778 matches
-
mult? Că, la vîrsta lui, era timpul să țină regim? Maigret nu se simțea copleșit. ZÎmbea — același zîmbet pe care soția lui Îl observase de cînd se aflau la Vichy. Părea că se ia singur peste picior, dar era puțin ursuz. — Să mergem alături... Tot tacîmul! Ba chiar Îl puse să urce și să coboare trei minute treptele unei scări pliante. Tensiunea arterială În poziție culcată, șezînd și În picioare. Apoi raze. — Respirați.... Mai adînc... Nu mai respirați... Inspirați... Țineți aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de stofă. — A fost o greșeală când au închis-o la început cu agrafe metalice, rostește sentențios, în timp ce-și clătește cu grijă mâinile într-un lighean. — Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea vina pe alții pentru suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea deveni o primejdie pentru noi... Pe nesimțite, mâna se pune să urmeze curba descendentă a umerilor, se hazardează ezitantă sub marginea tunicii, tremură în fiorată în timp ce se adâncește în depresiunea dintre sâni. Dar excitația nu se produce. Se ridică ursuz în picioare și se duce să se așeze pe un scaun pătrat, cu spătarul și picioarele perpendiculare. — Ce rost are să te temi de cutare sau de cutare? o întrebă cu asprime, înălțând ochii către ea. Continuă posomorât: Nu sunt decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
semnificația unei astfel de ploconeli! La aceste cuvinte, Trio Fulcinius se ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
principele trebuie neapărat să preia cazul. Îndrăznește cu o voce mică de tot: — E descendentul lui Scipio... Replica este atât de neașteptată, încât împăratul cască ochii mari de uimire: — Cine? — Libo, preabunule... — Și ce-i cu asta? se încruntă Augustus ursuz. Trio Fulcinius se apără cu disperare. — Față de puterea și favoarea de care se bucură Scribonius Libo, numai un verdict din partea Măriei Tale ar putea fi ac ceptat de toți. Augustus nu răspunde. Își pungește în schimb buzele, perplex. Începe să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sacrorum. — Puneți-o pe altar, le sfătuiește principele, ca să sfințiți lă ca șul curat al Vestei. — Mă doare, se smiorcăie Asinia lângă ea. O zgâlțâie din nou cu putere. — Divinitatea eternului Caesar păzește eternul foc! adaugă pontifex. Ei aș! mormăie ursuză Occia. Dacă n-am fi noi s-ar stinge la iuțeală. Măcar de-ar pleca mai repede! — Vesta îi va apăra pururea pe cei înrudiți cu ea, conchide regele. De ce nu zici pe șleau că cea mai măreață faptă a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și augustul ei unchi de față! — Frumoasă mai e la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă în ochi și-i spunea foarte serios un text de tipul: Fiica mea mi-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lângă mine, accepta. Pe mulți din oamenii din port nici nu i-ai observa în altă parte. N-au nici un pitoresc, oricât i-ai întreba, îți răspund incolor, și din înfățișare nu le poți scoate nici o caracteristică. Bulgari sau turci ursuzi, fără imaginație, fără chef. Nici măcar revolte reținute, căci niciodată nu protestează și se poartă la fel cu toată lumea. Așa este Mihali, restauratorul, sau Cadîr, barcagiul, și totuși îi voi ține minte toată viața, căci s-au legat fără voia lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
De câte ori vine, așteptăm cu emoție decizia lui, dar totdeauna spune cuvinte neho-tărîte, se arată încurcat, ca și cum ar fi și el un simplu om, fără cunoștințe medicale. Asta nu-l împiedecă să-și încaseze în fiecare zi taxa. Un tinerel, dar ursuz, încruntat, impresie de prost, cu niște haine cenușii care îl fac și mai sumbru. Am chemat și pe doctorul Abramoff, mai bătrân, gros, volubil, voind să fie spiritual dar de fapt și el tot așa de evaziv. Viky are dureri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să-mi iau rămas bun încet de la fiecare loc familiar. Nu-mai întîmplător m-am uitat la mare. Până la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă în ochi și-i spunea foarte serios un text de tipul: Fiica mea mi-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acum o lună, când ea era încă ucenicul și eu "maestrul". Acum între noi s-a stabilit cu totul raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a părut acela dintre manejele subtile ale pisicii și naivitatea ursuză a câinelui. Și ce frumoasă era în clipele astea, cu o încordare de viață în toate liniile ei zvelte, cu mânecile suflecate și cu pala ei de aur pe jumătatea stângă a frunții! Încă nu pot înțelege ce s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-a învinețit Marea, fiară încolțită Dușmănoasă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să vadă frumosul din oameni și-i învăța și pe ceilalți să privească prin ochii ei. Lumea e așa cum o simți, îmi spunea. Dacă sufletul tău e frumos, totul în jur e la fel. Nimeni n-ar trebui să fie ursuz. Viața e prea scurtă să o risipim cu lamentări. Pentru asta au fost inventate bătrânețile, îmi spunea râzând și imitând o babă în cârje. Se maimuțărea tremurând din toate încheieturile, apoi îndreptându-se cu mâinile peste capul meu îmi spunea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
