474 matches
-
cât și teoretic, este combaterea corupției. În studiul corupției, făcând apel la sociologul german Max Weber, ea diferențiază între state cu sisteme sociale particulariste și universaliste (în ceea ce privește starea de fapte, nu normele și regulile prevăzute de constituții în sine). În universalism, cetățenii sunt egali în fața legii și a statului, având oportunități egale de a exercita puterea politică și de a fi luați în considerare la redistribuirea bunurilor. În schimb, în sistemele particulariste, cuvintele de ordine sunt statutul și privilegiul: cetățenii nu
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
argumentează că în timp ce în relativ puținele sisteme universaliste corupția este un fenomen izolat, care apare în cazuri individuale și ușor delimitabile, în sistemele particulariste ea este o constantă structurală. În urma prăbușirii politice a unui regim caracterizat de particularism, trecerea la universalism este anevoioasă, instalându-se de cele mai multe ori un sistem intermediar de "particularism competitiv", în care puterea nu mai este deținută de o manieră monopolistă (exemple sunt democrațiile sud-americane, africane sau est-europene). Mai ales în aceste forme intermediare corupția înflorește, însă
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
este deținută de o manieră monopolistă (exemple sunt democrațiile sud-americane, africane sau est-europene). Mai ales în aceste forme intermediare corupția înflorește, însă și așteptările populației se modifică, defavorizând corupția și atribuindu-i un stigmat social. Urmărind procesul de implementare a universalismului în Statele Unite ale Americii, unul dintre argumentele principale este că democrația în sine nu este suficientă în general pentru reușita acestuia. În 2009, Alina Mungiu-Pippidi a lansat, în cooperare cu regizorul sârb Sinisa Dragin filmul “Where Europe Ends”, care este
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
pune problema ordinii care va trebui să apară, după dispariția ordinii stabilite prin pacea Westfalică. Pentru el, este clar că nu va putea exista o ordine mondială unică. Eliminarea statelor din ordinea internațională nu ar trebuie să ducă la un universalism. Pentru Schmitt, soluția constă într-o lume de superspații în care să există o interdicție de intervenție din partea altor superputeri. El concepe un nou "nomos terestru". Noțiunea de "nomos" (din greacă νόμος - lege) este utilizată în sensul sociologic pe care
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
identifice „ prin logica problemelor și a problematicii sociologiei” o serie de paradigme în istoria sociologiei. Integrarea demersului său în istoria sociologiei, a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul, în raport cu mecanicismul, recunoaște
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
sui generis a societății” și conferă cercetărilor particulare un nou înțeles. Eroarea sociologismului constă în exagerarea nepermisă a punctului de vedere sociologic, pentru a constitui din sociologie „o enciclopedie a științelor sociale particulare”. Pasul hotărâtor pentru constituirea sociologiei îl face universalismul, dar această paradigmă lasă nedefinită „natura totalității sociale, încercând să înlăture determinismul cauzal din știință”. Integralismul comite eroarea de a considera societatea ca o realitate ce îi ignoră pe indivizi. Astfel, că problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundată atât
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
natura totalității sociale, încercând să înlăture determinismul cauzal din știință”. Integralismul comite eroarea de a considera societatea ca o realitate ce îi ignoră pe indivizi. Astfel, că problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundată atât de individualism, cât și de universalism. Noologismul, prin intermediul culturii, vizează deopotrivă individul și societatea, cu precizarea că aceasta nu lămurește pe deplin noul cadru al realității. Fenomenologia este singura paradigmă care a rămas necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a poziției autorului, care este
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
