3,550 matches
-
groaznic la capitolul gospodărie, și nu obiecta la nimic din ce făceam eu, nici măcar cînd scoteam umplutura din Stanley, lucru care-mi plăcea la nebunie, și cînd mă băgam printre arcuri, deși niciodată nu i-am pus răbdarea la Încercare, vîrÎndu-mi nasul prin lucrurile lui personale, cu el de față. Odată repus pe picioare, am profitat din plin de lungile lui absențe pentru a mirosi atent fiecare centimetru al odăii, Începînd cu biblioteca. N-am fost niciodată În casa altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sînt, le-am mîncat. În afară de cărți, raftul de jos conținea și un lung șir de caiete de genul cărora pe care scria Jerry. Deși de felul meu sînt destul de băgăcios, mi se părea că totuși nu am dreptul să-mi vîr nasul și În ele, deși, trebuie să recunosc, tentația a fost groaznică. I-am citit Însă cărțile pe care le-a publicat - destul de multe dintre ele Îmi erau necunoscute. Am Început cu raftul de jos și am luat-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de genul „Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă de bani ca să-ți răscumpere cozonacul, fiind convins că Înăuntru se ascunde ceva de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe nu mai putea fi oprit. S-ar putea, firește, să aibă dreptate, dar ar fi teribil de plictisitor. Prefer să cred, pînă va ieși la iveală adevărul, că avem de-a face cu un complot monstruos... Doamna Dermody Își vîrÎ capul pe ușă și spuse: — Reverendul Topling mi-a lăsat adresa lui: Park Crescent, nr. 5... — Dacă e o prietenă a reverendului Topling... Începu Rowe, dar se opri, surprinzînd privirea domnișoarei Hilfe, care-i dădea a Înțelege, discret, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii care se deschide, sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc pe „Nenea“, adăugă individul, și-și vîrÎ o bucățică de pîine Între buze, astfel Încît vrăbiile Începură să ciugulească din ea, ca și cum l-ar fi sărutat. — Îmi Închipui că e cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spus așa, Într-o doară... Ușa era una cu peretele, Încît puteai trece pe lîngă ea fără s-o vezi, dacă n-ar fi fost tăblița de nichel ce-i indica numărul. Locatarii apartamentului păreau zidiți de vii Înăuntru. Băiatul vîrÎ În broască un passe-partout și deschise ușa. — Stai puțin, pînă pun jos valiza, zise Rowe, dar ușa se și Închisese În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie lege În acest hotel, dăduse dispoziții precise, iar dacă Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de mînă, În salonaș. — Măcar să ne Încălzim, spuse Rowe deschizînd radiatorul electric. E frig ca iarna, iar lupii ne dau tîrcoale. Anna Hilfe Își smulse mîna dintr-a lui și Îngenunche lîngă radiator. — Nu s-a aprins! exclamă ea. Ai vîrÎt În contor o piesă de șase pence? — Ba am pus chiar un șiling. În Încăpere era frig și Întuneric. Același gînd Încolți În mintea amîndurora. — Încearcă lumina, zise ea În clipa cînd mîna lui răsucea comutatorul: lumina nu funcționa. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de foarte departe, se auzi, răzbătînd printr-o fereastră deschisă la primul etaj, păcănitul unui motor de automobil. Digby Își lipi buzele de gaura cheii și spuse: Nu pot să mai rămîn, Stone. Ascultă! Nu ești deloc nebun. Ți-au vîrÎt doar niște idei În cap. Te-au Închis pe nedrept aici. Am să te scot eu! Țin-te bine! Ești un băiat bun, Digby. — M-au amenințat și pe mine că au să mă Închidă aici. — Pe dumneata? Păi, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și seama de asta, suferea la rîndu-i. Va să zică așa, domnule Rowe, Începu grăsunul și oftă, În timp ce-și vîrÎ degetele sub coapse, pentru a-și proteja unghiile. Ai venit aici de bunăvoie, pentru a face o declarație? — Am văzut o fotografie Într-un ziar și... — Te căutăm de cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pînă la proba contrarie. SÎnt gata să vă spun tot ce-mi amintesc În legătură cu asasinatul acela, dar să știți că nu sînt un asasin. Omulețul zîmbi și, după ce-și scoase degetele de sub coapse, prinse să le examineze. Apoi le vîrÎ la loc și spuse: — E foarte interesant ce ne spui dumneata, domnule Rowe... Vorbești de un asasinat, dar eu nici nu ți-am pomenit de așa ceva. Și nici ziarele n-au folosit... deocamdată... un asemenea termen. Nu pricep. Dorim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
