1,021 matches
-
strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit o clipă lângă un stâlp, privind Înapoi spre ring. Rachel tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
același timp. Eu eram pe platforma unui autobuz, înțelegeți. Poate că era cineva care semăna foarte bine cu el. Poate. Mă duc să salvez musca aceea. William văzu o muscă mare, cu aripile lucitoare, zăcând pe suprafața apei neastâmpărate, care unduia la picioarele lor. Adam se lăsă să lunece în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am bolivari! Vrei de pomană? Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crengile unui gigantic arbore venusian. Marginile deschizăturii erau foarte neregulate. ceea ce îi conferea un aspect dintre cele mai naturale. Asemănarea cu sutele de alte scorburi ale arborelui impuse o fixare de repere foarte amănunțită. Remarcase deja că într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își fixă niște repere și o porni în lungul crengii masive. După vreo 75 de metri, aceasta se încrucișă cu o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și după o astfel de noapte. La câțiva pași mai Încolo se Îngrămădea un vraf de Solocase - revista de anunțuri imobiliare, gratuită. Maja luă una, distrată. De câteva săptămâni, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma se Înfășurase În eșarfa ei din pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de diverse emoții; alții par că Își trăiesc inerți absența - poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o mărturie a unei imobilități expresive. Unul din aceste chipuri absente care se unduiesc În poză e al tău, ascuns după o expresie pe jumătate neatentă, pe jumă tate vizibil atinsă de aroganța specifică vîrstei. Ești singurul personaj din cadru care privește altceva decît obiectivul aparatului. Îmi amintesc la ce te gîndeai, În momentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unitățile din Hațeg. Are grijă de el, toată unitatea știe că ar fi bine să te porți prietenos cu Macovei, dacă vrei să nu ai probleme. Inclusiv locotenenții. Și cu toate astea, uite-l cum coboară, perplexitatea făcîndu-l să se unduiască, parcă e o jucărie de plajă gata să se dezumfle, nu știi dacă mai ajunge jos. CÎnd sună a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste balustrada de lemn spre unul din cîinii unității, care dă semne că ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce facem? Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi ascultat pe locotenentul Stanca și să ne fi Întors În baterie cînd ne-a ordonat! Motoare de mașini grele ne torc pe la urechi, voci unduiesc din depărtare, se aude un huruit intens a cărui sursă rămîne un mister - Îmi vine greu să cred că avioanele pot să zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două curve urcară pe masă În ritmuri de manea. Directorul trimisese mașina după ele Într-un sat vecin și-l pusese pe șofer să se tocmească el și să le plătească dinainte, ca să nu fie discuții după aia. Fetele se unduiau pe masă, printre mâinile Întinse către ele. Unuia, care nu izbutea să vorbească, Îi curgeau ochii și balele. „Desigur”, urlă din nou găzdoiul cel darnic, „cine dorește să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stînca ta va sta-n picioare"*; stelele dansînd la cîntecul omului; anii rostogolindu-se, mărturisindu-l pe om ca om sau ca neom; "nori sumbri, ca de smoală" învăluind "fața soarelui"; vînturile sinistre vuind "ca zgomotul unei bătălii"; "umbrele morții" unduindu-se în fața ochilor omului; "valurile disperării" grăpînd sufletul omului "cum rîul Severn vuind ară nisipul sur"; "valea morților"; "mantiile negre ale nopții". [*thou shalt stand firm in the days of temptation, as the lofty hill of Kinwulf; in vain shall
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de imagini: Vara câteodată, privind castanii de departe, încărcați de frunze, aspectul lor era acela al unor capete enorme înfipte pe trunchiuri, cu obrajii scobiți în adânc, așa ca lamele capului meu. Când vântul sufla prin frunze, obrazul acesta se unduia ca valurile unui lan de grâu. În același fel fremăta capul, când se clătina piedestalul. Pentru a ști că obrazul era făcut din foițe era suficient să înfund puțin de tot degetul în carne. Degetul intra fără rezistență, ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosferă, ele produc raze mișcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea sunt numite și aurorele boreale; în emisfera sudică sunt numite aurorele australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roșiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare că variațiile activității solare influențează clima de pe Pământ. Astfel, din 1645 până în 1715, nu s-a observat nici o pată pe Soare, iar această perioadă a coincis cu anii cei mai friguroși ai "micii ere glaciare", o
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
