288,481 matches
-
pe la teatrele, ansamblurile de balet și atelierele de picutură de pe întinsul țării. Înarmat cu un coș de medalii, el ar trebui încurajat să-și folosească energia decorându-și apropiații, susținătorii și, nu în ultimul rând, pilotul de pe Concorde-ul de unică folosință (luați această expresie în orice sens doriți). Aș merge chiar mai departe: aș propune votarea în Parlament a unui bilet de călătorie nelimitat pentru Plimbăreț și toată suita lui. Aș pune, desigur, și o condiție: ca drumul acestor împilatori
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
că pentru anumite recepții private se băgau câțiva rechini în piscină și că rechinii aveau la dispoziție cinci minute, înainte de a muri în apa dulce, pentru a-i ronțăi pe invitații prea înceți. Se pare că asta dădea o ambianță unică petrecerilor. Apoi, toți ceilalți se bălăceau în apa roșie până noaptea târziu. Honoré era profesor la un colegiu de la periferie. Petrecerile private îl dezgustau. Nu se ducea nici măcar la banchetele studenților. Mi-ar fi plăcut și mie să studiez, i-
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
România). Impresia mea diferă întrucâtva: ea e intactă - ca și narcisismul cultural din fundal. Sunt altfel perfect de acord că un demers psihanalitic, departe de a diminua un autor (ori, Doamne-ferește, de a-l “întina”), îi revelează într-un mod unic autenticitatea. Și mă îndoiesc că superstițiile hagiografice, recunoscute sau nu, o pot conserva în vreun fel (altul decât îmbălsămarea). Esențială pentru tonul întregului studiu găsesc că este precizarea după care lepădarea lui Cioran de “vinovățiile șantisemiteț de odinioară” nu este
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit, aspirînd să
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Léger, Tzara, Mân Ray, se împrietenește cu Satie și Duchamp. Dar aceste legături sunt strict personale, căci Brâncuși rămâne în afara curentelor artistice ale vremii, nu publică în reviste, nu da declarații. Cu toate acestea, a lăsat în urmă o moștenire unică a gândirii sale despre arta și aspecte ale vieții. Sunt rânduri notate pe caiete, pe hârtii disparate, pe paginile cataloagelor; sunt fraze reținute de prieteni sau care apar în interviuri. În ele se află un conținut de substanță orală, adesea
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
fragment și de nedesăvîrșire atinge culmea. Eminescu, în mod sincer, dar absolut sincer, fără nici un fel de demagogie, credea că aproape nici o operă a sa nu era suficient de finisată pentru a o califica drept desăvîrșită. Iată un caz aproape unic în istoria literaturii! Cu nonșalanță uluitoare, el modifica de multe ori poezii care fuseseră deja publicate. Cazul Luceafărului este absolut stupefiant din acest punct de vedere". l în al doilea rând, având în vedere un alt fel de exercițiu, moral
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
depunerile succesive de rocă, depistate la o investigație de structură a solului. Textul critic s-a îmbogățit progresiv, înregistrând și acumulând profitabil sedimentările. Eliberat în mare parte de obligația unui instrumentar, criticul scrie acum fără bibliografia cea mai recentă, cu unicul scop de a-l cunoaște pe Bacovia fără intermediari și fără teorii preconcepute sau adăugate. Nu-l interesează dacă Bacovia e simbolist, expresionist sau postmodernist, cum declară în prefață: "Fug de ceea ce nu-mi place: critica înecăcioasă, în jargon tehnic
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
mult ca sigur că o cîtime din sutele de cărți de versuri despre care a scris au fost "mediocre", dar în cazul lor cronicile sale n-au fost și "ditirambice"! N-am proclamat niciodată asemenea cărți ca fiind mari, excepționale, unice, extraordinare, cum se mai întîmplă chiar sub condeie dintre cele mai reputate, ci le-am supus unui stil descriptiv, din dorința profesională de-a lua din cînd în cînd pulsul fenomenului poetic la nivelul său de actuală manifestare medie. Spre
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
