913 matches
-
Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă universalistă, care să ofere o viziune unificatoare a științei, religiei și filosofiei, capabilă să producă necesara reconciliere dintre minte și inimă, înnoind în întregime sensul și perspectivele vieții umane, o viziune la care omul poate accede printr-o profundă căutare interioară a sursei unice de conștiință-materie-energie, trecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și, mai ales, în contexte biografice specifice. Spuneam deja că alăturarea a două romane despărțite de jumatate de secol, precum Seize the Day și Ravelstein, ne oferă spectrul singular a unor lumi total diferite, istoric vorbind, deși complementare prin viziunea unificatoare a aceluiași autor. În mod similar, nuvelele din volumul de față (re)compun o Americă a "momentelor cruciale", ce se îmbină fabulos de la primii ani ai veacului trecut, prin conflagrațiile mondiale și marele crah capitalist, pînă la debutul postindustrializării. Liantul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Rodker), cu mariajele lor ratate și cu copii rezultați din respectivele căsnicii. Ambiția Annei Wulf e de a uni cele cinci scrieri într-una singură epifanică ideologic (nu neaparat și psihologic!) -, numită Carnetul auriu. Spun că o astfel de operă "unificatoare" devine relevantă mai curînd ideologic decît psihologic, întrucît scopul Annei (și, prin iradiere, al lui Doris Lessing însăși) nu este de a articula un exercițiu introspectiv (fie și în structura de adîncime a feminității), ci de a prezenta ceea ce comentatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a trecutului din prisma și raportat la prezent. Ieșirea din minoritate a prezentului, unde fusese adus de modernitate, reprezintă finalizarea luptei dintre trecut și prezent și împăcarea cu existența indisolubilă a trecutului, precum și acceptarea rolului acestuia în crearea unei imagini unificatoare a prezentului. 1.2.3. Deconstrucția ca reconstrucție Prin deconstrucție, Derrida reconstruiește, în consecință, textul, dându-i o altă interpretare, printr-o analiză profundă, de substanță, fără a-i respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale, dar folosindu-se de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt modelate de o tendință sincronă ce conferă anumite trăsături similare unor opere, autori, teme ori procedee din spații culturale diferite. Lovinescu vede în sincronism "acțiunea uniformizantă a timpului în elaborațiile spiritului omenesc". Cu alte cuvinte, sincronismul exprimă o tendință unificatoare și integratoare, centripetă și nu centrifugă, tendință ce face ca manifestările artistice, literare, culturale, în genere, ale unei perioade să fie consonante: "Sincronismul înseamnă, după cum am spus, acțiunea uniformizatoare a timpului asupra vieții sociale și culturale a diferitelor popoare între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
una de o extrem de mare diversitate, fiind alcătuită, dintr-o pluralitate de voci lirice care, însă, au aderat la o viziune ontopoetica similară, cu firești nuanțări și diferențieri"85. Sursele de inspirație, temele și motivele comune vor constitui, astfel, coordonatele unificatoare ale unei Generații: "Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, întoarcerea la poeticitate, cu alte cuvinte, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ego-ul lui Antim, "așa cum străbate din reverberațiile intime ale textelor" (Introducere..., p. 126), sunt importante nu doar pentru faptul că articulează viziunea unui autor-personaj omniprezent, ci și pentru că pun în lumină efortul conștiinței critice de a găsi elementele comune și unificatoare ale diverselor ipostaze auctoriale pe care textul le oferă receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile unei opere (cf. G. Călinescu..., p. 226) reprezintă, așadar, în primul rând, un act de cunoaștere, deschiderea intersubiectivă spre alteritate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
op. cit., p. 51. 42 Gh. Platon ș.a., Cum s-a înfăptuit România modernă..., p. 83. 43 O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor, în Acte și documente..., vol. III, București, 1889, pp. 288-313. 44 N. Iorga, Istoria românilor, tom IX, Unificatorii, București, 1938, p. 325. 45 Gh. Platon, Lupta românilor pentru unitate națională, 1855-1859. Ecouri în presa europeană, Editura Junimea, Iași, 1974, pp. 261-262. 46 Acte și documente..., vol. VII, București, 1892, pp. 306-314. 47 Dan Berindei, Epoca Unirii, Editura Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
