1,113 matches
-
Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii va avea. Furtuna poate ține trei zile, dar poate să se liniștească după o oră-două... Numai să nu bată vântul de la mal când se pornește urgia. Riști să nu te mai întorci, când stihiile s-au dezlănțuit și nu ai fost prudent să pleci spre mal de la primul semnal. Nimeni nu putea ști ce va fi a doua zi... Referință Bibliografică: PESCAR PE MAREA NEAGRA / Stan
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
al unui popor destinat să sufere în tăcere: "Vai, spune țăranul român însuflețit de Brătianu, veniți să ne vizitați în vremurile cele mai vitrege. Iarna a fost grea, am avut lăcustele, i-am avut pe turci, pe ruși și toate urgiile." Problema străinătății în raport cu românul, așa cum o formulează Brătianu "Care dintre cele două invazii v-ar fi făcut să suferiți mai mult?" determină reizbucnirea dramei eroismului popular: "Rușii i-au făcut pe mulți să vorbească despre ei, dar după toate, ei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe tătucul roșu cu leninista cravată mic-burgheză? Și ce-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin care sînt răsturnate normele pervertite și restricțiile abuzive impuse de religiile deja stabilite. Revoluția Americană îi sugerează lui Blake o revoluție asemănătoare în Anglia; regele acționează că faraonii vechiului Egipt: pentru a-i pedepsi pe rebeli, trimite asupra lor urgii; dar coloniștii reușesc să devieze forțele distrugerii înapoi spre Anglia. Erdman a sugerat că Blake se referă la faptul că, în timpul războiului, în Anglia au izbucnit numeroase răzmerite, precum și la faptul că situația generală a trupelor engleze era haotică, mulți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
extrem de mistice"37. Tot el, într-un raport pentru J.T. Smith (o rărițate la acea vreme), afirmă că poemul America are expresii "mistice într-un grad foarte înalt" și a menționat "limbajul mistic" al poemului Europe în care sînt descrise urgiile de ciumă și anarhie ce au lovit Anglia în timpul somnului lui Enitharmon ce a durat 1800 de ani38. Charles Lamb a declarat că opera critică a lui Blake este "o critică extrem de spirituală asupra lui Chaucer, dar mistica și plină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în Spațiu neștiut, Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt. 535 Chipul Omului a devenit nedeslușit, deschis durerii Într-un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hoț l-am învățat un tainic drum spre casă celui drept. Am dat învățătură palidului vicleșug să iși întindă mrejele asupra dimineții. 395 Îmi sînt arama 105 cerurile, pămîntul mi-este fier, luna-mi, un bulgăre de lut, Soarele-mi, urgie arzătoare la amiază și pîclă-a morții noaptea. Care e prețul Experienței? o cumpăra c-un cîntec oamenii? Sau (poate)-nțelepciunea c-un dans în stradă? Nu, ea este cumpărată cu prețul A tot ce are-un om, casa, nevasta, copiii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noapte-a morții Cînd Urizen caii Luminii îi dădu în mîinile lui Lúvah? Nu știi ce Tharmas știe. O, aș putea să-ți spun povești 115 Care te-ar înfuria cum Înfuriatu-m-au pe mine, Din însăși moartea în urgie și mînie. Însă acum, hai, poart-o înapoi Pe-a ta iubita Enitharmon. Căci înaintea ochilor, aici o ai; Dar dulcea-mi Enion s-a dus, si nu o mai vedea-voi Niciodată, dacă tu, O, Umbră, nu-l apăra-vei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de sînul lui Los, si cum în chin sfredelitor Mergea în fiecare dimineață la muncile-i cu-ntunecatul spectru, 95 Numitu-l-au Lanțul Geloziei. Los suferințele-i acum lui Enithármon Începu să le destăinuie, fiindcă nu-și putea ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape sau vijelii sau nori sau fulgere-amenințătoare și groaznice urgii. Dincolo de ale șinei lor hotare simțurile lor nu pot străbate: 95 Cum arborele nu cunoaște ce-i dincolo de frunzele și coaja-i Și totuși gusta bucuria verii și-i este frică de tristețea iernii, La fel, pe-ale mormîntului tărîmuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care în groaznicul Abis În aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu din puterea sa l-a înălțat 455 Și nici din voia-i datu-și-a Legile în vremurile Veșniciei, Fiindcă fiorosul Orc acuma de mînie spumegînd în ceruri se ridícă, Un Rege al urgiei și-al mîniei, o-ntunecoasă grozăvie miniata: Și Urizen, căindu-se, înțelepciunea în abis și-o úită, În chipuri ale preoției, în sumbrele-amăgiri ale căinței 460 În inima și spirit tînguindu-se că peste totul Orc împărățea, Si ca înțelepciunea-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vedeau încă Viziunea cea Divină; ochii ei sînt îndreptați spre Urizen, Si astfel cu tărie strígă-Ahania spre-ale Mormîntului Caverne: "O haită de lupi298 voiești să ții și să conduci? vrei viforul 299 să-ți fie-al Mădularelor acoperămînt, ori vrei urgia verii să-ți fie cort în care să rămîi? 490 Voiești să nalți lăcaș dăinuitor în Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina 300? Ori o coloană și-un palat al Veșniciei în fălcile înfometatului mormînt? Plăcere căuta-vei din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că regiunea Kosovo este asemănătoare în ceea ce privește suprafața sa cu Bretania, fiind totodată, o zonă multiculturală, populația sa fiind creștină și musulmană, iar în ceea ce privește naționalitatea, populația este compusă din sârbi și albanezi, care au trăit împreună, dar au și suferit împreună urgiile războiului declarat de NATO, dar mai ales de Statele Unite ale Americii. Traumele încă nu s-au vindecat și este necesară, cu adevărat, impunerea unei democrații reale. După cum este cunoscut, Uniunea Europeană alocă ajutoare, de câțiva ani, acestei zone, în scopul îmbunătățirii
