1,078 matches
-
plasării lui în centru, după o doctrină foarte răspândită în Antichitate (Phaed. 108e- 109e, Arist. De caelo 2, 13, 295b, Martianus Capella 6, 599; Comm. I, 22, 5-7 semper enim pondera in imum natura deducit, nam et in ipso mundo ut esset terra). Demonstrația lui Macrobius asupra mobilității Pământului pornește de la argumente de natură geometrică (atât plană, cât și în spațiu), mai apoi, folosindu-se de doctrine din fizica platoniciană și aristotelică, ajunge să respingă teoriile (e.g. epicureică) care nu concordau
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prin reducere la absurd. Astfel centrul unei sfere trebuie să fie imobil pentru că un cerc nu se poate roti decât în jurul unui reper fix (I, 22 est enim centron, in sphaera autem solum centrom diximus non moveri, quia necesse est ut circa aliquid immobile sphaera moveatur), iar într-o sferă punctul cel mai de jos este centrul, fapt care determină ca toate lucrurile să fie atrase înspre el (I, 22, 4 in sphaera vero hoc solum constat imum esse quod medium
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
într-o sferă punctul cel mai de jos este centrul, fapt care determină ca toate lucrurile să fie atrase înspre el (I, 22, 4 in sphaera vero hoc solum constat imum esse quod medium est. et si ima est, consequitur ut vere dictum sit in eam ferri omnia). Dacă nu centrul ar fi punctul cel mai de jos într-o sferă, ploaia ar cădea în cer, argument prin reducere la absurd (I, 22, 8-11 imbres qui extra latera terrae defluunt non
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ad lineam quae in I ducta est, alterum a D usque ad lineam quae in F ducta est, intellegantur pruina obriguisse perpetua est enim superior septentrionalis, inferior australis extremitas medium vero ab N usque in L zona sit torrida; restat ut cingulus ab I usque ad N de subiecto calore et superiore frigore temperetur, rursus ut zona quae est inter L et F accipiat de superiecto calore et subdito rigore temperiem). Cauza acestei dispuneri a zonelor climaterice este apropierea sau depărtarea
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
F ducta est, intellegantur pruina obriguisse perpetua est enim superior septentrionalis, inferior australis extremitas medium vero ab N usque in L zona sit torrida; restat ut cingulus ab I usque ad N de subiecto calore et superiore frigore temperetur, rursus ut zona quae est inter L et F accipiat de superiecto calore et subdito rigore temperiem). Cauza acestei dispuneri a zonelor climaterice este apropierea sau depărtarea Soarelui care încălzește sau îngheață în timpul cursei sale oblice. Macrobius insistă pe simetria perfectă a
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
duae zonae a se distantes similiter incolantur). Pământul este strâns între brațele fluviului Oceanus care îl desparte în zone și care interzice comunicarea între ele, fiind complet izolate, ca niște insule (II, 9, 4-6 omnem terram quadrifidam dividunt et singulas ut supra diximus habitationis insulas faciunt). Când brațele acestui fluviu se întâlnesc, șocul produs de ape determină mișcările contrare de flux (accesio) și reflux (recessio)26. O consecință importantă a repartiției simetrice a zonelor în raport cu ecuatorul este stabilirea de necontestat a
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
sibique consentiens modulamen educitur.). Macrobius 30 distinge două tipuri de sunete cel ascuțit (acutus, ) și cel grav (gravis, ): dacă mișcarea aerului sau șocul produs este rapid, sunetul va fi ascuțit, dacă este lent, sunetul va fi grav (II, 4, 2 ut autem sonus ipse aut acutior aut gravior proferatur, ictus efficit qui dum ingens et celer incidi acutum sonum praestat, si tardior lentiorve, graviorem; Ascuțitul nu poate fi definit astfel decât prin opoziție cu gravul, iar gravul cu ascuțitul. În Philebos
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
grav cu cât mișcarea este mai lentă, ceea ce ar însemna că planetele se învârt cu atât mai multă viteză cu cât sunt mai îndepărtate (II, 4, 4 ergo et superiores orbes dum pro amplitudine sua impetu grandiore volvuntur, dumque spiritu ut in origine sua fortiore tenduntur, propter ipsam ut ait concitatione conversionem acute excitato moventur sono, gravissimo autem hic lunaris atque infimus, quoniam spiritu ut in extremitate languescente iam volvitur, et propter angustias, quibus paenultimus orbis artatur, impetu lenior econvertitur). Macrobius
