769 matches
-
lumi nepăcătoase și care, în consecință, nu se frămîntă pentru a fi iertată de alții sau pentru a se uita pe sine. (în paranteză fie spus, cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor. Totdeauna m-au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
curios la mine, după obiceiul ei, și mi-a spus: "Manolache, eu nu mă sperii de un cur de femeie, așa cum nu m-am speriat, în tinerețea mea, nici de un cur de bărbat!... Dar știi că pe-aici se vântură atâția copii..." Într-un fel, avea dreptate, adăugă Manole. Și-atunci, ne-am înțeles ca de sărbători, când vin rudele și copiii, să acoperim tabloul cu o perdea, așa cum acoperim oglinda... - În fond, îl întrerupse Condurachi, aproape că nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-te la ăia cu șahu, nu mai cloci la televizor, și tot cu gura la mine ! Io, să fiu ca el, aș plezni, tot în casă și tot în casă ! Așa, stau ce stau și la urmă ies să mă vântur : o zi la ăla, o zi la ăla, mai schimbi și tu o vorbă, mai auzi una, alta... — Bine faci, madam Delcă, bine faci ! Trebuie să ne cheltuim și noi într-un fel energia, pentru că totuși mai avem destulă ! Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i scrie lui John Robert și să se smulgă din întreaga încurcătură. Ar fi trebuit să rămână la Londra și să-și vadă de studii (cât de atractiv i se părea acum să-și vadă de studii), nu să se vânture tot timpul prin Ennistone și să se vâre în aventuri dubioase. În gândurile lui, Tom pendula, considerându-se când vinovat de cea mai rușinoasă trădare, când victima neajutorată a unui monstru tiranic. Cine ar fi putut ține piept unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai mie, că doar nu eram un cercetaș de rând? Știam de unde se iau și unde se pun lucrurile. Poate așa a vrut Dumnezeu ori am crezut prea mult că inamicul este slab
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai înainte. La semănat Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
rege! - Tu? Nu vezi cum arăți? Ai ținut în mână măcar o dată o sabie? Râzând batjocoritor, Baudricourt a sfătuit-o: - Du-te acasă și spune părinților să te biciuiască. Astfel poate că te vei învăța minte și nu vei mai vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în sine și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în care fusese tratată. în adâncul inimii sincere și curate, se simțea umilită
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
cu vânzarea lui Iisus de către Iuda. 30 de arginți. De data asta, moneda era alta, dar la fel de grea. Prudenți, englezii nu au trecut la represalii radicale, cum ar fi vrut aliații lor francezi, poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
de morți pulverizați în experimentul comunist, de la Troțki la Mao, v-ați gândit? Știți câtă suferință, cruzime și moarte se ascund îndărătul medaliilor sovietice cumpărate de voi de la tonetele occidentale? Și cât sânge nevinovat se află în spatele chipului - așa de vânturat de voi pe pieptul tricourilor - al lui Che Guevara? A devenit de bonton să citezi din Engels și Marx. E chic să faci apel până și la Cărticica roșie a lui Mao, ca să nu mai spun că lumea lui Sartre
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
celor înecați în mare. Romanticul rătăcește stând pe loc. Și nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
au văzut vârâți cu forța într-o istorie pe care n-o înțelegeau. Ce e destin și ce e întîmplare aici? Spaniolii au dat conchistadori. Olandezii și portughezii, popoare mici, au avut colonii. Grecilor le place, ca lui Ulise, să vânture lumea. Norvegienii au cucerit, prin Nansen și Amundsen, și Polul Nord și Polul Sud. Noi n-am produs nici aventurieri, nici cuceritori. Dinicu Golescu a putut uimi prin "însemnările" sale, care nu depășeau Austria, Elveția și Italia, la trei secole după ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întrebat: „De fapt cine a zidit biserica Sfântul Ioan Zlataust? Gheorghe Duca vodă sau ginerele său Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă?” Nu am stat mult pe gânduri și l-am întrebat pe călugăr. La auzul întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce