17,320 matches
-
voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale apei...voi bate cu fruntea în clapele unei mașini uriașe de scris... de cleștar rotitor...
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Ca amorțite de frigul dimineții. Fluiere, cimbale, tobe Alcătuind o haită Ce mușcă lacom, Pînă la os Făptura cîntării. Alai oprit (de netăgăduit strălucirea de podoabă pe fiecare mîner sau coif, înscrisurile filigranate pe lame), O piedică pe această gleznă Uriașă, Pîrîul umflat De ploi, Un NU șoptit De bunul Dumnezeu. * Plecatul este Și el un prilej De tristețe De parcă iubirea N-ar recunoaște rotunjimea Pămîntului Ci numai primejdiile Și ispitele De-a stînga și dreapta Oricărui drum. Toată speranța Este
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
Dumitru Mureșan E ca și cum ai merge Printr-o gură uriașă Cu măsele de pămînt O societate de păsări s-a așezat Să-și destindă aripile pe acest drum îndepărtat Se văd cîteva capete mai înalte Doi turiști grăbiți, vorbind între ei și în același timp Unul dintre ei cu cineva
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor Un budozer mi-a îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum către apă Prin uriașa grotă a trecutului Anamnesis Voi studia nămolul negru Care uscîndu-se devine cenușiu Voi studia meticulos argila galbenă Pe care soarele o înălbește Și ploai o închide într-o crustă îmi voi reaminti păsările și peștii Voi căuta un leac Pentru
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Deodată mi se opri respirația! Ingerii înfășurați în nimburi și pene, cei cărora le satisfăceam pofta de secrete picante, de bîrfe dulci, de trucuri terciuite fin... ei, vizibilii, brusc invizibilii, ei, ei îmi impuneau, mă împingeau să dschid cărțile autorilor uriași și să copii... să copii... să copii...Străduința mea fusese zădarnică. Nimerit se cuvenea doar să transcriu...
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
tot locul sau nicăieri. Totul e o părere - am să-ți dau mîngîiere. Și alinare? Da. Și dimineața țigări la cafea? Era tîrziu. în jur, luminile se prefăceau în șoapte și ziua în noapte. Mi se năzăreau din ce în ce mai tare balauri, uriașe jivine, locomotive cu aburi. Una dintre ele a șuierat și-a oprit. M-am urcat, a șuierat și-a pornit. Bagă cărbuni! - am auzit. Bagă și vei conteni din murit. Să-l luăm și pe El, am îndrăznit. Tu bagă
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
și murdare. Mi-am urît părinții, am urît cu patimă tristețea, prăbușirea adolescenței mele-n boală, l-am urît pe Dumnezeu cînd, la optsprezece ani, a trebuit să fac, tuberculos, cură cadaverică, am urît facultatea de medicină cu clădirile ei uriașe roșii, din cărămidă netencuită, parcă jupuite de vii de orice fel de poezie, am urît bolnavii pe care-i tratam, am urît femeile pe care le-am iubit, am urît îngrozitor poezia ce, la o anumită vîrstă, nu mă lăsa
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
nu se surpă verdele, nervuri unde nervurile sunt ele atotputernice, aerul nu are nimic din faianța peisajului văzut, ci coborând înlăuntru frumosul cade, nu ne mai asmute cu înaltele-i catalige, se târăște pe brânci și e chiar bobul ascuns, uriașa sămânță a unei păduri ce va fi, verdele e verde, nu-l macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor, rumegușul mistuit, făina în jar ca pielea trupului părăsit. Despre
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță de bronz, o iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup? Să-i arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan C. Mihăilescu este scrisă cu plăcere narativă, cu hedonism în straturi, de un curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat, după cum indică pe bună dreptate autorul, mahalaua înseamnă
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
pe șleau! Operă „postumă”, de „cabinet”: Infernala comedie! Poftim, deci, o „lamentație”!!! O curiozitate! Nu mi-a plăcut niciodată Pillat. Mai mult, a fost singurul poet bun pe care nu l-am citit! De-aceea am fost de-o uimire uriașă cînd, cu ocazia cărții de debut m-am văzut comparat, etc... Apoi mi-am dat singur explicația. Dacă l-aș fi citit, l-aș fi eliminat din minte. Așa, iată ce s-a întîmplat! * I. Negoițescu, într-un articol scris
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri cumpăna fîntînii scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
fi ca toate scrisorile să nu aibă adresă, să ajungă undeva nu știu unde, dar într-un loc în care literele, eliberate de cuvinte, să se îmbine din nou, după amorul și plăcerea lor. Le văd, bîzîind în lumină, ca pe-un uriaș roi de albine, nuntind în jurul mătcii-regine! Și-atunci, oh, atunci vă voi mai scrie una ca ciclul dimineților arabe să fie încheiat frumos și grav. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 7.IX.1980 P.S. Să nu uităm să mulțumim
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
Dooomnu Doctor”. Acum de abia pricep că inevitabilul ca în “rezervația naturală de îngeri” să apară, la un moment dat, și Celesta Tenzi, doctorița cu trup strașnic, matern oarecum, doctorița pe care, iată, mi-o amintesc din nou, sprijinită de uriașa mea sobă de teracotă maro (o sobă dublă din cauza camerei prea mari) în fustița ei indescriptibilă, tristă, albă, blondă, bînd o cafea și spunîndu-mi că nu mai poate, că-i prea singură acolo, la dispensarul ei mărginaș, că va pleca
