17,506 matches
-
căpătuială care să permită să se umfle în pene. În tinerețe, acest om arăta altă față. Nu de puține ori m-am cutremurat văzând cât de scurtă este calea de la noblețea sentimentelor din tinerețe, la mizeria morală în care clocotește ura de moarte. M-am întrebat de atatea ori, cu ce a putut fi presărată o astfel de cale care poate duce la o atât de întunecată alunecare? Cum a ajuns întruchiparea acelui tip de om care urcă pe meterezele vieții
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
întrebat de atatea ori, cu ce a putut fi presărată o astfel de cale care poate duce la o atât de întunecată alunecare? Cum a ajuns întruchiparea acelui tip de om care urcă pe meterezele vieții pentru a atinge topul urii și rădăcinile sufletului să-i rămână ancoreate tot într-un spațiu terifiant al urii? De buna seamă că psihologia lui s-a conturat după ceea ce și-a propus să devină prin autoconstruire. Și când construcția interioară nu are baze solide
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
care poate duce la o atât de întunecată alunecare? Cum a ajuns întruchiparea acelui tip de om care urcă pe meterezele vieții pentru a atinge topul urii și rădăcinile sufletului să-i rămână ancoreate tot într-un spațiu terifiant al urii? De buna seamă că psihologia lui s-a conturat după ceea ce și-a propus să devină prin autoconstruire. Și când construcția interioară nu are baze solide, când ordinea bunului simț și a celei impuse de societate lipsesc, urmează mari răsturnări
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
declin continuu al creierului și al atribuțiilor sale. Nici școala, nici familia, nici poziția socială nu îți este îndeajuns dacă nu ai o minte sănătoasă și calci peste principiile omeniei și ale bunului simț. Cine are în zestrea sa cutremurătoarea ură, este clar că îi lipsește calitatea de OM. Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr intim și dacă le încalci, nu poți rămâne fără consecințe. Nu vorbesc de pe poziția omului fără greșeli, nici nu vreau să mă constitui într-
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
e viața pe care o călcăm în picioare. La despărțirea de acest om-neom, am ridicat ochii spre seninul cerului și am rostit în gând versurile Magdei Isanos: „Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate/ găsi atâta vreme pentru ură,/ când viața e de-abia o picătură/ între minutu-acesta care bate// și celălalt și-mi pare ne-nțeles/ și trist că nu privim la cer mai des,/ că nu culegem flori și nu zâmbim,/ noi, care-așa de repede murim
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
și celălalt și-mi pare ne-nțeles/ și trist că nu privim la cer mai des,/ că nu culegem flori și nu zâmbim,/ noi, care-așa de repede murim..." ------------------------------ Elena BUICĂ București 1 august 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - UCIGĂTOAREA URĂ / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
acestea flutură amenințări teroriste, această Sfântă Sărbătoare ne amintește de faptul că oricât de pervertită poate fi o parte a omenirii, credința, binele, frumosul și dragostea față de semeni este întotdeauna mai puternică. Ne îndreptăm, Doamne, ruga spre Ține, să smulgi ura din inimile dușmanilor, să o duci departe de Pământul ținut în palma Ta, și să o spulberi în alte universuri, iar aici să lași doar creațiile Tale așa cum le-ai fact Tu după chipul și asemănarea Ta. Fă ca zilele
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
dintre cele mai serioase". n P.S.: Citesc în volumul de care m-am ocupat mai sus următoarele rânduri privitoare la persoana mea: "Așadar, nu e ușor să te cheme azi Gheorghe Grigurcu - din cauza mitului contradictoriu, edificat pe admirația câtorva, pe ura celor mai mulți". Mi-ar fi greu, negreșit, să admit "admirația" ce mi s-ar purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
să admit "admirația" ce mi s-ar purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare de ce? Deși de-atâtea ori imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente nu se bucură de-o foarte amplă simpatie. Nu mi-e jenă a
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
zăresc. Un roman ca un studiu franc și îndrăzneț al inimii unei metropole ce a dezvoltat atâtea epopei subiective și a formulat atâtea cereri de îngăduință pentru întreg cortegiul de neajunsuri și deversări, de devotament și meschinărie, de dragoste și ură, de generozitate și rea-credință, de admirație și netrebnicie. Visăm să zburăm. Și uneori chiar o facem. Iar zborul nostru e ca un fel de poartă prin care evadăm din realitate pentru a pătrunde într-o lume neexplorată, ce seamănă a
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
