119,987 matches
-
o familie de artiști de circ, Aglaja Veteranyi părăsește România în 1967 împreună cu părinții. Colindă prin Franța, Anglia, Spania, Africa, America de Sud și se stabilește în Elveția, unde a trăit douăzeci de ani. Cartea ei cuprinde patru capitole în care se urmăresc etape din evoluția protagonistei, patru etape ale transformărilor ei pînă la pubertate și chiar adolescență. Un singur lucru pare că nu se modifică: inocența limbii care adună și spune povești. Povești nenumărate și nesfîrșite, cu și despre oameni, obsesii, spaime
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Juxtapus. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiectele supuse de designerul homopedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
insultător la adresa președintelui Fundaței Culturale Române, Augustin Buzura, care de peste doi ani se chinuie ca Fundața să nu mai fie subordonată hachițelor a diverși miniștri și politruci culturali. Surse de la Cotroceni ne-au asigurat că prin înființarea Institutului nu se urmărește patentarea nici unui aspirator, ci ajutarea Fundaței Culturale să-și vadă de treburi, dar sub auspicii mai sigure și mai profitabile decît pînă în prezent. Nici gînd ca Ion Iliescu, Adrian Năstase (care oricum nu face parte din această ecuațe) sau
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
Practică această lipsă de măsură cu o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am multe, foarte multe momente, ceasuri și zile întregi în care nu-mi place nimic, nimic nu mă «interesează» din ceea ce se întîmplă și mi se
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
un protocol bine stabilit al unei cenzuri a limbii, împărtășit de editorii de manuale, de asociațiile profesionale ale dascălilor, de administrația unor state și chiar de guvernul federal. Protocolul prevede eliminarea tuturor cuvintelor și expresiilor incorecte politic. În principiu, ele urmăresc să pună capăt discriminărilor tradiționale prin intermediul limbii, cum ar fi acelea care se referă la negri, afro-americani, gay etc., fie ele de natură socială, rasială, sexuală, religioasă, și să dea satisfacție feminismului ori multiculturalismului. În loc de Adam și Eva, manualele zic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o cameră, închid ușa după mine
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o cameră, închid ușa după mine, taurul o dărâmă și o iau iarăși de la capăt. Sau, indiferent de vârsta pe care o am, trebuie să dau iarăși examene. Eu credeam
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
surorile care stă lângă mine: "Și mai ales să nu i-o spuneț." În timpul somnului mă sâcâie lipsa banilor. N-am nici un sfanț, contul în Bancă e gol, cum o să plătesc hotelul? Ăsta e unul dintre coșmarurile care m-a urmărit cu cea mai mare obstinațe. Și astăzi mă mai urmărește încă. Ca insistență, se poate compara numai cu visul cu trenul. Visul acesta l-am avut de sute de ori. Povestea este aceeași, dar detaliile și nuanțele variază cu o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
i-o spuneț." În timpul somnului mă sâcâie lipsa banilor. N-am nici un sfanț, contul în Bancă e gol, cum o să plătesc hotelul? Ăsta e unul dintre coșmarurile care m-a urmărit cu cea mai mare obstinațe. Și astăzi mă mai urmărește încă. Ca insistență, se poate compara numai cu visul cu trenul. Visul acesta l-am avut de sute de ori. Povestea este aceeași, dar detaliile și nuanțele variază cu o subtilitate neașteptată: sunt în tren, nu știu încotro merg, geamantanele
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
de intensă. Toată viața mi-am imaginat cu o satisfacțe răutăcioasă, pe care desigur au simțt-o și alți că eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că avea la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
considerat Paul Morand în presa românească, în paginile căreia referințele la scrisul său au fost mereu numeroase și atente la un itinerariu dintre cele mai atrăgătoare în epocă tocmai prin "cosmopolitismul" său afișat cu dezinvoltură. Raporturile scriitorului cu România sunt urmărite în cartea profesorului scoțian din un-ghiuri conjugate. Autorul pune în joc informații oferite de biografi și memorialiști legați de mediul românesc căruia îi aparținea soția scriitorului printre ei se numără Matyla Ghyka, memorialistul, Ghislain de Diesbach, cercetătorul vieții Marthei Bibescu
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
istoria ulterioară, pentru o bună parte a continentului nostru. Soarta "personajelor" românești ale acestei cărți Martha Bibescu, Matyla Ghyka și a altora - deposedați de tot cea aveau în țară, închiderea institutelor de învățământ franceze, confiscarea bunurilor familiei Hrisoveloni sunt date urmărite în prelungirea istoriei acestei prezențe a lui Paul Morand în România. Corespondența Doamnei Morand deține aici locul central, pentru a mărturisi deopotrivă despre amărăciunile anilor postbelici și despre o a numită fidelitate față de credințele trecutului, puse în cumpănă cu teroarea
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
mei, m-am ferit multă vreme de orice fel de responsabilitate publică, oricât de modestă. N-am „ieșit din front", cum se spune, decât împins de la spate și cu o profundă angoasă că voi dezamăgi, că voi fi taxat că urmăresc avantaje sau că tânjesc să-mi satisfac orgoliile așa cum în sinea mea îi taxam, de fapt, pe alții Am oroare de înregimentări, de grupuri și organizații (vizibile sau secrete), și nu pot uita, în ruptul capului, că „partid" vine de la
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
lipește de piele noua ordine mondială/.../ și vei luneca prin oraș printre vaiete/ vei adulmeca mirosul vei atinge cu gura/ trimite fotocopii și înregistrări/ după toate mesajele primite/ unește-te cu semenii tăi/ puterea se naște-n rețea"). Căci, dacă urmărim elementele de "cadru" existențial, acestea se reduc la spațiul apartamentului sau al curții de bloc ( "m-am socializat chiar foarte mult/ am jucat fotbal în fața blocului m-am bătut") ori la câteva repere de peisaj "climat" anodin ( "ciorile croncănind dinspre
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
Peniuc. O poezie nu lipsită de "strămoși", dar foarte apropiată de "pulsul epocii" noastre, mai scăzut și mai slab, supus însă unor periculoase pusee de tensiune, abia supravegheate. Numele acestui autor de elegii minimaliste, trebuie, în orice caz, reținut și urmărit în continuare.