scrie aici? „Pentru a-ți atrage luarea aminte asupra faptului că și aici vodă ține la loc de cinste pe <<sluga noastră Savin uricarul>>.” Din nou m-am convins că bătrânul știe ce scrie în actele pe care le vântur eu fără încetare dintr-un loc în altul. Așa că m-am hotărât să fiu mai cu băgare de seamă la ceea ce fac. Cu acest gând, iată-mă-s citind un zapis al doamnei Anastasia, din 15 iunie 1695 (7203): „Doamna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de viezure sau de capră la prima fătare, țin treaz interesul lectorului, cu toată inversarea succesiunii secvențiale din subiect. Ca și multele paragrafe de genul acesta: „Zoroastro zâmbi mai mult în gând, un zâmbet de cenușă de pene de prepeliță vânturată prin voal de mireasă și clătit în lacrimi de fecioară înaintea unei zile de post, când și icoanele sunt mai triste și mai ale nimănui”; sau: „Meșterii aurari luară comenzi de la Primar pentru efigii uriașe care să-i descrie chipul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea a pufnit, brusc, în rîs: "Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu". M-am simțit groaznic, zicăndu-mi că-și bătuse joc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Invidia m-a împins spre pericol vânturam scena în imagini, impresii. În barcă ți-am zvârlit o mână de apă râdeai să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
Legămintele-n treacăt nu au durată: schimb de adrese, aluzii, confuzii o clipă-am crezut, că niciodată promisiunile nu-s doar niște iluzii. Revin la stările mele mai pline de precauții și mai la distanță de-acele rele ce le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a armoniilor sfinte în care nu intră nici un răscolitor de ce-a fost înainte. Între pământ și văzduhul elastic este-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dădea în altă stradă, ci ducea spre drumul larg ce străjuia rîul și, deci, spre o mare de lumină unde pomii foșneau și steagurile fluturau și unde erau o mulțime de oameni pretutindeni, iar zgomotul nu umplea spațiul, ci era vînturat în toate direcțiile, peste apă și în sus, spre cer. Trebuie să fi avut doi sau trei ani, nu mai mult, pentru că stăteam pe umerii tatălui meu, iar tatăl meu e mic și plăpînd și deloc puternic. Cred că trebuie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vitejește Dar acum se isprăvește, 420 {EminescuOpVI 421} {EminescuOpVI 422} {EminescuOpVI 423} Trebui să mori negreșit, Să mai trăiești nu se poate Că ieu nădejdile toate Le-am pierdut desăvârșit. No. 12 Nădejdea mi s-au stins toată Și mă vântur rătăcind Căutând cumplita-mi soartă, Care m-au nenorocit, Să o-ntreb pe ea de poate Nădejdea a-mi străluci Și de poate întru toate Iarăși a mă ferici. Dar virtutea îmi slăbește Și-n zadar mă ostenesc. Nu mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întrebîndu-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului. "Vai, domnule sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neânțelegere. Dumneavoastră sînteți încă tânăr. Dar administratorul e un om umblat, a vânturat lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am putut să cânt. La desen nu m-am priceput. În literatură, unde am făcut câteva încercări, am aflat la timp că, pe măsură ce încerci să fii mai inteligent, devii mai prost. Singurul lucru care mi-a rămas a fost să vântur lumea. Numai că, din păcate, m-am hotărât târziu, după ce-am mucezit între prejudecăți. Renunțasem la fumat, mă culcam la oră fixă, devreme, și țineam regim, zicând că în felul ăsta opresc boala de care mă speriasem. Ajunsesem un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stării civile. În felul acesta ajungea să facă socoteala deceselor. Și, cum era îndatoritor din fire, consimțise să-i aducă el însuși lui Rieux o copie a rezultatelor sale. Doctorul îl văzu pe Grand intrând împreună cu vecinul lui, Cottard. Funcționarul vântura o foaie de hârtie. \ Cifrele urcă, doctore, a anunțat el: unsprezece morți în patruzeci și opt de ore. Rieux îl salută pe Cottard și întreabă cum se simte. Grand îl lămurește că acesta ținuse să-i mulțumească doctorului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]