567 matches
-
a compensațiilor, trebuia să fie și una a decompensațiilor: trupul lui nu primise și jarul din care să se aprindă o altă iubire: Thomas nu se Îndrăgostea. Sau scînteia trebuia să se găsească la femeie, cam același lucru, de vreme ce nici o vîlvătaie nu Îl cuprinsese vreodată. Fiicele vremurilor noi nu erau cu nimic mai prejos decît mamele și bunicele lor, numai că mai totul se schimbase. Sexul nu mai era tabu, iar despre pudoarea exagerată de odinioară se vorbea mai mult În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iubirea Însemna să ți pierzi somnul, liniștea, rațiunea, se murise din dragoste, se mai murea; Își luau zilele, uneori, liceeni Îndrăgostiți de profesoare, eleve amorezate de studenți, destui bărbați părăsiți: aceștia mai mult din disperare și din spaima de singurătate. VÎlvătaia iubirillor nebune trecea repede, Thomas avea nenumărate exemple, mai rămînea ceva jeratic, cine știa să-l păstreze, cei mai mulți adunau doar cenușă. Pe care, la despărțire, amorezii de odinioară și-o aruncau unul altuia În ochi ori - se mai Întîmpla și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și ca soț. — Aud? - și ea se ridică în picioare. — Îl accepți și, cum e un prăpădit... totul se-aranjează... — Cum adică totul se-aranjează? — Da, el plătește, iar noi... Noi... ce? — Păi noi... — Destul! Și Eugenia ieși cu ochii vâlvătaie și zicându-și: „Ce brute, ce brute! N-aș fi crezut-o niciodată... Ce brute!“ Și ajungând acasă, se încuie la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
contrazicea, reluase: — Se va mai aminti de mine Într-o sută, Într-o mie de ani? — Cum putem ști? Nizam, după ce Îl privise insistent, cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel care a rostit cândva: „Viața e ca o vâlvătaie. Flăcări pe care trecătorul le uită, cenușă pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta va fi soarta lui Nizam al-Mulk? Gâfâia. Omar tot nu spusese nimic. — Prietenul tău Hasan Sabbah străbate țara strigând sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cuvinte de iubire și de alintări. Văd grâul zi de zi cum naște spice, mierla îi cântă la amiezi să-i crească bobul, soarele îl transformă-n aur în luna lui cuptor iar greierii îmi cântă o iubire nouă. Simt vâlvătăi ce mi se aprind în coapse, ca focul ce arde să pregătească vatra. Dorul de dragoste îmi crește ca o pâine și-aștept să semplinească-n vara asta! Purificare Calc de la un timp pe poante să nu deranjez viața. Mi-e
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape de vâlvătaie: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toți oamenii sunt la fel. Punându-și eroii în situații limită, el evidențiază comportamente și mentalități diferite, pe care le raportează rădăcinilor primare, dar și evoluției în plan moral, educativ, instructiv. Așa cum solidaritatea umană se naște și se cimentează în vâlvătaia întâmplărilor potrivnice, tot așa și adeversitatea. Egoismul le înlătură pe toate cele bune și îl face pe posesor să acționeze ca atare. Ne mai supune atenției ceva Vasile Ilucă: Indiferent de gradul de cultură sau social profesional, omul-om nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au strigat toți. ― Apoi știți voi cât de speriat ești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
chibrituri, pe care a scos-o din buzunar, a adunat o mână de paie și le-a dat foc. În arșița soarelui stogurile cu paie din depozit au luat foc, care încetul cu încetul s-a întețit și ardea în vâlvătăi albe și roșii. Direcția în care ardea amenința casa stăpânului și a unui vecin al acestuia. Ca fulgerul s-a dat de știre din om în om și toți acei care erau acasă au sărit la stingerea focului. La izbucnirea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mâinile și picioarele întinse lateral aproape nu te mai vezi apoi înclinat într-o parte, într-un efort vizibil să reziști în această poziție și în blugi, cu tricou cu mânecă scurtă, aprinzând lemnele la grătar cu petrol lampant, o vâlvătaie țâșnește în fine, cu palmele făcute căuș, în care privești curios. printez fiecare fotografie a ta în opt exemplare și eliberez masa mare din sufragerie așez imaginile două câte două, una sub alta, alcătuiesc șaizeci și patru de colaje tunet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât atunci când ea l-a privit drept în ochi. Nu mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată indus în eroare de îmbrăcămintea arătoasă a unei femei. Melisa purta o panglică înfășurată în jurul calotei pălăriei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șerpuiesc prin grâu, grâul încă nu luase foc, și atunci toată lumea a început să strige, și ai noștri, și ai lor, cu toții au ieșit din lan, între timp focul s-a împrăștiat, iar grâul s-a aprins, paiele ardeau cu vâlvătaie galbenă, prea mult fum nu ieșea, totuși blocurile și orașul nu se mai vedeau, i-am auzit pe mulți tușind, alergau și ai noștri, dar nu atât de organizat ca ceilalți, ci absolut haotic, care spre Marele Copac, care spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a aruncat-o spre baracă, strigând că lumea întreagă ar trebui incendiată, toată lumea asta de căcat, să ardă până la capăt, și atunci flăcările, de-a lungul dârelor de spirt, au cuprins baraca, au mușcat din lemnărie, totul ardea, trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voi, oameni, descifrați Dar, creierul politic e surd, perfid și mut. Dar, iată, candidații-și depun averea lor, Și vor să demonstreze că n-au nimic de-ascuns, N-au nici mașini, nici case de vis, ori protocol, Ci, numai vâlvătaie, ambiție și dor. În frunte-i marinarul, cu vânt mereu prielnic, Ce-și numără biștarii pe fragede gurguie, Purtate-n decolteuri, pe trupul feciorelnic De un ministru falnic, ce tinde să se suie, Lâng-un Cocoș, un Flutur, dar și un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel de om.... La început, cea mai distrugătoare vâlvătaie a fost o scânteie. Nu regreta prea mult când ai pierdut ceva, întrucât ai învățat cum se câștigă alt...ceva! Curiozitatea, pofta de a te introduce în sufletul altuia, de a afla, de a ști ce face, cu ce se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apară! În fața lui, o vietate se străduia să evadeze dintr-un cerc de foc. Fulgerul lovise de două ori, la mică distanță, astfel încît flăcările se strînseseră ca un laț în jurul nefericitului animal. Era atît de aproape de el! Prin ochiurile vîlvătăii, Lupino îi vedea neputința. Spre deosebire de toți ceilalți, vietatea nu se lăsase pradă disperării. Părea a încerca metodic toate posibilitățile de scăpare. Posibilități de scăpare? Era un fel de a spune. Pentru că, judecînd atît de lucid cît îi permitea situația, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
le cunoștea; nici ebraica sau idiomul barbar al maurilor. În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele albe, ce păreau a se topi una într-alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele, și ferestrele, sau ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cea din flori de tei, Blândă-i toamna când se lasă seara; Un cristal în ochii de femei, Este steaua prinsă în volara. Ploaia se adună-n ochii tăi, Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară. Plângi acum, ți-e sufletul amar, Plângi, femeie dulce, ca vioara, Plângi femeie-n drumul spre altar, Corpul iți vibrează ca ghitara. IOAN GHEORGHIȚĂpseudonim Ion Caesarion Născut în com. Grindu, jud. Tulcea, la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]