741 matches
-
inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu un strigăt de încântare și-l strânsese la piept ca pe un prieten pierdut. Ceea ce mama ei presupunea că și era. Pe Alice o cuprinsese disperarea. Cercetase cu mare atenție fiecare siluetă abia conturată, apoi trecătoare, dar nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parcului, era un pod nu prea înalt care traversa un râu micuț. Alice s-a oprit pe el, aplecându-se peste balustradă în așa fel încât Rosa să vadă apa care curgea vioaie pe dedesubt. Rosa a râs, fluturându-și ursulețul fericită. Era fascinată de apă. Mai ales de cea care ieșea din robinetele de la cada de baie. În rarele ocazii când asta se întâmpla. Judecând după mormăielile lui interesate, și lui Theo îi plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bâldâbâc. Moment în care Rosa a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa țipa isteric, iar Alice se chinuia în van s-o liniștească, Hugo și-a dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jucăriei. Hugo a calculat rapid. Mașina era parcată în fața porților de acces în parc; oare să se urce în ea și să fugă după jucărie în josul râului, până la următorul pod, în speranța c-avea s-ajungă la timp ca să pescuiască ursulețul? Dar, dată fiind viteza curentului din apă, existau mari șanse ca jucăria să ajungă la următorul pod înaintea lui sau să se scufunde într-un mormânt de ape cu mult timp înainte. Era crucial să țină animalul în raza privirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina luminii din ce în ce mai scăzute, dar în apă, undeva în fața lui, o pată mică de roz îi confirma că ținea pasul cu ursulețul. În vreme ce râul se apropia de un cot, lui Hugo au început să-i crească speranțele că jucăria avea să se oprească în mal împinsă de forța apei. Apoi s-a lovit, violent, de ceva dur și țepos. — Fir-ar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
produsă de accident nu era nimic pe lângă agonia cauzată de faptul că nu mai vedea pata roz în râu. Hugo s-a luptat să înainteze printre tufișuri. Când a ieșit de după ele, spre bucuria și ușurarea lui, a observat că ursulețul era undeva, în fața lui, înotând vitejește în apa care devenise mult mai adâncă. O perspectivă mult mai puțin îmbucurătoare o reprezentau zidul și podul care se întrezăreau în fața lui Hugo. Ajunsese în capătul câmpului și intra acum în oraș. Din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult mai puțin îmbucurătoare o reprezentau zidul și podul care se întrezăreau în fața lui Hugo. Ajunsese în capătul câmpului și intra acum în oraș. Din partea cealaltă a zidului se auzea zgomotul mașinilor. Până când o să traverseze el drumul care părea aglomerat, ursulețul avea să dispară. Fără să ezite în fața inevitabilului, Hugo a alergat până în capătul malului, apoi a sărit în apă. A urlat din cauza durerii și a apei reci. Șocul aproape că i-a oprit inima în loc, iar apa era chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văzut, îngrozită, cum silueta în fugă a lui Hugo își schimbă brusc direcția și se cufundă în apă. Dintr-odată, a simțit că-i vine să vomite. Ea fusese cea care-l împinsese la asta. Hugo nu plecase în căutarea ursulețului decât ca să fie iertat. Ca să-i demonstreze că-i părea rău fiindcă întârziase. Și să-i confirme că-i păsa. Of, Alice nu voise să fie oribilă. Sincer, chiar nu voise. Era obosită și supărată. Atât! Și de ce? Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
restabilise toată încrederea în el. Era o dovadă clară de dragoste. Când Hugo a dispărut în apa de sub pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-a împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de apă o fi fost el îngust, dar era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum brațul puternic al apei începea să-l strângă din ce în ce mai tare și cu mai mare viteză. Alarmat, și-a dat seama că mormanul de bolovani de pe fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare nu o impresionau deloc. Ramurile căzute în râu treceau pe lângă el într-un ritm amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă. Și nici nu mai auzea altceva decât plescăitul apei și gâfâielile lui îngrozite și dureroase. De ursuleț nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă. Și nici nu mai auzea altceva decât plescăitul apei și gâfâielile lui îngrozite și dureroase. De ursuleț nu-i mai păsa oricum. Tot ceea ce mai conta era să se salveze. De dragul lui Theo, dacă nu și din alte motive. Nu putea să-l lase singur pe lume. Și nici cu Amanda. Fiindcă asta ar fi însemnat cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a realizat că era înfipt într-o cracă de copac care căzuse pe jumătate în apă. La