554 matches
-
le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele două inele de piatră din arena goală. Partida care s-a desfășurat, cândva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mi-a spus nimic, ca și cum ne-am fi văzut foarte des în tot timpul acesta, Doar atât a spus la un moment dat, Nu ți-ai luat blocul de desen! Și cuvintele ei au încins și mai puternic în mine vâlvătaia, au fost ca o rafală de vânt care sporește și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi fost acum cu putință să mă spovedesc fără de rușine, și părintele Ioan ar fi știut atunci ce să-mi spună, cum ar trebui să mă rog pentru a îndepărta căutătura tulburată din ochii mei la vederea Ilenei, o vâlvătaie simt aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se uită la mine și nu știu cu apa căror rugăciuni să sting acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din atom și spui că nu. Propui experiență atomică pentru ziua următoare și mai propui să nu știe nimeni. După o noapte de taină, a doua zi, rugul este alcătuit din mici scândurele tăiate cu briceagul ce sunt cuprinse de vâlvătaie după ce le-ai stropit cu gazul furat de Oprescu din lampa de gătit. El a adus gazul, tu ai adus atomul. Va urma experiența atomică. Adică explozia. Cu mâini tremurânde așezi eprubeta veche În flăcări și fugiți de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
miros de maioneză râncedă și de cârpă de spălat podelele rău păstrată, care plutea în aer. M-am așezat în fundul localului, lângă tonomat. Am băut o înghițitură lungă și zgomotoasă, alcoolul mi-a pătruns înăuntru ca o durere seacă, o vâlvătaie care s-a stins imediat într-o prospețime prelungită și intensă. M-am uitat la ceas, aveam încă mai bine de o oră de așteptat. Nu eram obișnuit cu pauzele, Angela. Aveam doar patruzeci de ani și, de cinci, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ca soț. — Aud? - și ea se ridică în picioare. — Îl accepți și, cum e un prăpădit... totul se-aranjează... — Cum adică totul se-aranjează? — Da, el plătește, iar noi... Noi... ce? — Păi noi... — Destul! Și Eugenia ieși cu ochii vâlvătaie și zicându-și: „Ce brute, ce brute! N-aș fi crezut-o niciodată... Ce brute!“ Și ajungând acasă, se încuie la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de cocostârci. Flăcările galbene cu tiv portocaliu, Au aprins incendii între cer și apă. Păsări trec vâlvătăi și una scapă: - Gât întins cu-ncremenite aripi pe târziu. Nu rămâne-adevărat nimic din tot ce-aud, Când mă-ntron spre dealuri de argilă. Câte-un om ca un păianjen umblă-n silă Sus pe galbeni șerpi de humă, în spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lui Henry Îi plăcuse atât de mult bucata, Încât o memorase În Întregime și mai era și acum capabil să reproducă o parte din versurile referitoare la femeile lui Rossetti: Ah, Moise, uite ce de clăi De păr tot roșu, vâlvătăi! Și buze bosumflate au Și cu bărbia-n față stau! Și ce ciudat se uită, zău, Că moarte-or fi, sau le e rău? Versurile Îl făceau și acum să râdă, chiar dacă amuzamentul manifestat de Hueffer era mai potolit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vederea. Când ajunseră În Cilindrul D, fumul se Îngroșase. Tușiră și se Împleticiră, izbindu-se de console. — Țineți-vă jos, strigă Tina, lăsându-se În genunchi. Ea Îi conducea acum: Fletcher rămăsese În urmă, În B. Chiar În fața lor, o vâlvătaie roșie furioasă contura ușa peretelui despărțitor ce dădea În cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că unii Își bat joc de el că e prea gras, alții-l fac nebun și, Înainte de despărțire, Îi spune: „Tu nu ești decît un turist În hotelul ăsta, eu locuiesc aici”. Apoi Charlie deschide ușa camerei sale Înconjurate de vîlvătaia de pe palier și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață fără rost, Ți-ai găsit, în SIDA, naș; Fost-ai, lele, cât ai fost ...A întregului oraș! Îndrăgostit de noua secretară E-o idilă arzătoare, Ce produce vâlvătăi; După ce-o luă la mare, L-a luat și ea la... băi. Surprins la vecina de la trei Cum cel înșelat era Înarmat cu un topor, S-a decis, pe loc, să ia Prima lecție de zbor!... Proaspăt căsătorit și