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
bien-être zorbalâc cu painga au prison (dulce cremenalion) grand metaforar matroz. Dau mă(h)mut în vizuina pe la lună androgina jappement paradigmata (ftizica din traviata) voici betisul trup calfa la zo it comeata sfeșnice becisnice aboiment de cânelup. O pupila uriașă coapse moapse de încasa pipăie și le desfașă descheie centura și halima la entropi: paratrăznetul lui p. Cu fier roșu Ezechil nu i-a pus cândva sigil? Psihotropa la subsol în ochiada ștreangului vrea vermina iambului să-i decript mormonoscript
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
sintagmele “la fel” și “toate datele”, repetate obsedant de cîte 3-4 ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei pînze în care pîndește păianjenul asasin, cine ar putea să presimtă? O capcană perfidă este aceea de a-i pretinde individului să se “autocaracterizeze” după fiecare etapă. Dacă va spune despre el însuși numai lucruri bune, e neîndoielnic suspect. Dacă
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
nici un asemenea text nu ne stă la îndemînă. În absența autobiografiei trebuie așadar să vorbească biografia, construită fără alt sprijin decît acela al documentelor și fără alt gînd decît al aflării adevărului. 2. Bucureștiul se transformase într-un Hyde Park uriaș. În Piața Unirii, la Universitate, la Romană, grupurile se agregau gălăgios și spontan în jurul unor vorbitori de ocazie, aclamîndu-i pe unii, ocărîndu-i pe alții, nu o dată chiar îmbrîncindu-i, iar dinamica implicării se propaga concentric, atrăgînd noi combatanți și umplînd văzduhul
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
umbra clădirii modeste a aeroportului Băneasa. După o zi de muncă intensă echipa de lucrători și mecanici aflată pe terenul aeroportului a reușit să ridice în picioare, cu ajutorul unor chingi de sprijin și al unor aparate numite vinciuri, un stâlp uriaș având în vârf o antenă. Acel stâlp de antenă de la Băneasa a fost prima realizare în domeniul comunicării radiofonice efectuată în cadrul Aviației Civile al cărei proaspăt angajat era soțul meu. Această construcție al cărei rost la început nu l-am
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
în care D’Artagnan și Athos și Porthos și Aramis să-și fluture o dată spadele cu dezinvoltură. Cuvinte dulci și fanfarone, șoptite, pe după evantaiele-n palpit, conteselor căzute-n mici leșinuri de uimire, cu picioarele cărnoase vibrînd ca niște limbi uriașe de clopot în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață și pe moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru a șterge rușinea unui pîrț scăpat din drăgălășenie, la Versailles, nu pe cînd era regină, ci după aceea, ca
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
în dantelele de Bruxelles a marilor favorite la ciclu! Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd prin pajiști batista cu monogramă indescifrabilă din cauza spermei uscate, pierdută de cine știe ce cochetă! Și-n mîinile noastre zglobii, însuși destinul Franței, ca o minge uriașă, cu care ne-am juca rîzînd! * Iar la sfîrșitul scrisorii, să ne aducem aminte, totuși, de Svidrigailov și să spunem: „Toți oamenii au nevoie de aer, da, da, de aer... Și asta mai înainte de toate!” Cu stimă și afecțiune, Emil
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
planșă colorată, cu soiuri de ciuperci, pe care am rupt-o dintr-o enciclopedie germană, fiind în vizită la o fetiță, Ani, ce mă striga, foarte sexy, „băiatule!”.) (Ceea ce mă fascina la Ani era faptul că mă ducea printre niște uriașe grămezi de gunoaie și ea, eu, nu!, căuta resturi de mîncare. Desigur, avea ce mînca, însă dînsa descoperise plăcerea nepermisă de a mînca din gunoaie!) Cu stimă și amintiri, Emil Brumaru 14 VIII 1980
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
nu-i scris numai pentru dumneavoastră! În cofetăria eternă, care de fapt a existat și sper să mai existe în Fălticeni, mîncam, de cîte ori veneam să iau cărți de la librărie (cam o dată sau de două ori pe săptămînă), înghețate uriașe de zmeură combinată cu vanilie și scriam unei fermecătoare poete bucureștene de care, pe atunci, mă îndrăgostisem lulea: Bobinokarovna! . Și dusă a fost!!! Cu stimă și afecțiune, 6-VIII-1980 Emil Brumaru
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
a morții strălucește. din slavi se prăbușește un cuvant uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre morțile mele (admiratorul) cineva se uită la mine zi și noapte. e invizibil și probabil uriaș: vom fi arătând amândoi că un guliver cu liliputanul sau. nu mă scăpa nici o clipă din ochi. nimeni nu-mi da atâta atenție că el, a făcut o pasiune obsesiva pentru mine. el adună cu grijă cuvintele mele căzute în
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
fără îndoială, un roman cu totul special, o proză de evocare și de idei în care un oraș întreg se reflectă pe sine ca într-o oglindă parabolică, apoi se așterne la picioarele Ioanei și toarce molcom, ca un motan uriaș. Păcat, însă, că Ioana Pârvulescu, ale cărei daruri i-ar putea umple de invidie și pe cei mai generoși dintre noi, s-a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai devreme sau mai tîrziu
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]