2,115 matches
-
rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i-o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trebuie să-ți ceară iertare, fiindcă m-am luat de soră-ta, am zis eu. Aș fi făcut-o atunci, Însă mi-ai spart gura Înainte să pot vorbi. Tomás și-a coborît privirea, rușinat. L-am observat pe acel uriaș timid și tăcut care rătăcea prin sălile de clasă și pe coridoarele colegiului ca un suflet fără stăpîn. Toți ceilalți băieți - eu În primul rînd - se temeau de el și nimeni nu-i vorbea și nu Îndrăznea să-i Întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns În noroiul albiei. Un bâzâit stăruitor răsuna În aer. Insectele, care Îi chinuiseră de-a lungul Întregului marș, păreau acum Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În minte să se ia la Întrecere cu vechii romani, semănând noi ruine pe Întinsul câmpiei. Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neașteptată. Atrase de tămbălău, privirile Începeau să se Întoarcă spre poet. În fundul sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mâini. Peste cămășile de zale purtau tunici multicolore, diferite de ale celorlalți luptători. Dante se feri de primul, pe al cărui piept se remarca un cap de leopard. Apoi, lăsându-se În jos, izbuti să scape de prinsoarea unui uriaș cu un cap de leu brodat pe veșminte. Era cât pe ce să treacă de poartă, când se izbi de pieptul unui al treilea om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase Îl aruncă la pământ, tocmai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis Piele-verde, din pricina culorii pe care chipul lui o căpătase în urma tratamentului revoluționar cu oxid de cupru, care ar fi trebuit să vindece inflamația gâtului; Jules Arbonfel, un uriaș de doi metri cu înfățișare de maimuță; Victor Durel, pe care nevasta venea adesea să-l caute La pasul bun, și împreună cu care pleca, două-trei ore mai târziu, când ajunsese și ea în aceeași stare în care era el. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic. Am privit focul bătând din aripă, ultimele flăcări micșorându-se, deformându-se, luptând încă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vorbirea, căci din pieptul celui solid au bubuit cuvinte aspre: - Dac-aș crede că ești un aruncător de bombe, te-aș duce direct la Închisoarea din Newark. Iată părerea mea despre socialiști. Amory a râs. - Ce ești dumneata? a continuat uriașul. Unul dintre bolșevicii ăia de salon? Un idealist? Recunosc că nu văd nici o diferență. Idealiștii sunt niște pierde vară care scriu pamflete ca să-i ațâțe pe imigranți. - Bun, a zis Amory. Dacă a fi idealist e un lucru sigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În schimb un joc grozav de amuzant. Timp de un minut n-a mai vorbit nimeni, după care bărbatul cel solid s-a interesat: - La ce universitate ai fost? - Princeton. Brusc, bărbatul cel voinic a devenit interesat. Expresia ochelarilor săi uriași s-a modificat ușor. - Mi-am trimis fiul la Princeton. - Chiar? - Poate că l-ai cunoscut. Se numea Jesse Ferrenby. A fost ucis anul trecut În Franța. - L-am cunoscut foarte bine. De fapt, am fost prieteni buni. - Era... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cum? Ți-e cald? Ce ciudat! Mie mi-a fost frig și a trebuit să mă Întorc acasă să-mi iau un pulover din cașmir, pentru că sistemul de Încălzire din biroul ăsta nu merge deloc. Chiar ești un tip ciudat! Uriașul din fața mea se Întoarse Înspre computerul de pe birou, care părea să fie o piesă de antichitate. Mâinile Îi umblau repede pe tastatură, dar când m-am uitat mai bine, am văzut că de fapt nu era decât un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
greu să Înțelegi așa ceva, În definitiv nu ești decât un tip obișnuit. Chiar, cu ce te ocupai Înainte să te angajeze Keiko? „Cu ce te ocupai?“ Am simțit cum mi se strânge inima când am auzit Întrebarea. Eram bucuros că uriașul ăsta din fața mea Îmi punea o Întrebare personală. Dacă pe nimeni nu interesa persoana mea, simțeam că nu mai știu cine sunt. — Am lucrat la o companie de producții video. Și Înainte de asta am fost angajat la un institut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la magazinul unui evreu din satul nostru, unde mergeam să vindem nucile și cupercile găsite de noi pe câmp, sau în pădurile din apropiere. Mie îmi era frică de el crezând că e nu doar un zmeu dar și un uriaș. Auzisem că iubea mult marea lui grădină, pe care o avea într-o vale în spatele casei. Aceasta era plină cu tot felul de bunățăți, mai ales o parcelă destul de mare cu căpșuni, pe care am descoperit-o într-o zi
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
două imperii aruncară toate dejecțiile colectate din imperiu în șanțul cu pricina. Bila aurie dispăru cu toată lumina ei, iar oamenii aruncară și câteva tone de cărămizi peste ispravă și se puseră iar pe caft, dar numai așa, din obișnuință. *** Uriașul cuirasat intergalactic plutea în spațiu pe o orbită circumteriană. Comandantul, un ciborg de ultimă generație, îl primi în camera de comandă pe șeful serviciilor speciale. Dialogul fu, ca de obicei, extrem de scurt: - Rezulate? - Zero! Sugestiile arhetipale, comunicate prin sonda autonomă