și organizațiile caritabile ale mănăstirilor. Budismul a avut o influență profundă asupra mișcării de înmugurire a neo- confucianismului, condusă de Cheng Yi (1033-1107) și Zhu Xi (1130-1200). Budismul Mahayana i-a influențat pe Fan Zhongyan și Wang Anshi în conceptul universalismului etic, în timp ce metafizica budistă a avut un impact profund asupra doctrinei pre-neo-confucianiste a lui Cheng Yi. Munca filosofică a lui Cheng Yi, l-a influențat pe Zhu Xi. Deși scrierile sale nu au fost acceptate de către colegii săi contemporani, comentariile
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
p. 5 22. 26. Lexicalizarea în limba română literară veche a conceptului “conștiința”, în SCL, nr. 3, 1993, p. 320 335. 27. Die rumänische Lexikalisierung des ‘Bewusstsein’ Bergriffs, în AUI, tom. XXXIX (1993), secț. e lingvistică, p. 69 87. 28. Universalism medieval și particularism ironic modern, în “Contrapunct”, anul V, nr. 11 (160), noiembrie 1994, p. 4. 29. Urmașii gr. provnoia în limba română literară veche, în AUI, tom. XL (1994), secț. e lingvistică, p. 23 38. 30. A fost păstrat
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
nu a reușit să se impună niciodată asupra tuturor regilor creștini; cel care a dus acest vis universal mai aproape de a se împlini, a fost Împăratul Carlos I de España, exact într-o epocă (Secolul al XVI-lea) în care universalismul medieval dispărea în beneficiul naționalismului modern. Cu toate acestea, chiar dacă regii medievali s-au aliat în multiple războaie, si chiar mulți dintre ei au întors armele contra Împăratului din acel moment, niciodată nici unul dintre ei nu a încercat să ia
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
bărbații, nu au fost respectate. Dacă în Franța și Anglia fost nevoie de nenumărate deplasări ale legaților papali pentru ca să fie îmbrățișată cruciada cu convingere, în Germania ea s-a bucurat de la început de adeziunea împăratului Frederic I Barbarossa. Adept al universalismului politic al acelui dominium mundi, Frederic I Barbarossa, împăratul cu voința de fier, educat în spiritul școlii de la Bologna, se credea continuatorul împăraților romani, iar pentru acest crez se luptase timp de 32 de ani ca să se împună în Europa
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
foarte nefavorabile în care au fost și sunt încă văzute acțiunile lui Quisling atât la acea vreme cât și după moartea sa. Fiul unui pastor protestant, Quisling a elaborat o nouă teorie pe care el a numit-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
ce includea opere de Spinoza, Kant, Hegel și Schopenhauer. A ținut pasul cu dezvoltările din domeniul fizicii cuantice, dar nu și cu ideile filosofice mai actuale. A amestecat filosofia cu știința într-o nouă religie numită de el "Universism" (sau "Universalism"), care era o explicație unificată a tuturor lucrurilor. Se spune despre scrierile sale originare că se întind pe două mii de pagini. El respingea învățăturile elementare ale creștinismului și avea o teorie proprie a vieții. Termenul de "Universism," a fost împrumutat
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
adoptat sabbaturile mici, cele ce cad de solstiții și echinocții. Numele date acestor sărbători sunt deseori inspirate din păgânismul germanic sau celtic, dar trebuie observat că ele nu sunt reconstituiri ale acestora, ci înclină mai degrabă spre o formă de universalism. Practicile rituale ocazionate de sabbaturi pot prezenta trăsături specifice culturilor din care și-au primit numele, dar și influențe venite din culturi complet diferite. Lista celor opt sabbaturi începe cu Samhain, considerat a fi Anul Nou celtic În wicca se
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea și stimularea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ceea ce intră în contradicție cu nevoile fundamentale ale clasei de mijloc. Bogăția bisericii a suscitat dorințe de secularizare ale averilor bisericești de către aristocrație. Reforma a avut succes și de pe urma incompatibilității dintre statul modern, care evolua spre o direcție națională, și universalismul bisericii catolice, ce se prezenta ca un organism supranațional. Statele s-au modernizat sub forma unui absolutism monarhic, realizând monopolizarea autorității pe întregul lor teritoriu, eliminând un centru concurent de putere - Roma. Privilegiile și imunitățile bisericii nu mai puteau fi