În felul ăsta voi putea să-l simt, să-i simt mâinile pe mine mai mult timp. Mai întâi îmi va desface centura, apoi îmi va cuprinde mijlocul cu mâinile și-mi va spune: Ce talie frumoasă ai, cum se unduiește, cât e de zveltă! Apoi îmi va desface nasturii bluzei foarte încet și îi voi simți mâinile descheindu-mi fiecare nasture și atingându-mi ușor sânii, până când se vor iți din bluză și atunci mi-i va iubi și-mi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ce făceau parte din marea societate cotnăreană, desigur rod al veniturilor substanțiale obținute din celebrele podgorii de sorginte domnească și nu numai. Iată câteva amănunte furnizate de generalul Milicescu, după ce le descrie frumusețea pletelor blonde și-a lor gingașă splendoare, unduind, cosițe mândre, pânʹ pe t alii și mai jos. Iar cu capătul ce l duce, după cap, piept și bărbie Lasă dulce să zărească albul piept ca mândru crin Și pe gât cu e-aninată mândra bandă azurie Șirul de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu în canistre - cum o duc unii la export, s-o beau în orele candorii când caii pasc din rouă zorii și-atunci să vină cititorii să vadă versul cum mi-l port! - Dar Busuioacă de Moldova care să-ți unduiască slova precum în ce și pre pământ să prindă îngerii cuvânt?! - Știu eu, Magistre? Orice vin e bun dacă nu bei puțin și e adus de la Cotnari, din pivnițele cele mari pe unde a grăit cuvânt și Ștefan cel atât
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fost inspirat să creeze acest stil ușor, curgător, meditativ de arte marțiale, în urma unei lupte dintre un șarpe și un cocor la care a fost martor când se plimba într-o zi prin munți. În timp ce privea șarpele zbătându-se și unduindu-se în cercuri, ca reacție la tacticile cocorului, și cocorul apărându-se de atacurile șarpelui cu lovituri rapide, dar ușoare ale aripilor, Chang și-a dat seama de puterea superioară pe care o are abordarea stilului ușor față cel dur
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
nos/ instruments ne couvrait pas le vacarme/ de l-Ocean qui se rapprochait.../ Ta voix avait l-infflexion d-une voix/ d-enfer et le piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore. Iată aurora 647, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
modelul Treimii se reflectă în fiecare dintre momentele Creației 861. În arc se sumează Lumina cu cea reflectată și cea refractată uman. E un fenomen pur fizic în care se suprapun vectorii orto, para și metafizic ale căror direcții egocentrice unduiesc vibratoriu ca în cercurile concentrice ale apei sau sferice ale eterului în clopot, revenind apoi la centru cu sunetul amplificat. Este și secretul catedralelor, vibrația energetică a inițiaților din templu, din biserică lovește în ascensiunea ei cupolele, arcurile și arcanele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de nos/ instruments ne couvrait pas le vacarme/ de l-Ocean qui se rapprochait.../ Ta voix avait l-infflexion d-une voix/ d-enfer et le piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore". Iată aurora, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Giganticele valuri la pol înmărmuresc Sub nopțile lugubre în munți cristalizate; Deasupra și departe doar stelele lucesc Reci ca și suveniruri antice șu sacrate. Dar nordica-Auroră când cerurile arde Cristalele de gheață țâșnesc scântei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noaptea strigoii prin lanuri de grâu... Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi, Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi 1029. Pământul nu poate exista fără mări și oceane unduind imaginea lunii și a stelelor, fără ca fluviile să scalde luncile și munții să-și încălzească piscurile în focul solar iar pădurile să-și unduiască frunzele în adierea aerului. Armonia elementelor se realizează în poesie prin dragoste Venus și Cupidon și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi 1029. Pământul nu poate exista fără mări și oceane unduind imaginea lunii și a stelelor, fără ca fluviile să scalde luncile și munții să-și încălzească piscurile în focul solar iar pădurile să-și unduiască frunzele în adierea aerului. Armonia elementelor se realizează în poesie prin dragoste Venus și Cupidon și întreaga atmosferă a planetei pe care locuim este tributară sentimentelor dintre oameni, precum în cer așa și pe pământ. [...] Pământ, mare, cer,/ De sărutări
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
uriașe a universului. Piatra e sămânța, pământul, matricea, oul, elixirul chintesenței. Pe vârful munților, în apropierea cerului, în peșteri, pe insule se ascund artefactele ce împlinesc arcanele și frământă inițiații în fața idealului lumesc de a ști, de a cunoaște, versurile unduind spiritul lor copleșit de meditație și venerație. Călugării și-au închis rugăciunile în pivnițele pământului. Toate-au încetat murind sub zăvor... Țărâna e plină de zumzetul tainelor, dar prea e aproape de călcâie și prea e departe de frunte. Am privit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
crude, dar oricare i-ar fi conținutul capul lucrează pentru a se exprima: este de la natură înzestrat să facă asta, așa cum ochii sunt pentru râs și plâns, nasul pentru adulmecat și buzele pentru sărutat, fruntea pentru lovituri, părul pentru-a undui, a încânta și-a gâdila, pielea seduce, înspăimântă și doare, mușchii pentru a relaxa gura și ceea ce ea poate gândi; doar urechile par în pierdere, într-adevăr, dar printr-un truc și ele se pot mișca. Mărturisesc acum o apreciere
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]