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
trecerea, nimic nu ne mai poate întoarce la origini. Mi se spune -printre ceruri- că dovada cea mai bună stă la îndemâna tuturor, doar să ridicăm receptorul și să vorbim răspicat. Mi se spune (și rămân încă sub privirea rotitoare) că uriașii sunt doar urme ale unei mitologii trecute. PE CÂND Pe când anotimpurile vor fi descrise matematic cu ajutorul integralelor, Iar amintirile-obiecte se vor transforma în viteze cuatice și vor fi înregistrate de androizi amabili, pe atunci literele vor fi păstrate cu puterea visului
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
a căzut grea și rece. Frunza a simțit-o până-n adâncul făpturii. Puterile i-au fost slăbite mai mult. Acum frunza știe sigur că o să cadă și ea. Deznădejdea a cuprins-o. Pare că platanii i-au transmis starea. Atât uriașul cât și piticul se află la grea încercare. Frunza nu mai are putere să lupte. Cât de tare a început să o supere vântul! O să moară curând. Picătura aceea i-a decis soarta slăbindu-i puterea de viață ... Și la
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Ci și a ta. Nu știu cum ai făcut și ai ajuns în Basarabia unul dintre cei mai iubiți cântăreți. Poate și datorită stilului tău înclinat spre romantic. Poate și datorită gustului lor înclinat spre melanholia slavă... Poate, grație marii prietenii cu uriașul Grigore Vieru. O asemenea întâlnire, dintre un solist și un poet, o aranjează doar Pronia. Amândoi aveți în arta voastră un lucru incredibil: simplitatea. Modul direct de exprimare. La început eu nu am înțeles asta la tine. Dar, când am
SCRISORILE LUI STANCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362871_a_364200]
-
necunoașterii căutând un strop de nimic, un strop de lumină albă, un strop de răsărit, de apus, de amurg și un murg prieten în plin galop... când prin inele lovește zidurile de piatră scapără cuvinte apoi le înghite ca un uriaș povestea proprie și devine iar și iar fântâna cu cumpănă a unui sat de umbre. Anne Marie Bejliu, 18 mai 2015 Referință Bibliografică: ciudată fântână este omul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
Acasa > Impact > Relatare > AJUNUL CRĂCIUNULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Începuse să ningă. Liniștit, rar, cu fulgi atât de uriași încât Cioban ieșise din cușcă și alerga să-i prindă cu limba. O dureau toate oasele. Cu toate acestea, își trase vesta matlasată peste capotul maro cu romburi galbene și ieși pe veranda deschisă, cu mătura în mână. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Advisor. Iată cum era caracterizat marele savant de cel care i-a fost secretar, apoi biograf și bibliograf, primul dealtfel, cel care i-a dedicat o monografie amplă, pe măsura geniului său, Barbu Teodorescu: ,, Nicolae Iorga era privit ca un uriaș al culturii naționale și universale. Chiar și statura sa era uriașă, fiind înalt, după cum s-a remarcat, mult mai înalt decât contemporanii săi. Natura avusese grijă să-l înzestreze și statuar; în plus avea o frunte largă, impresionant de largă
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
am făcut planuri să plecăm la mare. Dar cine nu-l știa Tăticu în București? Numele lui adevărat era de fapt Florin Ciorcilă, sportiv de performanță, vicecampion mondial la lupte greco-romane. Toți îi ziceau Tăticu, deoarece avea o statura de uriaș, depășind doi metri în înălțime, cu o masă musculară de-l băga în buzunarul de la piept pe Tarzan, alias timișoreanul Johnny Weissmüller, cu care semăna foarte bine, și față de care, noi restul lumii, păream niște copii, sau pardon, niște pitici
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
câine alb, mare, cât un urs, îi întâmpina în pragul ușii. - Nu-ți fie teamă! Când sunt și eu alături nu e periculos. Dă-i laba! Laba, Epicur! Câinele a întins laba dreaptă ridicându-se în picioarele posterioare. Era un uriaș alb. Mădălina i-a strâns laba. O trecuse toate apele. - Epicur? se miră fata, la noi ar însemna altceva și un zâmbet în colțul gurii îi înflori obrazul. - Mda, așa îl cheamă. E numele unui mare filozof din antichitatea noastră
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
se introduc cu mare precizie pietre semiprețioase... - Am ințeles, este o adevărată artă. - Un mare episcop care a vizitat acest mausoleu a făcut o remarcă care a rămas celebră până astăzi. A spus că această lucrare a fost făcută de uriași și finisată de bijutieri. Dar să revin. Mausoleul este construit pe o platformă de marmură înaltă de șapte metri și are pe fiecare latură un portal uriaș de treizeci și trei de metri înălțime. Deasupra se află o cupolă gigantică în formă
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]