4,632 matches
-
și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite în luminile rampei, de a cunoaște mirajul mizanscenei. Urez mănunchiului de "versiuni scenice" ce se rânduiesc în această carte, intitulată după un vers eminescian Toate-s vechi și nouă toate..., să se bucure de această șansă. Sunt oricum mărturia înzestrării nedezmințite a unui om de teatru care, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită. PRICINĂ (tușește cu înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
El zicea ca e Verde de Paris și noi îl credeam. Prezențe românești peste hotare Jean e un malac de vreo sută treizeci de kilograme și patruzeci de ani tocmai împliniți, ocazie cu care nu ne vom sfii să-i urăm un sincer la mulți ani! Să ne trăiești, Jeane! Un malac, un hăndrălău, un hojmanlău, astea-s cuvintele care-l descriu cel mai bine pe eroul nostru. Pe Jean, care lucrează la un telescaun dintr-un orășel de munte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
rău, inginerul s-a ridicat. Stimate gazde, s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună bucată de cale. Mergeți cu bine, dragii noștri - le-au urat învățătorii. Au ieșit. Întunericul i a învăluit de la primii pași. Călcau în tăcere, luptându-se cu gândurile proprii. La poarta inginerului, și-au luat rămas bun, cu speranța revederii. Costăchel simțea apăsarea întunericului ca pe ceva material. Nu se vedea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
despărțire, colonelul m-a luat mai la o parte și mi-a spus: „Costăchele! Poate ești singurul ostaș din armata noastră care are norocul să lupte pentru satul și chiar pentru casa lui... Fă-o așa cum știi mai bine. Îți urez noroc!”... Cântecul cocoșilor de la miezul nopții a găsit cele două formații - a mea și a caporalului Tânjală - la locul ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nici eu nu mai pot fi cel de altădată... Prea multe au trecut peste mine. Sfârșind vorba, Costăchel a rămas din nou pe gânduri... Apoi, pe neașteptate, a întrebat: Unde-i băiatul? Îi plecat cu mai mulți colegi, să-i ure pe profesori. Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Până una alta, să intrăm în casă. Au intrat bucuroși. În timp ce ei își căutau loc să se așeze, inginerul și-a făcut de treabă printr-un blidar și apoi pe la beci. Să vă dea Dumnezeu sănătate și belșug! - le a urat imginerul, ridicând paharul cu vin. Noi vă urăm să trăiți, că ne trebuiți - a fost răspunsul celor doi prieteni. Într-un târziu, inginerul Cicoare l-a întrebat pe Costăchel: Spune mi, te rog. Cum te simți acasă? Când uit prin
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intrat bucuroși. În timp ce ei își căutau loc să se așeze, inginerul și-a făcut de treabă printr-un blidar și apoi pe la beci. Să vă dea Dumnezeu sănătate și belșug! - le a urat imginerul, ridicând paharul cu vin. Noi vă urăm să trăiți, că ne trebuiți - a fost răspunsul celor doi prieteni. Într-un târziu, inginerul Cicoare l-a întrebat pe Costăchel: Spune mi, te rog. Cum te simți acasă? Când uit prin ce am trecut, îi bine. Când îmi aduc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui. Așa numea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci aproape întotdeauna, atunci când te uitai la el, îl vedeai meditativ și adânc căzut pe gânduri; părea mereu că așteaptă ceva, și mereu aștepta îndelung și liniștit; de fapt, el chiar ura încrâncenat așteptarea, dar imediat își aducea aminte că deloc nu are de ales și se resemna; câteodată își lua și libertatea să viseze cu ochii deschiși, dar asta numai câteodată, repet. Râdea rar. Nu simțea absolut nicio nevoie să aibă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără să te Împiedici. La Tecuci, ea Își construiește, cu temeinicie, poezia și viața care sunt mereu la timpul prezent, lăsând În urmă susurul Oltului și foșnetul brâului oltenesc pentru un strop de poezie moldavă”. Nu-mi rămâne decât să urez acestor bravi cutezători, ziditori ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt itinerar) Zi de toamnă. Soarele Învăluie cu privirile-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cum ai zis și tu mai înainte, alb pe negru, clar și înțeles. Maica lui Dumnezeu să te miluiască și să te ajute să înțelegi Adevărul! îi dorisem eu. Nu mai vorbirăm nimic până la aterizarea avionului. La despărțire, ne-am urat sănătate și drum bun mai departe, plecând fiecare din noi cu gândurile noastre. Incendiul De multe ori, gândul mă duce la satul meu natal. Nu vreau să spun că era cel mai frumos sat din lume. Vreau să spun, doar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fiecare zi la câte o fabrică în inspecție tehnică. În poarta fabricii este așteptat de toată conducerea echipată ca la carte, inclusiv cu căștile de protecție, chiar și în fabricile de biscuiți, acestea dădeau bine la televizor, prietenul lui