comun... N-ai nici un temei să te plîngi? — M-au tratat foarte bine. Da, firește, mă așteptam la asta. Vezi dumneata, dacă s-ar plînge măcar vreunul dintre pacienți - toți intră de bunăvoie acolo - am avea un pretext să ne vîrÎm și noi nasul... De cînd aștept un asemenea pretext! — Odată internat În pavilionul acela, e prea tîrziu. Chiar dacă nu ești nebun, Îți pierzi mințile... Zbătîndu-se orbește printre amintirile lui, Rowe Îl uitase pe Stone. Acum, Își aminti de vocea rugătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai am nici o speranță, absolut nici una!“ Da, accentul căzuse pe primele cuvinte: În ceea ce mă privește, ceea ce Însemna că pentru el, numai pentru el, bătălia se terminase. Mai mult decît atît nu cutezase să spună, dar era destul de clar. Rowe vîrÎ mai departe fise În aparat; deși rațiunea Îi spunea că era inutil și că singurul lucru Înțelept era să-l pună la curent pe domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi vrut ca scările să nu se mai sfîrșească niciodată - iar cînd apăsă pe butonul soneriei, nădăjdui că nu va veni nimeni să-i deschidă. lîngă ușă, pe palierul Întunecos, zări o sticlă de lapte goală, În care era vîrÎt un bilet. Îl scoase și citi: „Pentru mîine doar o jumătate de litru, te rog“. În clipa aceea, În timp ce mai ținea biletul În mînă, ușa se deschise, și Rowe auzi glasul dezolat la Annei Hilfe: — Dumneata erai! — Da, eu. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și confidentul lui lady Dunwoody, așa că trebuia să călătorească „În stil mare“. O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm, zise Hilfe. Nu-i nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în aceste scopuri, dar și că eu și Catherine vom exploata experiența pentru propriile noastre plăceri complicate. Șezând în mașină lângă soția mea, am plimbat degetele pe tabloul de bord, am răsucit cheia în contact, am manevrat schimbătorul de viteze, vârându-l într-a-ntâia. Mi-am dat seama că-mi modelam reacțiile față de mașină exact așa cum o atinsese Karen pe Catherine. Erotismul posac al acesteia, distanța elegantă pe care-o așezase între vârfurile degetelor și sfârcurile soției mele, erau recapitulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
incendierile se îmbinau în mințile noastre cu zvâcnetele delicioase ale țesuturilor noastre erectile, sângele vărsat al studenților cu fluidele genitale ce ne irigau degetele și gurile. Până și propria-mi durere, când zăceam în patul de spital, în vreme ce Catherine îmi vâra urinarul de sticlă între picioare, ciupindu-mă de penis cu unghiile vopsite, chiar și crampele pneumogastrice care-mi cuprindeau pieptul păreau extensii ale acelei reale lumi de violență calmată și îmblânzită din cadrul programelor noastre de televiziune și din paginile revistelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marginea autostrăzii. Am ajuns la parcarea supraetajată din spatele clădirii de trafic comercial. Am străbătut etajele înclinate de ciment ale acestei clădiri povârnite și ambigui și-am parcat pe acoperișul în pantă, între mașini, într-un spațiu gol. După ce-și vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă cu gura și cu mâna, depărtându-și brațele comod peste genunchii mei. Am tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Își ridică sânul drept din sutien, apăsându-mi degetele pe sfârcul încins. I-am sărutat sânii unul după celălalt, plimbându-mi dinții peste sfârcurile erecte. Cuprinzându-mă cu corpul său în acea armură de sticlă, metal și vinilin, Helen îmi vârî mâna sub cămașă, căutându-mi sfârcurile. I-am prins degetele și i le-am așezat în jurul penisului. În oglinda retrovizoare am văzut că se apropia un camion de serviciu al firmei de irigații. Trecu pe lângă noi într-un huruit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]