărut pentru unii, iar pentru alții este un dar divin
Demnitatea – o calitate a fiinţei umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Larisa-Marieta Ţogoe () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2295]
-
a intra într-un proces de degradare. Bariera declanșează diminuarea calității relației. În aceste sensibile împrejurări, scuzele reprezintă tocmai încercarea de a îndepărta bariera (idem). Când o relație se deteriorează sau este deja deteriorată de mânie sau de minciună, de umilire sau de durere, scuzele sunt întotdeauna un lucru benefic. Cei mai mulți dintre noi căutăm într-o scuză sinceritatea. Vrem ca scuzele să fie autentice, spuse din toată inima și însoțite de dorința de eliminare pe viitor a tot ceea ce ar mai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se concentra în mod special pe acest tulburător și chinuitor sentiment, S. Freud vorbește în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002, pp. 187-188): • gelozia normală: este compusă "esențialmente din doliu, din durerea pentru obiectul iubit pierdut și umilirea narcisică, în măsura în care una se poate deosebi de cealaltă, apoi din sentimentele dușmănoase față de rivalii preferați și dintr-o contribuție mai mare sau mai mică de autocritică, ce dorește să facă propriul Eu vinovat pentru pierderea iubirii". Ea nu este "complet
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vedere, există și o bucurie răuvoitoare, răutăcioasă. Ea se rezumă la sintagma "Așa-i trebuie!", nutrită de oamenii acriți, răutăcioși, vanitoși, zeflemiști și/sau invidioși. Spre deosebire de bucuria benignă, bucuria malignă contribuie la înveninarea relațiilor interpersonale. Ea este alimentată "de spectacolul umilirii celorlalți, în urma unui eșec, a unei sorți neprielnice, chiar a unei nenorociri adevărate" (Braud, 2008, p. 30). Vorbind despre acest malefic tip al bucuriei, Fr. Nietzsche în Omenesc, prea omenesc, vol. II reține: "Bucuria malignă provine din aceea că cineva
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
așteptărilor noastre, înseamnă a-l încuraja pe calea lui, chiar dacă aceasta nu este și a noastră, continuând bineînțeles să ne respectăm și să ne exprimăm propriile nevoi" (p. 154). Dragostea nu poate fi separată de respect. Ea este incompatibilă cu umilirea. Respectul nu se impune ca o datorie morală, ci se conturează ca o mișcare interioară spontană care însoțește iubirea. Acesta aduce cu sine stima, considerația, deferența. Ca mod de comportament, respectul implică "reținere, suspendarea actului insolent sau blasfemitoriu, violent sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fiind inoportune, nejustificate, insuficiente, greșite, hazardate etc.); • disprețul, ura, minimalizarea partenerului; • închiderea afectivă și verbală; • izolarea; • dorința prea mare de control sau de putere 77; • dezaprobarea (și/sau contestarea) unicității partenerului; • (constanta) proastă dispoziție; atitudinea mohorâtă, îmbufnată, de neîmpăcare; • batjocorirea, umilirea partenerului; • lipsa de interes, de atenție, de grijă față de el; • starea încordată, de permanentă nemulțumire; • găsirea de obstacole în calea cooperării; • neglijarea stărilor emoționale ale partenerului; • lipsa de sensibilitate și dificultatea de a găsi o vorbă bună, un gând bun
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează puțin; nu spune, ci arată, iar celălalt trebuie să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se spune că au fobie socială generalizată. Fobia socială în general începe în perioada adolescenței, când mulți oameni devin excesiv de conștiincioși cu ei însuși și iau în considerare opinia celorlalți (Blazer, 1991)257. Unii oameni se plâng de experiențele de umilire care le-au putut declanșa fobia socială. Unii copii, sunt excesiv de fricoși și temători de ceilalți încă de la o vârstă foarte mică și poate acești copii pot fi mai predispuși să dezvolte fobie socială (Biederman, Bolduc-Murphy & Faraone, 1993, apud Hoeksema
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare anterioară umilirii mele.* Pentru că mă hotărăsc împotriva lui a fi, împotriva primei și supremei umilințe - ca altcineva sau nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul meu -, îmi hotărăsc în mod suveran ființa drept nimic și sânt acum pentru prima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a alege, care mă privesc, dar pe care sânt împiedicat să le iau, deși puteam să le iau singur. Ești umilit când altcineva decide pentru tine într-o privință în care se cuvenea și puteai decide singur. În plus, orice umilire autentică trebuie să emane dintr-o sursă identificabilă și să mă vizeze în mod explicit. Afirmația, de pildă, că ai fost "umilit" de natură rămâne un simplu fel de a vorbi.) Umilința este un hotar impus: în locul unei limite pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o dau din interior, primesc, fără să consimt, una din afara mea; în loc să mă hotărăsc, deși aș putea să o fac, sânt hotărât. Eu încetez să fiu, în privința mea, instanța deciziei în punctele în care aș putea să fiu. De aceea, umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertății. Ce este bine și ce este rău pentru mine, când trebuie să fiu apărat și când expus, ce se cuvine să fac și ce nu - sânt lucruri pe care nu eu le hotărăsc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce se cuvine să fac și ce nu - sânt lucruri pe care nu eu le hotărăsc. Întrucât mi s-a retras dreptul de a hotărî în privința mea, întrucît tot ce fac și sânt cade sub recompensă și pedeapsă - sânt infantilizat. Umilirea este infantilizare. Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul în care, în toate privințele esențiale, se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
infantilizare. Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul în care, în toate privințele esențiale, se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărîndu-se în locul meu, sânt invalidat, sânt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt decât umilința mea, felul în care sânt înființat (= hotărît) din afara mea. Eu nu mai sânt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi "hotărît" de la un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi "hotărît" de la un cap la altul. "Eu" nu mai are în sine nici o valoare reflexivă, ci este produsul compact al unor determinări străine de mine. În umilire, eu nu recunosc drept autoritate instanța care hotărăște pentru mine; hotărârea ei nu mă sporește, ci mă diminuează, îmi sărăcește sau îmi anulează eul. Întrucât nu o recunosc ca superioară, hotarul pe care ea mi-l conferă nu este acceptat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spune în camera Ungariei cumcă națiune română nu esistă. I se răspunde că esistă și nimic mai mult; ca și când acel om n-ar fi știut-o, ca și când el ar fi spus-o cu altă intențiune decât ca să arunce o nouă umilire asupra națiunei românești. Aicea trebuia un protest energic {EminescuOpIX 89} și formal contra purtării neescusabile a unor deputați cari n-au respect de națiuni întrege; trebuia demisiunarea deputaților români dintr-o Dietă care nu se respectă, nerespectând neci chiar individualitatea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau simile! Dacă polonii și slovenii ar fi primit în februariu 1867 programa ce-o statuase boemii și dacă ar fi ajutat la esecuțiunea ei, s-ar fi scutit pre sine și pre imperiu de multe suferințe și de multe umiliri. Această programă însă a fost așa de corectă și așa cu totului tot de esactă, încît în urma urmelor ei totuși au revenit la ea prin părăsirea senatului imperial. Însă cât timp prețios s-a pierdut prin aceasta. De ce și-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
revoca o sentință ori o aprobare nedreaptă. Această justiție până azi rău informată e tronul. Numai tranzacțiunile {EminescuOpIX 92} directe cu tronul pot ținea pre români pre terenul absolut al drepturilor lor; tranzacțiuni de altă natură însă, cari, unite cu umilire, să se subordineze intereselor unei alte națiuni sunt periculoase, criminale chiar. Ce drept mai mult pot avea ungurii în această țară unde în număr sunt mai egali cu noi, unde, prin istoric sunt cu mult mai târziu veniți decât noi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
popoarele să îngenunche și sub jugul unui rege rău; astfel credința cea adâncă către unitatea Austriei și către tron a fost cauza indirectă, deși principală, care i-a făcut pre români să primească tăcând, cu o rezistență mai mult pasivă, umilirea dualismului. Al treilea mod e cel mai simplu, deși cel mai greu și mai nedrept. Ți-arogi cu insolență drepturile altuia și te susții în proprietatea lor prin puterea brută, proprie ori străină. Să cercetăm aceste trei puncte, unul după
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
chiar pentru această însușire nu se aplică. În toată țara nu mai este nici un vicecomite (subprefect român, și de cei mai mici diregători încă abia ici-cole câte unul ex peculiari gratia, care și aceia numai ei știu bieții cu câte umiliri și sacrificie se mai pot susține în posturi. {EminescuOpIX 264} Iar înțelesul paragrafe- lor privitori la denumiri ar fi cumcă: pe teritoriul locuit de naționalități la posturile de comiți supremi și juzi oamenii din sânul acelor naționalități "caeteris paribus " să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
căci noi zău nu aflăm nici o bază pe care s-ar putea realiza o adevărată și sinceră frăție intre noi și ei, nu vedem egalitate numai în darea de bani și de sânge și afară de acestea pe toate terenele numai umiliri, de considerări și persecuțiuni nedemne de frați. [17, 19, 21, 26, 28 noiembrie 1876] TURCIA ["PENTRU A NEUTRALIZA EFECTELE... Pentru a neutraliza efectele conferenței, Poarta au hotărât introducerea de reforme constituționale în tot imperiul înainte de întrunirea plenipotențiarilor la Constantinopole. Prezidentul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]