633 matches
-
ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și moarte“. Monstrul marin îl dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros și palid. Răvășirea arătată tuturor și amară, urâ țenia provocatoare, apropiată de un soi de frumusețe întoarsă, care sfida canoanele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Greutatea și ușurința se completează una pe alta. Lungimea și scurtimea se compară între ele. Înălțimea și adâncimea se determină una pe alta. Bunătatea nu are nici un sens dacă nu există răutatea ca să o definească, frumusețea este invizibilă în absența urâțeniei care să o contrasteze. În gândirea tradițională occidentală, aspectele opuse sunt împărțite în două domenii care se exclud reciproc, acordându-se valoare doar bunătății, frumuseții și adevărului. Aspectele rele, urâte și false ale vieții sunt fie intenționat (și zadarnic) eliminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa capătă contururi de un grotesc-suprarealist: Desigur că distincțiunea mea intelectuală și sufletească se acordă cu genul distins al fizicului meu suplu și elegant. [...] Pleoapele cam triunghiulare și întinse către colțurile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Occidentul civilizator, se lamentează patetic în maniera personajelor caragialiene: "Ce oameni! Ce țară! Și ce femei! Și la noi ce tragedie!". De un comic grotesc este contrastul dintre aparență și esență, care face din personaj un monstru travestit a cărui urâțenie autorecunoscută, dar ignorată, este camuflată la exterior de o vestimentație tip "dandy", de un convenționalism ilar: Ați observat vreodată ce bine îmi vine haina și cum știu să port pantalonii? Dar cravatele mele? Fularul meu, aruncat cu neglijență împrejurul gâtului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de înțelegere. Din nefericire pentru Cantor, nu toată lumea avea aceeași viziune despre Dumnezeu. Leopold Kronecker, un profesor eminent al Universității din Berlin, s-a numărat și printre dascălii lui Cantor. Kronecker credea că Dumnezeu nu va permite niciodată existența unei urâțenii atât de mari precum cea a numerelor iraționale și, cu atât mai puțin, a unui șir aflat într-un necontenit proces de dezvoltare, de infinite Matrioști. Numerele întregi reprezentau puritatea lui Dumnezeu, în timp ce iraționalele și alte mulțimi bizare de numere
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu care au fost deconcentrate competențe, fonduri "focusate" pe "publicuri în pericol de excludere". S-a subliniat importanța participării locuitorilor și dezvoltarea unei noi cetățenii, obiectivul global fiind acela de ameliorare a "cadrului de viață urban" care să pună capăt urâțeniei urbane, mizeriei clădirilor și periferiilor... Politicile orașului După 1990, politicile orașului au fost marcate de reevaluarea Statului Providență și de accentul pe drepturile omului 250. A început să se vorbească mai mult de dezvoltarea socială urbană, de teritorializarea acțiunilor, de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
păcate, nu avem decât o definiție succintă a ei: Comedia este, cum am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele căutate de noi: până într-acolo încât se vor găsi oameni care să-și formeze ideea depre frumos din aceleași liniamente din care noi am vrea să compunem urâțenia; la fel, nu trebuie să ne îndoim că spiritele popoarelor au înclinații diferite unele de altele, și sentimente total deosebite în privința frumuseții lucrurilor spirituale cum este poezia." Prin refuzarea unităților de timp și de loc, prin dorința lor de a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teoretice de prestigiu care explicitează mecanismul de producere a râsului prin intermediul comicului estetic. Cea mai veche este teoria sentimentului de superioritate a celui care râde, teorie derivată chiar din concepția lui Aristotel asupra comicului văzut ca "un defect sau o urâțenie" în contrast cu armonia și ordinea ideală dar care poate provoca râsul dacă este "fără durere" sau "vătămare" (Aristotel, Poetica, V, 1449 a). Cicero, Quintilian și mult mai târziu, Descartes și în special Thomas Hobbes (Human Nature, 1651) dezvoltă decisiv teoria râsului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nu e cu putință să ies din el, așa cum nu poți părăsi firul propriei vieți... Fata s-a ridicat și a-nceput să-și caute hainele pe bâjbâite. Până la urmă a aprins