rezolvare antinomică. în gradul în care Mateiu și-a execrat părintele ori de cîte ori a avut prilejul, Barbu n-a pregetat a-l provoca favorabil, a-i face apologia, a-și exprima satisfacția vibrantă de-a fi fost "fiul - unic - al lui Șerban Cioculescu, savantul, eruditul, omul de mare caracter și de tot atît de mare suflet, omul de lume, de bibliotecă, de la catedră". Pietatea filială pare plenară. Și totuși cîte o propoziție are o nuanță strepezită: "nu e chiar
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
gală ei participă, totuși, la sărbătoarea instituției din care, în ciuda ineptei interdicții, fac parte. Astăzi, când posturile de televiziune nu mai contenesc cu emisiunile sportive, căutând să ne convingă cum că stadioanele unde se urlă și se înjură ar fi unicele locuri unde se pot manifesta aptitudinile cultural-artistice ale românilor, când sălile de spectacole sunt goale, prin biblioteci fluieră vântul, iar scriitorii nu prea au ce căuta pe ecranele iubitoare de mingi și bocanci, reeditarea cărții lui Mihai Berechet ar fi
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
ce duc la exclusivism și la exces, aidoma unei ciume a voluptății și care în clipele de primejdie cucerește mediocritatea, împingând-o înainte. Cu alte cuvinte, sunt acele muzici autotelice și apologetice născute din egoismul și ambiția de a fi unic cu orice preț ori de a declanșa situații limită, irepetabile, așa cum se prezintă, de pildă, unele creații de John Cage sau alte opusuri ale secolului 20, de o originalitate premeditată și chiar contrafăcută. După ele, de obicei, nu mai poate
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
să dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică?", întreabă el. Poate că cel mai aproape de intențiile sale a fost colegul lui întru filozofie, Andrei Cornea, cînd scria în revista "22", într-o scrisoare deschisă adresată lui Michael Finkelthal: "De acord, între Ťevreulť Liiceanu și evreul Sebastian persistă o
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
persecutatul nu devin automat echivalenți cu un evreu, dar există unele asemănări între condiția lor și aceea a evreului, și el adesea marginalizat (...) Unicitatea admite sau exclude comparația, relația? Da, le exclude, dar numai în cazul lui Dumnezeu: el este unic și, deopotrivă, incomparabil cu creatura. Antisemitismul este unic în alt sens: nu e incomparabil, e doar ireductibil (...) Comparațiile, relațiile sînt nu numai posibile, dar devin chiar dezirabile. Altminteri antisemitismul ar fi incomprehensibil pentru cei care nu l-au îndurat. Refuz
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
dar există unele asemănări între condiția lor și aceea a evreului, și el adesea marginalizat (...) Unicitatea admite sau exclude comparația, relația? Da, le exclude, dar numai în cazul lui Dumnezeu: el este unic și, deopotrivă, incomparabil cu creatura. Antisemitismul este unic în alt sens: nu e incomparabil, e doar ireductibil (...) Comparațiile, relațiile sînt nu numai posibile, dar devin chiar dezirabile. Altminteri antisemitismul ar fi incomprehensibil pentru cei care nu l-au îndurat. Refuz să accept, acum și pururea - adaugă Andrei Cornea
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
unicitatea și incomparabilitatea suferințelor celor prigoniți de veacuri și exterminați cu sînge rece în sec. XX, pentru singura vină de a se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate înțelege, așa cum am
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
sale că viziune - tot în cuvintele lui Beckett, "germenele soluției proustiene se află conținut în însăși punerea problemei" (în alt loc: "Punctul de plecare al expunerii proustiene nu este aglomerarea cristalina ci miezul ei - ceea ce s-a cristalizat deja"). Căci "unicul paradis ce nu e un vis de nebun" e Paradisul pierdut: opera lui Proust - si intuiția lui Beckett, aici, este cu adevarat colosală! - este "excavarea" (cuvîntul sau) intimității pentru a ajunge la această pierdere. Un mod de a spune că
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
vizual este obligatorie. Nici o clipă nu le-a trecut prin minte străluciților șahi să caute o femeie cinstită. Ei nu caută binele, ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca tine și ca mine. Unicul mod de cunoaștere este cel vizual, care pretinde trăirea directă, timpul prezent și spațiul larg. Te încredințezi văzând cu ochii și umblând. Nu poți cunoaște stând acasă. Cum știți, urmează execuțiile. Timp de trei ani, Șahriar răpește noapte de noapte