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu scripcile-n cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se strecoară. Iată și patronul iese, Somnoros și indispus. Scaunele dorm pe mese, Cu picioarele În sus. Un client a mai rămas, Moțăind
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de tonalitate; în istoria Andaluzei, cum o numește familiar Llosa
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
povestea pinguinului din Labrador a spus solemn domnul moderator, adăugînd liniștitor: nu se plătește cotizație. Să deschidem cărțile (am facut zilele trecute un drum pînă acasă la Doamna Naum ca să cercetez lista "prinsă în versuri" în exemplarul ei) și să urmărim semnăturile, în ordinea paginilor: Lăură Mușat, TUDOR, Florica Ichim, George Ardeleanu, Tania, Ioana P., Veronica Stancu, Nick Vasilescu, Dr. Mircea C. Popescu (UȘA), Rodica Zafiu, Ioan Morar, ss. indescifrabil (și-a însemnat fragmentul următor. "Cu glasul lui răsunător... Și el
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
înaripează, personajele capătă viață, vocea plutește suveran. Cu o abordare repertorială atât de largă la un asemenea înalt voltaj dramaturgic, Mariana Nicolesco își validează atributul de assoluta. Artista nu a fost singură în acest demers. Bagheta maestrului Cristian Mandeal a urmărit-o cu atenție de la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii bucureștene, susținându-i comentariul. Alți șefi de orchestră, i-am numit pe Ludovic Bács, Marco Balderi, Scott Bergeson, au acompaniat-o conducând fie același ansamblu instrumental, fie Orchestra de Cameră Radio
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces al lui a fost următorul: îi promisese fostei lui neveste că o va duce la Paris (pe care el îl știa, avusese o bursă acolo, ca de altfel și
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
dintre cei mai strălucitori prozatori afirmați în anii ’80, remarcat mai ales pentru fantezia narațiunilor sale. A publicat: La ternura del dragón (Blândețea dragonului; Premiul Casino de Mieres pe 1984), Alguien que te observa en secreto � Cineva care te urmărește pe ascuns, 1985), Antofagasta (1987). Editura del Vallo din orașul natal al scriitorului (care, după absolvirea Facultății de Filologie, s-a stabilit la Barcelona), i-a publicat volumul Le ley de la gravedad (Legea gravitației). Numeroase colaborări la revistele și la
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
La dreapta îi încurajează ea uneori, râzând în hohote, la dreapta cred că veți găsi peștișori. De obicei, eu nu le mișc din loc, prefer să le las în voia lor, să asist la delicata lor derivă, fără obstacole, să urmăresc traseul simpatic al dârei lor, și numai când ea insista, consimțeam să-i trimit vreuna, cu un subit și exact îndemn spre frontiera orientală a ochiului. În primele nopți ignoram încă faptul că era posibil acest schimb reciproc și de
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
din interiorul cărții, ochiul nu poate rămîne indiferent la acestea, la atrocitățile zugrăvite în gravurile și picturile cu canibali în secolele XVI XVIII, textul se citește altfel în prezența acestora. E vecin studiul de față cu cercetările de imagologie în măsura în care urmărește felul în care e construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
este mult mai greu să faci primul spectacol după o reușită, după ceva despre care s-a vorbit cu oarecare patimă, pro și contra, pentru că al doilea confirmă și lămurește discuțiile cu privire la profesionism. Pentru că textele lui Schwab sînt dificile și urmăresc o lume marginală, cu probleme, într-un tip de limbaj lipsit de pudori, cu un foarte acut simț al detaliilor. Sînt piese scrise pentru actori, cum se spune, adică bazate pe expresivitatea și forța actoricească. Regizorul nu se poate salva
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
semn că în momentele marilor adevăruri, cum ar fi rutul, nașterea sau rugăciunea, femeile își redescoperă idiomul originar, îl încalecă de-adevăratelea pe efebul cu părul ca pana corbului și cu un început promițător de burtică precoce, sau aș fi urmărit cu sufletul la gură să văd cui îi mai pune piedică Andreea Marin, cea care țopăie ca o căpriță pe pajiștea de polimeri din studioul suspinelor în vreme ce fachirul hispanic, dacă nu mă înșel, tocmai își revarsă energia și harul asupra
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]