lumina, care a umplut deodată odaia de urâțenie și sordid. O priveam cu ură pe când se îmbrăca fără nici un cuvînt: virilă, țărănoasă - o slujnică. Eram stors, stors pe dinăuntru. Drace, sperma e creier, e memorie. Parcă un canalicul ar lega direct carnea albă a minții de aparatul grotesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Germanicus făcea ca șederea lui la Roma să fie periculoasă. Atunci se ridică senatorul Calpurnius Piso, care, pe lângă faptul că era un apropiat al lui Tiberius, era căsătorit cu Plancina, care provenea dintr-o influentă familie senatorială. „E de-o urâțenie rară“, se spunea despre ea, dar toată Roma știa că era prietenă și o vizita zilnic pe mama lui Tiberius, Maștera. Calpurnius Piso declară că era sigur că exprimă simțămintele tovarășilor săi: — Tiberius e în deplinătatea forțelor sale, și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului jilav de aer închis, a urâțeniei camerelor aflate în penumbră, Împăratul se simțea tentat să se întoarcă la Roma - însă descoperi că, în fundul atriului, paznicii să căzneau să deschidă în cinstea lui un portal care stătea închis de ani de zile. În deschiderea lui apărură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea care se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trupurile inutile care aglomerează lumea, străzile, autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească pe zeii invidioși. —Frumoși, năzdrăvanii ăștia, nu-i așa? spuse Madeleine. Am vrut să îi spun să vorbească mai încet. Mă bucur că am lăsat-o pe Abigail să poarte rochia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care fusese binecuvântată să trezească În noi oroarea? Oroare dusă până la instinctele ucigașe pe care simpla sa prezență ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
risipește la atingere. Simpla ta privire anulează lumea. Haosul natural te înconjoară. Și el e tot opera creației. Dar oamenilor, acesta le repugnă. Și-l preferă pe al lor. Nu se apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari odată cu ea. Nu înțelegi. Doar orbilor așteptînd în beznă li se revela legea lumii din zgomote îndepărtate. L-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ficușii și orhideele din serele sale luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o urîțenie de nedescris. Un chip bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne proiectăm înălțimea pe care n-o vom atinge niciodată. Căci, dacă durerea e un galben greu în zestrea noastră, fericirea e o iluzie. Ca orice tinerețe a unui chip uman nu ține decît o clipită. Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl îngrozește seninătatea morții colective. Mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de un cuvînt grețos. „-Te-a drogat mirosul de sînge și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei și mirosul descompunerii”-îi răspund. „-Dar, oare, ce sens e atît de evident de dragostea și nașterea par nobile și înălțătoare? Dacă am descoperi o voluptate care să ne înnobileze umorile, e sigur că moartea near apărea a fi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubiri, prieteni, iluzii, amintiri, În călătorii fără sfîrșit Înconjurate de acordurile pierderilor maritime, vapoare tot mai mici stingîndu-se În orizont dincolo de palmierii pitici, fabrici de tutun și de băuturi alcoolice, cluburi de noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai că fiind un tip tăcut și excesiv, driverul Își cumpără vreo cinci pistoale plus un cuțit de vînătoare ca pentru grizzly. Subiectul filmului e limpede și amar: un taximetrist solitar bate noaptea străzile New York-ului și-i descoperă treptat urîțenia, Întunericul, se Îndrăgostește de Cybill Shepherd, acumulează o ură tot mai densă față de sordidul și gunoaiele metropolei, ce trebuie măturate, șterse de pe hartă, și tot zice chestia asta cu gunoaiele, metaforă pentru prostituate, negri, drogați, homosexuali, Cybill Îl părăsește fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot ea. Singura explicație plauzibilă a misterului hitchcock prin care Zeffirelli a ales-o pe Charlotte Gainsbourgh pentru rolul titular ar fi că femeia se trage direct din scriitoare, vreo strănepoată pierdută, pentru că are ceva de secol trecut pe moarte, urîțenia ei seismică (nici măcar compensată prin jocul actoricesc) găsindu-și motivația În curentul electric care nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]