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
recucerire, a deschis apetit de cruciadă unor noi nobili, aflați în căutarea norocului, și însuși succesorului lui Frederic I Barabarossa, împăratul Henric al VI-lea. Fiul învățase din experiența tatălui. El știa că orice expediție cruciată, purtând în ea sâmburele universalismului occidental, sau dorința de a întemeia state în Orientul Mijlociu, avea să se lovească de opoziția bazileului bizantin, cum se întâmplase de mai multe ori. De aceea, pentru Henric al VI-lea o descindere în Palestina implica neaparat cucerirea Constantinopolului, la
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de mare anvergură, ambițios, autoritar și capabil. Adept al cezaropapismului gregorian, el voia să-și depășească înaintașii, adăugând la suzeranitatea spirituală a șefului bisericii creștine catolice și o suzeranitate temporală, politică, ce avea, în parte, să-i reușească. Dar pentru ca universalismul spiritual să devină o realitate, Inocențiu al III-lea a militat, mai presus de toate, pentru o unificare a bisericii de Apus cu cea de Răsărit, pentru o recunoaștere a drepturilor sale și în Orient, lucru ce se dovedea a
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
în doctrina Trinității, divinitatea lui Iisus, miracole sau inerența bibliei și a scripturilor, dar care credeau într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte gurpări religioase, cum ar fi unitarianismul și universalismul, care s-au dezvoltat din acesta. Continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern. Interesul și controversele cu privire la critica religiei au crescut în secolul 21 datorită răspândirii așa-numitului ateism nou. Una dintre criticile majore aduse multor
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
ecumenic. Dar acest fapt nu l-a impiedeicat pe Grigore să nu ceară împăratului bizantin uzurpator Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul creștin . Dar conflagrația cu vecinii dunăreni duce la invazua avara și coborârea în imperiu a slavilor până spre Ahaia . iliricul este devastate până spre Rodope și Tracia încât dispar numeroase sedii episcopale iar Justineana e nimicita în 602, pe când Salona
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
că toți oamenii ar fi în cele din urmă salvați, această idee promovat-o într-o serie de 1877 predici. Farrar a publicat Eternal Hope (Speranța veșnică) în 1878 și Mercy and Judgment (Bunătatea și dreptatea) în 1881, ambele apărând universalismul creștin. Fiica lui Farrar, Maud, a fost mama mareșalului din cel de al doilea război mondial, Bernard Montgomery. Farrar are o stradă numită după el - Dean Farrar Street în Westminster, Londra.
Frederic William Farrar () [Corola-website/Science/330298_a_331627]
-
este un acronim folosit pentru a desemna principiile care trebuie să ghideze cercetarea științifică. Conform principiilor , etosul științei trebuie să fie guvernat de Comunism, Universalism, Dezinteresare, Originalitate și Scepticism. CUDOS se bazează pe normele mertoniene introduse în 1942 de Robert K. Merton. Merton a descris "patru mulțimi de imperative instituționale [care cuprind] etosul științei moderne": "universalism, comunism, dezinteresare și scepticism organizat." Acești patru termeni pot
CUDOS () [Corola-website/Science/331837_a_333166]
-
principiilor , etosul științei trebuie să fie guvernat de Comunism, Universalism, Dezinteresare, Originalitate și Scepticism. CUDOS se bazează pe normele mertoniene introduse în 1942 de Robert K. Merton. Merton a descris "patru mulțimi de imperative instituționale [care cuprind] etosul științei moderne": "universalism, comunism, dezinteresare și scepticism organizat." Acești patru termeni pot fi aranjați pentru a forma CUDOS, dar "originalitatea" nu făcea parte din lista lui Merton. În dezbaterea academică actuală cel mai des este folosită definiția modificată de mai jos (e.g. Ziman
CUDOS () [Corola-website/Science/331837_a_333166]