perspective multiple, iar demersul său, deși nu îl numește astfel, este întru totul transdisciplinar, deoarece parcurgerea disciplinelor al căror obiect de studiu este corpul nu face decît să o convingă de fragmentarea și limitarea analizelor, determinînd-o să caute o viziune unificatoare, transgresivă, dinamică. Construcția unei grile de lectură viabile, aplicată la imaginarul corpului și axată pe triada reprezentări, trăiri, practici ale corpului apare cu atît mai ambițioasă cu cît subiectul ales pare mai degrabă un concentrat exploziv de interogații decît de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
hermeneutică, ne conduc la concluzia că, de fapt, oricît de frumos l-am ambala în miraje teoretice și scheme revelatoare, corpul rămîne o prezență-absență în literatura contemporană. Corpul nu mai este o axă a lumii individuale, nu mai este elementul unificator indispensabil conștiinței de sine, nu mai e acolo unde ar trebui să fie, sau așa cum am vrea să fie, nu mai e întreg, proporționat, consistent. Fluiditatea și metamorfozele sale maladive sunt urmărite și decorticate cu mare inteligență și generozitate interpretativă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și oferă un spațiu de cutreierat suplimentar, în care eul rătăcește după bunul plac. Cioran nu a creat vreun sistem filosofic, dar și-a perfecționat o metodă de gîndire și un stil care țin loc de sistem, devenind un principiu unificator și asigurînd coerența de ansamblu. O asemenea tensiune a trăirii și un asemenea sens al tragicului existenței nu ar fi putut adopta o expresie evolutivă, argumentativă susținută, ci doar fulgurațiile unei scriituri și doar într-o limbă netedă, strălucitoare, clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai este, în epistemologia kantiană, operațională, experiența religioasă ajunge să nu mai fie doar tolerată, alături de cea empirică, ci devine centrul de forță al „noii“ filozofii. Ea face posibilă o teorie a ordinii (Lehre von den Ordnungen) bazată pe rolul unificator al conceptelor primare (Urbegriffe), care la Kant poartă numele de „Idei“. În locul mecanicii, ca para digmă a gândirii kantiene, geometria, construcția arhitectonică a gramaticii sau istoria naturală stau ca model al filozofiei. Continuitatea și unitatea experienței sunt astfel asigurate, prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
încerca să arăt, prin gesturi culturale specifice, precum cel al flaneurului. Acesta din urmă nu reprezintă o referință a conceptului de „experiență ur bană“, ci o condensare a unor raporturi între componentele conceptuale, o figură aparentă survenită ca simplu gest unificator al unei chemări mesianice, al unei priviri aruncate lucrurilor și al unei deconstrucții a ideologiei progresului istoric. Flaneurul este o modalitate de fixare a unei lumi (cea a marelui oraș) în mo mentul unei disoluții nevăzute, dar mereu prezente. Fenome
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faptului că nu afirma o doctrină artistică particulară, că nu constituia o revoluție artistică, ci mai curând o revoltă în numele unor principii libertare"487. Cum am văzut, în opinia lui Peter Vergo cu privire la secession-ul vienez, tocmai absența unui program unificator a asigurat o spațiere avantajoasă în arta plastică a unor direcții diferite, difuzând creator, reunind pictori, graficieni, designeri, tipografi, arhitecți etc. Următoarea "Expoziție a artiștilor independenți" va avea loc peste doi ani, abia în 1898, de această dată cu concursul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
argumente va fi socotită nesatisfăcătoare. El nu obosea să sublinieze că cerințele privitoare la întemeierea explicațiilor teoretice trebuie să fie adaptate naturii specifice a obiectului cercetării. Nu este rezonabil să ai aceleași exigențe față de o ipoteză care urmărește o explicație unificatoare a faptelor istoriei naturii ca și față de ipoteze privitoare la o anume regularitate, care vor putea fi supuse direct unor teste experimentale. Este aspectul asupra căruia Darwin se străduia să atragă în primul rând atenția naturaliștilor care tindeau să întâmpine
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Sankt-Petersburg (1703). Noțiunea de Europă, care se impune în secolul al XVIII-lea, corespunde epocii ce înglobează deopotrivă suveranitățile naționale, războaiele, dreptul popoarelor, echilibrul puterilor. Ea poartă în sine atît conflictul, cît și reglementarea conflictului. Războaiele sale împiedică orice hegemonie unificatoare și îi întrețin policentrismul. Însă cînd statele naționale se vor transforma în state-națiuni, cînd războaiele vor deveni cu preponderență sau pe deplin naționale, cînd progresele militare vor permite hecatombe pe scară largă, atunci Europa își va fi atins apogeul și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ceea ce există este inteligibil și are rațiunea sa de a fi. Acest raționalism se articulează pe Umanism, care justifică suveranitatea rațională a lui Homo Sapiens și se sprijină pe Știință, care dezvăluie Legile raționale ale Universului. Rațiunea devine astfel călăuza unificatoare a cunoașterii, eticii și politicii; omul poate și trebuie să acționeze în mod rațional; societatea poate și trebuie să fie organizată și condusă în mod rațional. În realitate, această Rațiune se dovedea oarbă exact în punctele pe care își închipuia
