502 matches
-
mai mare poet... Poetul omagiat se tot învârte pe scaun, neatent, privind în altă parte, preocupat. Mai palid acum, cu o privire tulbure și mișcări mici, dezordonate. Iar domnul cel timid și pedant, cu părul lung și alb, în plete unsuroase, își potrivește agitat ochelarii. Adună toată puterea ființei sale subțiri, să-l contrazică pe drasticul tânăr, pe care îl soarbe totuși admirativ din priviri. — O cunosc bine și de mult pe Sia. A trecut prin mari încercări. S-a menținut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nesimțite. Când s-a făcut lumină, am văzut cu toții că Gemenii se uniseră cu alt ghețar uriaș, cu dealuri și mai Înalte decât ale noastre. Marea Începuse să semene cu o răcitură de carne, așa era de groasă și de unsuroasă și de plină de zăpadă din care se ițeau nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre Miazănoapte, se mai vedea Marea cea mare așa cum o știam noi și, din ea se ridicau din când În când niște fuioare Înalte de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se opriră În apropiere. Aveau trupuri groase și Îndesate, tenul de un roșu Întunecat, părul des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor. Înfățișarea ei era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era amabil și vesel, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Numai că Iovii autohtoni nu se revoltă, nu hulesc, nu se stropșesc la Dumnezeu, se curăță de zor și cântă în cor: „Domnul a dat, domnul a luat, fie numele domnului binecuvântat!" și pun până și ultimul ban în palma unsuroasă a unui popă burduhos. De aceea este mereu asemuit cu răbdătorul Iov și așa va rămâne în vecii, veciloooor... Amin! Umor, și ce umor! Cred că v-amintiți stenograma ceea a discuției dintre Băsescu și Funeriu, când ministrul era întrebat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
biserici și mănăstiri. Ehei tradiția asta ține de... câțiva ani și va mai ține cât va mai ține prostirea și tâmpirea acestui popor. Aici să fi văzut popi rotunjori la pântec și cu bujorei ca de prunc pe obrăjorii lor unsuroși, cu prapuri ținuți evlavios deasupra capului și cu ochii tânjind după formele apetisante ale femeilor, ce se închinau pe trotuar, cu ochii dați peste cap de evlavie. Se spune, că fiecare va trebui să-și pună o dorință la iepurașul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe Internet ceea ce am scris, a stârnit și unele comentarii, dintre care unul merită să fie luat în seamă deoarece provine din partea unui om care a învățat destulă carte la viața lui, dar în privința credinței nu a trecut dincolo de patrafirul unsuros și pătat de vin al popii din sat. Scrie acest domn, foarte meșteșugit în apărarea celor sfinte și dacă ești cumva mai slab de spirit și urmezi ideea sa, ești pierdut pe veci în hățișul cuvintelor. Dar cred că ar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind-o în fanta de lumină își dădu seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune le duceam într-o sacoșă de rafie, din acelea cu pătrățele roșii-albastre. După ce treceam de Piața Reșița, mă ascundeam în spatele unui tufiș, mă schimbam. Sacoșa de rafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care, culmea, îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile lor, trage ușița de la compartimentul de unt, odată a tras atât de tare încât a rupt-o și a trebuit s-o lipească la loc cu Poxipol. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar bărbatul care tocmai mă-mpinsese Începu să rîdĂ: — Sal’t, față de meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins. — De unde vii? l-am Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am spus cînd am văzut doi soldați și două fete ridicîndu-se ca să plece. Haide s-o prindem. Ne-am așezat la masa asta din mijlocul Încăperii și mă uitam la el În timp ce Își ridica paharul la gură. MÎinile Îi erau unsuroase și Încheieturile degetelor mari erau amîndouă negre ca pulberea aruncată de reculul mitralierei. MÎna În care ținea paharul Îi tremura. — Uite-te și tu la astea, și Își Întinse și cealaltă mînĂ, care tremura și ea. Două asemenea, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta aveau nevoie și acum se simțeau mult mai bine. „Uneori ai șansa“, se gîndi Roger, „ca o băutură să facă exact ce ar trebui să facă. Whisky-ul a făcut exact ce trebuia să facă.