numai câțiva metri de el, râul se prăbușea în cazanul în fierbere al barajului. Zeul părinților intervenise în favoarea lui. Sau poate fusese zeul ursuleților. Pentru că acum, în timp ce-și trăgea sufletul cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putere, săltat în sus și întins pe pământ. A clipit la vederea grupului de oameni- probabil trecătorii de pe pod - care-l scoseseră din apă și-l trăseseră pe mal. Te simți bine? l-a întrebat cineva uitându-se întrebător la ursulețul pe care Hugo îl ținea strâns în mână. Și-a mișcat buzele ca să vorbească, dar a descoperit că nu putea. În schimb, a înregistrat uluit cerul nesfârșit de deasupra, pământul rece de sub cap și faptul că respira, deci trăia. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un altul, de aceleași dimensiuni, agățat de gât ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană. Dar femeii nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se îngrijorase ea. Nu trebuie să închiriezi o cameră ca să pot merge acolo? Ba da. Dar nu contează, îi răspunsese Hugo fluturând degajat dintr-o mână. Meriți. —Merit? Din cauza mea, aproape c-ai murit încercând să salvezi nenorocitul ăla de ursuleț. Măcar atât puteam și eu să fac. Tu ai mers cu mine la spital când Theo a fost bolnav. Mi-ai arătat cum se pun scutecele... —Of, te rog. Asta n-a fost nimic, l-a întrerupt Alice apărându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Exact asta a spus și Hugo. A spus tot ce mi-ai zis și tu acum. Draga mea, cu cât aflu mai multe despre Hugo ăsta, cu atât mai mult începe să-mi placă de el. Episodul când a salvat ursulețul Rosei a fost pur și simplu adorabil. Eroic chiar. Alice a simțit un junghi dureros la amintirea acelor clipe. Asta e în afara discuției. Da? De ce? Pentru că relația cu Hugo e imposibilă. Eu rămân cu Jake și cu asta basta. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
permită doar o femeie care n-are sâni. - Și crezi că eu mai am sîni? După foarte puțin: - Nu. Și o s-ajung în curând invizibilă... În fine, pentru ca întreaga scenă să atingă perfecțiunea, din geanta musafirei mele scoate capul un ursuleț de pluș care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scriem situația, numele persoanei sau datele unei persoane necunoscute și s... aplic...m simbolurile, ținând apoi hârtia între palmele activate cu toate simbolurile cunoscute. Se mai poate trimite lumină folosind fotografia, semn...tură sau un obiect aparținând persoanei respective (un ursuleț de pluș, de exemplu) care s... o reprezinte. Metodele de direcționare sunt foarte vaste, limită lor fiind imaginația ins...și. Trimiterea de energie în viitor se face în mod analog cu direcțion...rile în trecut sau prezent și se aplic
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
complet... putând s... dureze maxim o or.... Hon Sha Ze Sho Nen se utilizeaz... pentru orice fel de tratament prin metode proxy (la distant...) și anume: la telefon, în timpul unei conversații, pe fotografie, pe mostră de scris, pe obiecte, pe ursuleți de pluș, pe genunchi, prin intenție, prin medii electronice gen internet, rețele de calculatoare etc. Aplicat împreun... cu celelalte simboluri înv...țațe, ofer... o protecție psihic... destul de puternic.... Hon Sha Ze Sho Nen se poate folosi și pentru realizarea acordajelor
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
Dimpotrivă - amintiți-vă că o împărțire la zero tinde spre infinit -, o mare plăcere ar putea fi atinsă printr-o ușoară creștere, dacă punctul de referință este foarte slab. De exemplu, pentru generațiile de după război, o simplă portocală sau un ursuleț de pluș confecționat din păr de cal erau cadouri minunate. Așa vom înțelege mai bine zâmbetul unui copil din regiunile defavorizate care-și construiește un instrument muzical dintr-o cutie de metal găsită într-un morman de gunoi, în timp ce, într-
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
implica și mai mult În activitate. Jocurile de exersare a pronunției corecte: „Cine vine?” , „Spune la fel ca mine”, „Cum face vântul?”, „Cum face șarpele?”, „...dar albina?”, „Ce se aude?”; jocurile de atenție și de orientare spațială: „Unde am așezat ursulețul?”, „Ce jucărie am ascuns?”; jocurile de analiză și sinteză mentală: „Ghici cine lipsește?”, „Cine trebuie să plece?”, contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, a aparatului fonator, a deprinderilor de exprimare corectă, coerentă și expresivă. Jocurile de identificare și denumire a obiectelor
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
e milă de el... Mai bine ciuperca... Încercă de câteva ori, dar nu nimeri nicicum. Ceea ce nu-l descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]