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ar însemna că planetele se învârt cu atât mai multă viteză cu cât sunt mai îndepărtate (II, 4, 4 ergo et superiores orbes dum pro amplitudine sua impetu grandiore volvuntur, dumque spiritu ut in origine sua fortiore tenduntur, propter ipsam ut ait concitatione conversionem acute excitato moventur sono, gravissimo autem hic lunaris atque infimus, quoniam spiritu ut in extremitate languescente iam volvitur, et propter angustias, quibus paenultimus orbis artatur, impetu lenior econvertitur). Macrobius susține că toate planetele se mișcă cu aceeași
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
II, 4, 4 ergo et superiores orbes dum pro amplitudine sua impetu grandiore volvuntur, dumque spiritu ut in origine sua fortiore tenduntur, propter ipsam ut ait concitatione conversionem acute excitato moventur sono, gravissimo autem hic lunaris atque infimus, quoniam spiritu ut in extremitate languescente iam volvitur, et propter angustias, quibus paenultimus orbis artatur, impetu lenior econvertitur). Macrobius susține că toate planetele se mișcă cu aceeași viteză și că doar depărtarea lor este cauza duratei mai scurte sau mai lungi a revoluțiilor
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
II, 3, 14). După ce respinge metoda de măsurare a lui Archimedes a distanțelor dintre planete, contrară doctrinei lui Platon, Macrobius le calculează în funcție de progresia matematică utilizată de Demiurg în crearea Sufletului Universal (II, 3, 14 et statuerunt hoc esse credendum, ut quantum est a terra usque ad lunam, duplum sit a terra usque ad solem, quantumque est a terra usque ad solem, triplum sit a terra usque ad Venerem, quantumque est a terra usque ad Venerem, quarter tantum sit a terra
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
fi auzită de oameni 36 și privarea de dulcis sonus se datorează capacităților limitate ale indivizilor (II, 4, 14 nec hoc inter praeterunda ponemus, quod musicam perpetua caeli volubilitate nascentem ideo clare non sentimus auditu, quia maior sonnus est quam ut humanarum aurium recipiatur angustiis). Comparația cu locuitorii de pe malurile Nilului (II, 4, 14) subliniază ideea imposibilității umane de a intra în contact cu muzica sferelor, ea este mai presus de simțuri (sensus hominum). Armonia celestă devine la Macrobius o muzică
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
oglinzi este de inspirație plotiniană 39 (I, 14, 15 secundum haec ergo cum ex summo deo mens, ex mente anima fit, anima vero et condat et vita compleat omnia quae sequundutur, cunctaque hic unus fulgor illuminet et in universis appareat, ut in multis speculis per ordinem positis vultus unus, cumque omnia continuis successionibus se sequantur degenerantia per ordinem ad imum meandi). Prima reflexie este cea a sufletului senzitiv care intră în structura umană, mai apoi se îndreaptă spre toate celelalte specii
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
găsească unitatea după moarte și să se întoarcă în locul de origine; această întoarcere este imediată doar pentru sufletele purificate absolut (II, 17, 14; sed quae corpus tamquam peregrinae incolunt cito post corpus velut ad patriam revertuntur, quae vero corporum illecebris ut suis sedibus inhaerent, quanto ab illis violentius separantur, tanto ad supera serius reverentur)55; sufletele nepurificate sunt supuse unei serii de încercări care să le elibereze de coruptibilitatea corpului, prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
sunt formulate de Archytas și discipolul său Eudoxos la începutul secolului al IV-lea, totuși sunt atribuite lui Pythagoras și de Aristotel (Metaph. 985 b); relatări despre celebra descoperire pythagoreică a intervalelor muzicale cf. Nicomachos Manuale harmonicum VI, Iamblichos De uta Pythagorica XXVI, 115-21, Boethius De Ins . musica I, 10, Gaudentius Harmonica introductio XI. 33 În varianta lui Cicero Pământul nu emite niciun sunet. 34 Se ajunge la un total de 14 octave, 2 cvinte și 2 tonuri sau 15 octave