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
noapte de noapte fecioria unei tinere supuse și o ucide la ivirea zorilor. Repetiția maniacală a asasinatului interzice viitorul, în care se putea instala adulterul, dar și maternitatea. Fratele mai mic dispare ca prin farmec din poveste, iar Șahriar devine unic posesor al fecioarelor virtuoase. Șeherazada povestește doar în întuneric și, la ivirea zorilor, se oprește sfioasă. Povestea pătrunde în trecutul nevăzut, cu neputință de văzut, se mișcă în sistemul poveștilor, se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
lui Ion Bolborea, toate din București, și Memorialul de la Timișoara care include lucrări de Paul Neagu, Ingo Glass, Gheorghe Iliescu -Călinești, Marian Zidaru etc. și, mai ales, compoziția Sf. Gheorghe a Silviei Radu, o adevărată capodoperă. Un alt ansamblu remarcabil, unic pînă acum în spațiul artei noastre contemporane, este cel realizat de Alexandru Chira pe dealurile comunei Tăușeni din jud. Cluj.
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
adoptă ca pe o manieră consecventă. La început, după ce a închis catalogul și discuția cu madamina Elvira, Leporello devine confidențial cu noi. Ne și salută cu enorma pălărie triunghiulară, garnisită cu pene roșii. Aceasta va fi în tot timpul acelei unice zile în care se petrec toate acțiunile, semnul de identificare al stăpânului. Când și când, el are tentația să-l imite. E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
amintirea triumfului din ajun. 9. Trecerea de la ciclul melancolic la cel coleric antrenează schimbarea de perspectivă asupra sentimentului de a fi original: de la a vedea ca și cum ar fi noi, lucrurile vechi și cunoscute, văzute și revăzute, la a fi primul, unicul, autoritarul care vede ceva ne-mai-văzut, cu orice preț, prin orice mijloc. De la miezul faptului artistic la, vorba lui A.Rodin, "un cuvânt de flecar și de ignorant care a pierdut destui elevi și artiști". De la a căuta să afirmăm lucruri
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
Geo Vasile O masivă antologie din opera poetică de-o viață a lui Miron Kiropol (n. București 1936, din 1968 rezident în străinătate, la Paris până în 1989, apoi la Chartre) ne este oferită de Editura Vinea: Cerul ca unică ispită. Cele peste 250 de pagini dense de poezie sunt prefațate de poetul Nicolae }one, postfațate de criticul și poetul Octavian Soviany, și însoțite de un corpus de referințe critice semnate de Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Lucian Raicu (o amplă
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare, o evoluție cvadrifazică a fenomenului sonor: de la faza primordială, de unison (cînd exista, probabil, o unică lume muzicală, ancestrală), trecînd prin faza sintonică (mai multe lumi sonore, ce se armonizau în baza unui model mitologic paradigmatic), faza subordonării (un anume limbaj a devenit cu timpul hegemonic), și pînă la faza atomizării de azi (cînd asistăm la
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
sfâșiat pentru Cenușă-Brecht, neuitatul eseu despre ceea ce mai subzistă din lupte și din speranțe. Ne sunt astfel oferite puncte de sprijin pentru reconstituirea aventurilor lui Odin și, totodată, avem dovada că fiecare spectacol a fost gândit, articulat, structurat în jurul unui unic element, cel expus aici. Un procedeu artistic și o emblemă mnemonică se confundă, invitând atât la refacerea vechilor trasee, cât și la înțelegerea unei logici de creație teatrală. Odin propune singura formulă veritabilă pentru un muzeu al teatrului: salvarea mitologiei
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-și caută febril o identitate, femeia astrală și rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către o lume a absolutului feminin. Fără să-și propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste cu altele de nuanță ginecocentristă, în principiu la fel de exclusiviste, artista deplasează centrul contemplației de pe forță și acțiune pe fragilitate, frumusețe și pasivitate. Și acest exercițiu al
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]