activistul ura căștile de protecție, nu le vedea rostul decât în apropierea furnalelor, dar s-a învățat să nu le mai bage în seamă, îl așteptau la poarta fabricii, îl conduceau prin secții, îi arătau realizările și depășirile de plan, utilajele împachetate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dorința de a-și ascunde trecutul și descendența se transformase într-un fel de război pe viață și pe moarte. Hotărâse să câștige acest război, avea să-l câștige chiar de ar fi să ardă pe rug. Nu pentru că îi ura pe țigani, îi era doar rușine de ei, într-un anume fel, dar îi înțelegea atât de bine. Voia să demonstreze că orice țigan poate trăi ca ceilalți oameni, și mai voia să demonstreze că nu ei sunt singurii de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru dragoste, a intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea fizică se uită repede, dar durerea sufletească și umilința nu se pot uita niciodată. Acel sistem de reguli inumane impuse, a adunat în mine ura și revolta mocnită, gândindu-mă cu naivitate la sintagma „Totul se plătește”. Dar nu toți au plătit pe planeta Pământ, iar din preasfintele ceruri, notele de plată ajung după anilumină. Am regretul sincer că nu posed acea Noblețe de tâlhar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
forța să zâmbească (știu de la ea). Tata Îi spusese ”vaco” pentru că era un tip foarte gelos și pentru că o găsise râzând cu Marin Mitică, un prieten de-al său, care-i ținea maică mii mâna Într-a lui și-i ura fericire-n viață și casă de piatră. Iar tata era și el cam turmentat - Îi știu privirea cu care m-a obișnuit multe zile mai apoi... și multe nopți (albe). Am sărit din pat clătinându-mă și, cu ciocanul cel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ar putea să ne căsătorim... Nu mă crezi? Mâine vine la mama să-mi ceară mâna, cum se spune, oficial! E un băiat civilizat, cum ți-am spus, vrea ca totul să decurgă ca la carte. - Mă bucur Olga, îți urez să fie cu noroc. N-ar fi bine totuși să mai aștepți, să reflectezi, să-l cunoști cu adevărat!?... - Ce crezi că am făcut în această vacanță, l am cunoscut în toate privințele, chicoti ea veselă ca de o glumă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ultima perioadă acesta dăduse din ce în ce mai rar pe la el. Nu-i reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația de a-i face reproșuri, îi ură bun venit. - Iată că vine și muntele la Mahomed, glumi el. - Bună, Jane! Nu știam că te-ai convertit la islamism, îi întoarse el gluma. - De fapt, n-ar fi de mirare. În zilele noastre, trecerea de la o religie la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se vede de la mansardă? — Regret, domnule, dar din mansardă nu se vede nici o priveliște. — Când am deschis fereastra am văzut un peisaj minunat. — Nu vă înțeleg
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tu ai fost promovată atunci, demult, în funcția de asistentă șefă, crezi că i-a căzut bine!? - Uite că nu ai dreptate! De cum a aflat vestea, a venit imediat la mine, m a îmbrățișat, m-a felicitat și mi-a urat să fiu dreaptă și bună cu toți cei pe care alții i-au nedreptățit. - Păstrând proporțiile, sună ca un fragment din discursul lui Kogălniceanu la instalarea ca domn a lui Cuza, nu crezi? - O fi citit și ea ceva istorie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de rang înalt. Vestea că domnișoara asistentă Olga Dragomir se căsătorește cu un domn din lumea mare se răspândi în progresie aritmetică în tot spitalul, ba încă depăși granițele acestuia, făcând ocolul orașului. Ina se bucură. O felicită și-i ură să aibă parte numai de zile însorite, viața să-i fie plină, îmbelșugată și fericită. O mâhnea faptul că buna ei prietenă, se hotărâse să lase în urmă tot ce-i fusese drag cândva, mama, prietenii, serviciul, orașul natal... Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din cartier însuflețind jocurile acestora dar acordând și suficient spațiu pentru unele lecturi preferate. Îi plăceau mai ales poveștile scrise de Ion Creangă. Ascultase discul pe care era imprimat basmul: Capra cu trei iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta sa. Dar inima îl îndemna cel mai mult către muzică. Stătea ore în șir în fața televizorului și asculta concerte, sorbind unele melodii care îi mergeau direct la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în mișcare, și ieși din sfera de activitate a vameșului dus de nas. În primul sat din calea autocarului, îl rugă pe șofer să oprească, îi mulțumi pentru servici, voi să-i dea câțiva lei, ăsta i-i refuză, îi ură drum bun, și se despărțiră. Intrând în club, feministele o întâmpinară cu mare entuziasm: ai reușit, nebuno, să-l duci pe vameș, iar nouă, să ne câștigi pariul. Dublu atac - dublă izbândă! Preconcertul Atât de caldă, atât de frumoasă era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]