900 matches
-
de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mă ridic și să caut aparatul de aer condiționat. Era pe ultimul raft din cameră. Chiar și urcându-mă pe un scaun, nu puteam să ajung la el și, chiar dacă aș fi putut, era prea greu ca să-l pot urni. Va trebui să mă ajute Ornesto să-l dau jos. Știam că e acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
izbucni un scandal, tatăl lui va auzi despre asta și va fi stânjenit... Oh, era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită... După o vreme se urniră din nou. Dar: — N-o luați pe-acolo, domnule, îl sfătui un măturător vigilent de la casa inspectorului sanitar . O să fiți opriți imediat din nou în fața casei lui Vermaji, după ce dați colțul. Nevasta lui se mută. E o problemă foarte rușionoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nu puteam vedea mulțimea din gară, vagonul fiind așezat chiar în dreptul peronului. Nu se auzea nimic, nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
io, de la neoanili astea care nu se vede prea bine... Mă amețise vorbăraia lui. L-am lăsat să turuie, curios cum de aproape am scăpat și pot să plec nebătut. Am dat să cobor. A zvâcnit și, până să mă urnesc, portiera din dreapta mea era deschisă. — Spuneați că mergeți la... — Cobor aici. Mai am o stație și vreau să mă mai răcoresc. — Nu-i periculos? Lasă, mă descurc. Luase poziție de drepți. Am trecut pe lângă el și am pornit în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai atingă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
locul lui, rotindu-și ochii albi peste pahare. Satanovski, În schimb, era, În ciuda chefului prelungit la care luase parte, lipit de masă, Într-o formă admirabilă. Șicanându-l pe Bikinski, tot Încerca să anime spiritele. Pictorul Însă era greu de urnit din muțenia În care intrase. Ca să-l scoată din sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc. Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scrie la regulament?” Și câte altele... Răspunsurile veneau imediat, că altfel... Să te ții șmotru. Până la urmă, a venit și înserarea... La ordinul comandantului, am pornit. Caii de la tunul unde eu eram ajutor de comandant s-au opintit și au urnit „balaurul” din loc. Am pornit ca o liotă de lăieți cu corturile... Fiecare comandant de tun veghea ca totul să decurgă cât mai liniștit, fiindcă - vezi doamne - mergeam să ocupăm poziții în vederea unui atac prin surprindere asupra inamicului... Pe la o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Am legat tânjala de tun cu lanțul dat de gospodar și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați opintit la sanie, dar acuma o să urniți din loc dihania asta de tun. Hai, că la cazarmă am să vă dau tot ovăzul cailor de la acest tun”... Dacă ați fi fost acolo, v-ați fi minunat cât de frumos și lin au pornit plăvanii. Nu știu cum ar fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
simplă nerozie! Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui Jujucă și s-a instituit imediat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la spatele dog-cart-ului. Era probabil că azi Hallipa poposise îndelung undeva, unde nimeni nu-i putea îngriji echipajul. Dar unde oare? Ochii încruntați ai stăpânului casei, care se oprise un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
omenesc care îi procurau putința să trăiască acum, când atâtea progrese stau la îndemîna fiecăruia și când presimțim pe toate cele care sunt în mers. In aparatul ei multiplu do simțire, existau pesemne urme de recunoștință pentru truda celor care urniseră anevoie nivelurile vieței spirituale și practice până la civilizația de acum. Izvorul limpede al robinetului care o înfiora cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului electric erau voluptăți prin care constata cu mulțumire că marile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei, și Hallipa, după o inspecție a mașinei, o urni cu ritualul obicinuit al pompărei, pufuitului, trompei, lăsă un praf nesuferit și mirosul acela de benzină arsă așa de rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aleargă în urma camionului, dar indiferent de câte ori o strigă sau îi face semne, n-o poate face pe Ambaji să se uite la el. În cele din urmă, unul din polițai urcă în spate și lasă să cadă copertina. Mașina se urnește, iar șoferul apasă pe claxon, ridicând bara de protecție ca să țină la distanță masa de oameni care se înghiontește să vadă. Mulțimea se desprinde cu părere de rău și camionul pornește prin întuneric. Îl găsește pe pastorul Macfarlane stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grabă să nu se pună în mișcare și să-l pierd, cu geamantanul meu de lemn, vopsit în negru, în mână, uitai de tata, când îl auzii că nu strigă. Lăsai geamantanul pe culoar și ieșii pe platformă. Trenul se urni și începu, lin, să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe nume, ca și când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, că sânt copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n-o să pot să te scap...” Odraslă tăcea și fuma. Soarele pornise să cam ardă. Lui Titel Îi curseră picături de sudoare de pe frunte În ochi. Îl ustura și-i dădură lacrimile. Îl supăra mai rău, Însă, tăcerea lui Odraslă. Urni din nou vorba: „Ia auzi-i p-ăștia, cică să plătești În plus pentru Înjurat, ca să te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întindă pe drum, să i le facă una cu țărâna. Amintindu-și toate acestea, Ion Vieru Își pierdu cunoștința. Remorca plină cu stupi alunecase Într-un șanț și stătea aplecată, gata să se răstoarne. Tractorul Încerca În zadar s-o urnească, roțile sale mai Înalte decât un stat de om se Învârteau nevolnic pe loc În noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o scrisoare de la Kazumasu, recomandându-i lui Katsuie că strategia cea mai bună era să aștepte până primăvara și să realizeze marea întreprindere printr-o singură campanie. Până atunci, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci de grâu, dincolo gem sub povară alte perechi de boi care se trudesc să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]