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pot fi analizate în această poezie sunt metrul lent, solemn, și construcția frazei, care este destul de stranie pentru a atrage atenția asupra unor cuvinte, imprimând astfel lecturii un ritm încet. Dar cu greu s-ar putea contesta succesul formulei horațiene ut pictura poesis. *8 Deși intensitatea reprezentărilor generate de citirea unei poezii poate fi exagerată, fapt este că în anume epoci au existat poeți care într-adevăr i-au făcut pe cititorii lor să vadă ceea ce citeau. 173 Poate că Lessing
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
o încurajare a orientării antreprenoriale, căci fiecare manager de firmă poate opta pentru ceea ce crede că este mai potrivit pentru el și oamenii săi. Toate aceste elemente de confort trebuie interpretate într-un context managerial modern, tradus prin dictonul do ut des: „Dă-mi ca să îți dau!”. Firma oferă condiții și așteaptă loialitate și performanță. Este evident că față de oamenii săi își asumă riscuri și îi creditează moral. Mediul intern, înclinat spre performanță, și cel extern, înalt competitiv, obligă la menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
foloseau În cântecele Gregoriene, un gen muzical liturgic utilizat În cultul creștin catolic, În special Într-un imn Închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Studii muzical-psihologice adecvate, menționează detaliat despre descoperirea și puterea acestor frecvențe sacre. Astfel, notele originale Solfeggio sunt: 1. Ut queant laxis; 2. Re sonare fibris; 3. Mi ra gestorum; 4. Fa muli tuorum; 5. Sol ve polluti; 6. La 0 biireatum. Notele de azi, modificate: 1. Do queant laxis; 2. Re sonare fibris; 3. Mi ra gestorum; 4. Fa
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
La 0 biireatum. Notele de azi, modificate: 1. Do queant laxis; 2. Re sonare fibris; 3. Mi ra gestorum; 4. Fa muli tuorum; 5. Sol ve polluti; 6. La - biireatum; 7. SI Sancto Iohannes. Frecventele pentru fiecare nota sunt: 1. Ut = 396 = 9 (Eliberează frica și vina); 2. Re = 417 = 3 (Dezleagă situații și aduce schimbări În bine); 3. Mi = 528 = 6 (Transformă și aduce miracole, repară ADN-ul); 4. Fa = 639 = 9 (Ajută În relațiile dintre oameni); 5. Sol = 741
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al patrulea: „indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati”). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întâmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. Iar în acel pasaj, scriitorul afirmă și că nu se îngrijește să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vieții lui, ceea ce românul spune plastic " Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus", ci a luat drept mărturie însăși Biblia pentru a afirma că în mâinile sale este arătat destinul (Iov XXXVII, 7: "Qui in manu omnium signat, ut noverint singuli opera sua" - Dumnezeu este cel care apus o pecete în mâna tuturor, astfel ca ei să recunoască opera lui. Proverbe III, 16: "Longitudo dierum in dextra ejus et in sinistra ilius divitia et gloria", ceea ce dă chiar reguli
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
corpului adevărat, natural. Prefigurînd căderea sa funestă, Narcis intră într-o stare ce va deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o stare ce va deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește cînd se admiră: El admiră tot ce-l face admirabil
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fi imaterial și intențional. Redau aici două astfel de pasaje: (I.8.) Șed propter aliam rationem diaphaneitatis în me dio perspicuo, sequitur quod medium recipiat alio modo speciem coloris quam sit în corpore colorato, în quo est diapha num terminatum, ut infra dicetur. Actus enim sunt în susceptivis secundum modum ipsorum: et ideo color est quidem în corpore colorato sicut qualitas completă în suo esse naturali; în medio autem incompletă secundum quoddam esse intenționale; alioquin non posset secundum idem medium videri
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
per unam enim formăm hominis intelligibilem, omnes homines intellectus cognoscit. Formă autem perfecte în materia existens facit esse actuale, scilicet vel ignem, vel coloratum: și autem non faciat aliquid esse tale, est imperfecte în illo, sicut formă coloris în aere ut în deferente, et sicut virtus primi agentis în instrumento (S. c. G., ÎI, 50, n. 5). Formele obiectelor sensibile au în intelect un mod de a fi mai desăvârșit decât [modul lor de a fi] în lucrurile sensibile: căci sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]