cercetarea arhivelor particulare ale principilor pentru a putea stabili cine pe cine acuzase". Domițian a răspuns că, pentru o asemenea chestiune delicată, trebuie întrebat Vespasian, iar câteva zile mai târziu a ținut un discurs "despre necesitatea de a stinge resentimentele, urile și amintirea nenorocirilor generate de timpurile trecute", cu alte cuvinte a vorbit despre necesitatea "reconcilierii naționale". Au fost delatori care au fost pedepsiți și eliminați din jocul politic după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. Alții au supraviețuit. Cum
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
un singur ochi, un ciclop, cu o lumină roșie care mă anihilează, nu mai pot gândi. Pe jos numai cioburi din vasele mele, bucăți din pătura ruptă, și bucăți din conștiința mea, care a primit pentru prima dată În ea ura. Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară pe care eu o văd cu multe trepte și eu chiar urc pe ea, urc. Dar cine Îmi dă putere să urc, cine? Fiecare bucată de ură pe care o rup și o las să cadă În jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pe care o rup și o las să cadă În jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am urcat Încă o treaptă! Nu mai sunt În deșert, sunt Într o altă realitate, Într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am urcat Încă o treaptă! Nu mai sunt În deșert, sunt Într o altă realitate, Într-o altă existență a minții. Ura prin acest trup de piatră mi-a prins copilăria prizonieră. Nu există uși, nu există lacăte, doar cu puterea minții trebuie să fărâm acest Înveliș care mă Îmbătrânește, care mă Împiedică să vreau să urc scara copilăriei și să mănânc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de mult, de foarte de mult. Mă Îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau În mână cu admirație, cu satisfacție pentru că am ajuns În sfârșit la ea. Dar privirea aceea demonică apare din nou cu Învelișul de piatră, de ură, de bătrânețe șimi este din nou teamă, teama mă cuprinde din nou și pune stăpânire pe mine. Îmi este frică să duc mâncarea la gură, dar dintr-o dată, nu-mi este teamă să privesc demonul În ochi, omul rău care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu poate să mă uite, pentru că el poartă cu el, toate răutățile lui la timpul prezent. Asta e până la urmă pedeapsa care se acutizează În timp. IMAGINEA A CINCEA Eu nu mai privesc Înapoi și numai el găsește paralelipipedul de ură, gri, urât, de piatră, de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
urmă pedeapsa care se acutizează În timp. IMAGINEA A CINCEA Eu nu mai privesc Înapoi și numai el găsește paralelipipedul de ură, gri, urât, de piatră, de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am reușit să nu mai trăiesc. Dar el și-a făcut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
A CINCEA Eu nu mai privesc Înapoi și numai el găsește paralelipipedul de ură, gri, urât, de piatră, de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am reușit să nu mai trăiesc. Dar el și-a făcut din acel trup al meu, al urii mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Înapoi și numai el găsește paralelipipedul de ură, gri, urât, de piatră, de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am reușit să nu mai trăiesc. Dar el și-a făcut din acel trup al meu, al urii mele, o colibă În care stă la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am reușit să nu mai trăiesc. Dar el și-a făcut din acel trup al meu, al urii mele, o colibă În care stă la pândă ca să ucidă din nou pentru mâncarea pe care nu și-o poate procura singur și o dorește mereu de la alții. MORALA Până la urmă ca să poți fugi de rău trebuie mai Întâi să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Mircea Mihăieș Nu credeam să mai ajung vreodată să scriu despre Emil Constantinescu. Omul care, între 1996 și 2000 a compromis soarta României, dându-ne legați pesedeilor, iese la atac cu o furie plină de ură. Nu-i scapă nimeni, lui, căruia i-a scăpat totul pe când era șeful suprem al țării: turnători, securiști, comuniști, membri CNSAS, Traian Băsescu. Justițiar de ceasul al treisprezecelea, amestecând argumentele și resentimentele într-un ghiveci jenant, Emil Constantinescu a pornit
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
de ceasul al treisprezecelea, amestecând argumentele și resentimentele într-un ghiveci jenant, Emil Constantinescu a pornit vânătoarea de țapi ispășitori. De vină pentru neputințele sale din vremea mandatului prezidențial sunt alții. Mereu și mereu alții. O singură continuitate există în ura sa viscerală: Traian Băsescu. Și acum, când a pus piciorul în prag și a ordonat accesul nelimitat la arhive, și atunci, când încerca trezirea din dolce far niente-le unui regim al discretei restaurații, Traian Băsescu a fost oaia neagră a
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]