soare pal, sînt rare și nu te Încălzește decît flacăra roșie de la soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de ocazie, se afla acum în ținută de sărbătoare, și când apăru în sala de oficiere nu mai avea nimic din jovialitatea omului pe care-l cunoșteam și căruia i se spunea încă „noul primar”, cel din vremea împroprietăririi era ursuz, el însuși era senin și solemn ca actul ce-l săvârșea. Cei doi - Ana și tânărul învățător - stăteau nemișcați, atenți la vorbirea lui, se uitau la el cum s-ar uita niște rătăciți la steaua polară, el era drept, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o nuntă la sat, invitat de învățătorul la care a locuit în gazdă când a fost acolo cu serviciul. - Ați fost nuntaș? exclamă, mirată, tânăra profesoară. Nu prea vă imaginez nuntaș, în haine negre cu cocardă și nici petrecăreț, așa ursuz cum sunteți... - Se mai întâmplă, domnișoară. Sunt situații când... Am stat în gazdă la ei.... oameni foarte cumsecade. - Da’ cine s-a căsătorit? - Una din fiice; au două. E bacalaureată. A urmat aici la oraș, la internat și a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmat aici la oraș, la internat și a terminat în anul când am fost numit în comuna lor. Ea râse deodată și rosti: - Cât timp ați stat în gazdă? - Un an și ceva. - E frumoasă, deșteaptă? - Și una și alta. - Ursuz cum sunteți!... - Nu pricep! - Nu mă miră, zâmbi. Probabil e o calitate ce se cere în profesia dumneavoastră. Râse și începurăm să sorbim din cafele. Doamna Pavel părea dezamăgită, se vedea că vroia ceva senzațional; interveni: - Dar nu de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după moartea acesteia, de maică-mea, căci unchiul nu mai voise să se recăsătorească, temându-se desigur că o mașteră s-ar arăta nedreaptă față de fetele lui. Având doisprezece ani la moartea tatălui ei, Fatima mi se păruse întotdeauna firavă, ursuză și fără urmă de prospețime. Khâli nu mă invitase niciodată limpede s-o iau în căsătorie, însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului poștal! Simțindu-se singur după ce fusese, mai mult sau mai puțin, abandonat de domnișoara Jyotsna și nefericit la oficiul poștal, neavând pe nimeni cu care să vorbească, în afara unui bărbat ursuz și tăcut, angajat în locul lui Sampath, solicitase și obținuse postul de sercretar al Colectorului Districtual. În sfârșit, simțea el, era în miezul lucrurilor; mai mult chiar decât fusese vreodată în viața sa. Creștea inima-n el. Ar fi fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
s-a stabilit între regi nu mai poate fi modificată. Există o astfel de situație, ca opoziția heterodoxă. În poziții compuse se mai numesc și studii conjugate ale pătratelor. Înțelegi... Mi-am astupat urechile cu mâinile. Martin continua să vorbească, ursuz, supărat, cu fața aprinsă. Nu știu dacă această nouă și ciudată voce a mea a avut vreun efect atunci când am spus: Eu sunt păcăliciul. Asta sunt! Tu ai fost. Tu ai fost. N-am văzut când am expediat prima lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lașității... Te pierzi în golul singurătății O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când Petru plânge amar- Ascultă.. e ora lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dedesubt. Două picioare îmbrăcate în pantaloni ce se terminau cu o pereche de pantofi exagerat de bine lustruiți se iveau de dedesubtul mormanului de fiare. Planeta plutitoare stătea așezată pe trupul victimei sale. Căzută, pe jumătate zdrobită, avea aceeași răutate ursuză a Chestiei transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste corp de parcă încerca să-i stoarcă orice urmă de viață. Împrejurul lor, imensele inele de argint se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În viață. — În ziua cînd o să mor, tot ce am va fi al tău, Julián, spunea el de obicei. În afară de vise. Pe lîngă Fernando Ramos, Moliner și Jorge Aldaya, Julián a făcut repede cunoștință cu un băiat timid și cam ursuz pe nume Javier, singurul copil al portarilor de la San Gabriel, care locuiau Într-o gheretă modestă, situată lîngă intrarea În grădinile colegiului. Javier, pe care, la fel ca pe Fernando, restul băieților Îl considerau ceva mai puțin decît un lacheu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]