“ — Are un gust ușor unsuros dacă-l bei dintr-o ceașcă, nu? — Da, dacă-i din email. — Bine că ești tu deștept. E foarte bun, nu-i așa? N-am băut nimic toată ziua. În afară de vinu’ Ăla de la prînz. Ăsta-i prietenu’ nostru. Uriașul nimicitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o desfăcu repede și o duse la gură. Nu o lăsă jos până ce aceasta nu fu goală. Își șterse gura cu mâneca de la geacă, apoi se îndreptă hotărât către ușă. Magicianul nu încercă să îl oprească. Dar trimise vocea aceea unsuroasă după el: - Să fii puternic, Scriitorule. Dacă mai poți. Nu zise nimic. Strânse din dinți. Ieși prin spate, traversă grădina, ajunse în stradă și porni cu pași mari către supermarket, biciuit de ploaia nemiloasă. Nici nu privi în urmă, la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Înțelegea cu adevărat puterea și prestigiul deținute de Miranda. Micul dejun numărul unu avea să fie În drum spre Madison 640 În câteva secunde și era foarte posibil să trebuiască aruncat la gunoi. Miranda mânca În fiecare dimineață patru felii unsuroase de slănină Îmbibate În grăsime, doi cârnați și o felie de cașcaval moale Danish, după care bea o cafea mică de la Starbucks (două cubulețe de zahăr, ține minte!ă. Din câte știam eu, cei de la birou erau Împărțiți În, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar aflat deasupra dulapului și am pus pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu fuseseră Încă ridicate. Teoretic, eu ar fi trebuit să Îi spăl farfuria În fiecare zi În chicineta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești!“. Surâde. E fericită. E supusă. Orice i-aș spune acum, ar fi pentru ea ceva minunat. Plec la cenaclu. (azi) Pe acoperișul murdar din fața ferestrei mele, o muscă unsuroasă lasă o dâră imperceptibilă; e un zigzag aproape geometric, nu se știe ce impulsuri magnetice o atrag când de o parte, când de alta, astfel că nu depășește o anumită limită, nu se aventurează dezordonat, ci se oprește exact Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Tung Chih, decât atunci când a fost prea târziu. La acel moment, eram disperată să-mi lărgesc orizontul. Îmi lipsea încrederea și mă simțeam slab informată. Subiectele actelor erau vaste. Înțelegerea lor mi se părea precum cățăratul pe un stâlp unsuros. Cum țineam foarte tare la rolul jucat de guvern, eram hotărâtă să pun capăt corupției din jurul meu. Am încercat să înțeleg schema de bază a lucrurilor, scheletul lor adevărat, și să evaluez totul numai pe baza meritului. De asemenea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
după o seară reușită sau să afli vești despre o grămadă de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ales: înfipse colții lui micuți în glezna (încercată a) bețivanului. A, nu știi nici să muști?!... Să te-nvăț tot io, mă băiete!... Și, pînă să se dumirească gazdele, poetul îl ridică pe urmașul lui Bubico la înălțimea buzelor lui unsuroase și, vai!, îl mușcă cu sete. Cățelul, înnebunit de durere, începu să se-nvîrtă pe covor, schelălăind cumplit. Femeia, leșină, bărbatul se înroși de furie, iar Pîcă, simțind că se apropie, IAAARRR???!!!, ora închiderii, mai bău un whisky și plecă demn
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt și corpolent, ce ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu o anumită îngâmfare și intenție de a-l lua peste picior: Dar, iubite frate, aici e vorba de epoci foarte îndepărtate! Să nu mi se spună mie că în regatul nostru, chiar dacă în locuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]