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
dragostea de pământ a țăranului român (în principal a celor care au fost deposedați de vechiul regim). Acestea au ars mocnit timp de câteva decenii, pentru ca imediat după înlăturarea regimului totalitar și redobândirea libertăților pierdute, să izbucnească într-o adevărată "vâlvătaie" care a dus la dispariția totală a Cooperativelor Agricole de Producție din realitatea agriculturii românești. Tabelul 3.11 Analiza comparativă a caracteristicilor cooperativelor de tip capitalist și socialist Principiul Cooperativele de tip capitalist Cooperative de tip socialist Scopul constituirii cooperativei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
cu terenuri de squash, jacuzziuri și bazine adînci, dar n-aveam decît o noțiune foarte vagă despre viața de zi cu zi a britanicilor care se stabiliseră pe coastă. Cinci oameni muriseră În incendiul catastrofal care devastase casa familiei Hollinger. VÎlvătaia feroce izbucnise pe neașteptate În jur de ora șapte seara la data de 15 iunie, Întîmplător ziua oficială de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care explodau și săreau În toate părțile. Colin Dewhurst, directorul unei librării din Plaza Iglesias, Îl ajutase pe șoferul familiei Hollinger să care o scară din garaj, doar ca să apuce să-i vadă treptele din partea de sus molipsindu-se de la vîlvătaia intensă. Niciunul dintre ei nu-l văzuse pe Frank strecurîndu-se În casă cu sticlele sale mortale pline cu eter sau benzină, așa cum niciunul nu putea concepe vreun motiv pentru care Frank să fi vrut să-i omoare pe soții Hollinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
camerele de la etaj se transformă Într-un infern. Nimeni nu scapă, deși există o scară de urgență care duce de la o ușă de pe palier pînă jos la terasă. Filmoteca domnului Hollinger, aflată Într-o cameră de lîngă biroul său, Întețește vîlvătaia. Toată casa e un furnal și toată lumea din interiorul ei piere În cîteva minute. Am simțit-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd o vîlvătaie de foc portocaliu izbucni pe mare, dezvăluind vederii crestele a o mie de valuri și pe pasagerii iahtului adunați pe puntea de la proră. Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a mă alătura chefliilor. Încercînd să mă liniștesc, am sorbit din whisky-ul lui Frank și am tot ascultat țipetele și rîsetele, În vreme ce soarele apărea deasupra mării, atingînd cu razele sale arămii vilele și blocurile, ca o prevestire a ultimei vîlvătăi de carnaval care avea să mistuiască Într-o bună zi Estrella de Mar. După masa de prînz mi-a sosit la Clubul Nautico mașina de schimb, un Citroën, iar rămășițele celeilalte fură urcate În camionul de depanare. Am semnat actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la beregată! Însă, nu mai apucă să treacă la executarea numărului de iscusință în căsăpirea demonstrativă a porcului următor. De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele drept este zdrobit și pierde sânge prin nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este găsit nicăieri. Plutonierul Caraiman are șira spinării ferfeniță. Undeva în lungul cărării soldații sapă în pământul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el, cu armele întinse înainte, gata să tragă. "Ce dracu..." Nu mai are timp să-și termine gândul. O explozie intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli pe asediator într-un dulap cuprins de flăcări. Apoi căldura vâlvătăii declanșă sistemul de detecție a incendiilor și difuzoarele de apă deversară un potop. Apa îi udă până la piele pe caporal și pe colegii săi, pătrunse în ordinatorul central al coloanei și îl dereglă pentru totdeauna. Dar, cel puțin nivelul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]