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
putea să găsească în cotidian o arie excelentă de coabitare. Plecând de la constatarea că, până acum, accentele au fost puse pe elementele ce diferențiază cele dou) arii existențiale, am căutat să descoperim - în măsura în care posibilul ne permite - care sunt factorii comuni, unificatori. La o primă „lectură”, putem observa influența minimală a normelor oficiale, gradul scăzut cu care acestea interferează atât în viața privată cât și în cea publică. Desigur, reglementările codurilor civil sau penal au limitat efuziunile libertății sau derapajele libertinajului. Totuși
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
implică pansenzorialismul (implicarea activă a tuturor simțurilor) și respingerea tuturor formulelor raționale: "El pătrunde în acest loc nu printr-un efort de concentrare voluntară, ci printr-o concentrare, oricât de pasagera, a tuturor simțurilor și printr-un soi de odihnă unificatoare care este asemenea unei stări de grație naturale, unui dar primordial, pe care însă trebuie să-l accepte și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o angajare totală a locutorului în responsabilitatea realizării procesului. Odată interlocutorul constrîns să accepte Dacă p drept cadru al procesului, necesitatea realizării devine tot mai accentuată. Dacă p este aici cadrul în care se realizează o recomandare. Propunem o descriere unificatoare a ipotezelor prin DACĂ, unde toate semnifică: în cazul sau în cazurile în care p, (atunci) q. în contextul lui p, enunțarea lui q este pertinentă. Validitatea propoziției q depinde în întregime de contextul stabilit de propoziția p. Ștergerea aproape
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
contemporanul nostru apărut la Arad în 2004. Ne amintim că lui George Munteanu și lui Vasile Popovici le datorăm dezvoltări inedite și bine susținute ale unor teorii, până la un punct, de aceeași natură. Profesorul arădean ne oferă o variantă voit unificatoare și totodată simplificatoare a tezelor prezentate de cei doi cercetători. Regăsim idei din Slavici necunoscutul: ,,În nuvelă (n.a. Moara cu noroc) cauza ascunsă a prăbușirii eroului rezidă în eul de adâncime (adică sinele, după Freud) pe care Ghiță (ca și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
suflet au în ele ceva emoționant..." Cîțiva ani mai tîrziu, la puțin timp după Rousseau, și tot cu referire la marile modele dispărute ale Spartei și Romei, oamenii Convenției, preocupați să pună bazele unei noi liturghii civice, vor evoca funcția unificatoare, de asimilare a sărbătorii. In Republică, potrivit lui Saint-Just, se cere ca însuși ritmul de viață al cetățenilor să se confunde cu succesiunea memoriilor colective. După cum se știe, tema sărbătorii sărbătoarea pe cale de dispariție, sărbătoarea uitată, sărbătoarea ce trebuie regăsită n-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
etc. n-ar fi fost posibile dacă lucrurile se orînduiau astfel". "E timpul să revenim la același Tată", conchidea Maistre. Trebuie să constatăm totuși că, la începutul secolului al XlX-lea, acest apel la o putere atemporală, deopotrivă protectoare și unificatoare, acea evocare a Evului Mediu, perioadă privilegiată a unității spirituale și a solidarității umane, nu aparțin nici pe departe ultramontanismului catolic. Ele pot fi regăsite, susținute cu aceeași înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene, cît și devierile sale
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
obligă să se recunoască drept membrii solidari ai unei aceleiași comunități?... De altfel, figurile legendare ale suveranilor noștri, ale miniștrilor lor și ale oamenilor de stat sînt modelate numai în funcție de criteriul unității, mai precis al participării la o aceeași acțiune unificatoare. Istoria Franței în întregul ei apare ca o luptă continuă între două forțe contradictorii: forțele benefice, acelea ale convergenței, ale grupării, ale coeziunii; forțele malefice, acelea ale dispersiei, ale împrăștierii, ale disocierii. Pe de o parte, e vorba de ceea ce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]