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
p. 247). Blestemul „este un act de magie verbală, bazat pe credința În puterea cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. ș...ț Este constituit dintr-o formulă fixă sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asediat Constantinopolul. Ei nu au reușit să cucerească orașul (recuperat de bizantini abia în 1261), iar în 1241, țarul bulgar a murit. În timp ce, la sud de Dunăre, catolici și ortodocși se înfruntau pentru supremație, asupra întregii creștinătăți s-a abătut urgia păgână, marea invazie mongolă din 1241, care a dus la o nouă situație în această arie europeană.3 Dar confruntarea dintre cele două lumi nu s-a limitat doar la spațiul sud-dunărean, întrucât papa Inocențiu III și urmașii săi, Honoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate fără ieșire. Reacționând ca un primitiv, uimit și copleșit sub povara urgiilor iscate de potrivnicia naturii, a sorții, de păcat și de rău, reface experiențe originare: eros, moarte, individul înaintea divinității. Traseele căutării Ființei, percepute în adevărul și intensitatea dramei personale, sunt, în esență, filosofice, fără ca expresia să fie cea a unei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
să se revadă la Paris și să-și declare că cele câteva ore matinale le erau mai scumpe decât toate iubirile sublime din viața lor. Da, dimineața aceea cenușie, mată, chemările înăbușite ale sirenelor și prezența lor complice în inima urgiei ucigașe a Istoriei... Deci, despre braseria aceea de la gară vorbea Pașka... Clopoțelul m-a scos din încurcătură. Ascultătorii mei și-au stins țigara și au năvălit în clasă. Iar eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pricină și să mă aducă la sapă de lemn... Și astăzi Împușcă-i porcii; mâine, vacile și boii; poimâine, căișorii; În altă zi ie-i oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. Îți poți Închipui, Măria ta, ce urgie grozavă era pe capul meu ! Văzând eu de la o vreme că nu mai Încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boieriu să mă jeluiesc. Și boierul, În loc de un cuvânt bun, m-a scuipat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pui de rumân [sic !], pre numele său Noe” (2, p. 153), și-l învață cum să-și construiască o corabie în care el, toți ai săi și câte o pereche din toate animalele vor fi singurii care vor scăpa de urgia potopului. - Dar eu ce mă fac, Doamne, ca să nu mă ia apa ? - Ia să te sui și tu în corabie. - Când ? - Când îi mânca pe masă de fier ! După ce construiește arca, lui Noe i se face foame, dar pentru că începuse
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
jumătate pe teritoriul carpato-dună- rean, se va înțelege mai bine că inserția în discuție, produsă în mitul biblic al potopului, nu este gratuită, ci simptomatică și definitorie. Legământul prin care Dumnezeul veterotestamentar îi promitea lui Noe că va scăpa de urgia potopului nu era suficient pentru dacoromâni, care se simțeau solidari cu întreaga natură și participanți activi la toate evenimentele cosmice. Ei nu-și puteau imagina că cineva ar fi putut scăpa (împreună cu familia, casa/ arca și animalele sale) de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este omnipotent și omniscient (lucru firesc pentru o religie monoteistă, de tipul celei mozaice), iar omul (Noe) este un executant corect și docil al indicațiilor primului. Este suficient ca Iahve să-i promită lui Noe că va fi mântuit de urgia potopului pentru ca acesta să-l creadă și chiar așa să se întâmple. Un astfel de scenariu era incompatibil însă cu mentalitatea arhaică românească. Nu Dumnezeu poate lua astfel de decizii sau, mai corect spus, nu sunt suficiente numai decizia și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
basme și legende solomonărești. Ca în următorul basm bucovinean, cules în 1932. Într-o țară „de la miazănoapte”, din cauza unui balaur, ploaia și furtuna nu mai conteneau, astfel că suveranul ținutului este poreclit Negură împărat. Singurul mijloc de a scăpa de urgie este trimiterea în pustie a unei fecioare curate. Dintre fetele trimise, cele „necurate” sunt mâncate de „jivinele” (balaurii ?) care ascultau de solomonar, dar nu și fecioara „curată”, eroina basmului. în acest punct al epicului, structura scenariului (până aici clasică) devine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]