2,982 matches
-
Cristina Alexandrescu Un vârtej ce pare a fi o tornadă s-a produs, duminică, în Munții Măcinului. Un grup de membri ai clubului de turism Proilavia Brăila s-au hotărât să meargă într-o expediție pe Munții Măcinului. Mai precis, aceștia erau în localitatea
Tornadă în România - IMAGINE INCREDIBILĂ by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33285_a_34610]
-
drept vorbind, și mie mi-ar plăcea. Ar fi poate odihnitor și recreativ pentru niște suflete frământate și turtite necontenit de pereții necazurilor. Alt avantaj serios ar fi ăsta: posibilitatea de-a pleca din Rădăuți, de-a te smulge din vârtejul de mânie ce ți-l pricinuiește fosta casă părintească. Și, în ce te privește, pentru mine ăsta ar fi un lucru de seamă. Și-am scris îngrijorat și-n scrisoarea pe care vei fi primit-o ieri ori alaltăieri. În
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
și revoluții sunt liberi, ci aceia care stau în „banca” lor și de acolo contemplă cerul stelelor fixe. Forfota înconjurătoare este curată iluzie față de gustul de eter al cosmosului subțiat. Vasile Lovinescu credea foarte mult în ceea ce se poate numi vârtej spiritual, vortex, entuziasmul care cuprinde făptura noastră de sus în jos și o face să se mistuie în stări supraformale. Așa, spune el, i s-a întâmplat și lui Ilie, și lui Enoh, făcând referire la înalte personaje biblice a
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
cântec are o confirmare în construcția însăși a textului (p. 94). Încă din prefața cărții sale, autorul anunță că nu intenționează să alcătuiască un studiu sistematic și pedant, ci preferă să lase materia să se organizeze liber, de la sine, în vârtejuri care reiau mereu aceleași câteva teme, altfel luminate și sporindu-se de fiecare dată prin noile lor vecinătăți (p.7). Când scrie pe larg despre lucrările unor importanți scriitori moderni, Radu Petrescu pare să aibă mereu în vedere și legăturile
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
nimic. Ce fel de om ești? Nu am mai Întâlnit unul ca tine. A fost ultima dată când am văzut-o pe Maria Tănase. De la Borzești, am fost transferat la centrala de pe Argeș, unde am lucrat câțiva ani. Prins În vârtejul vieții, nu am mai căutat-o. Eram pe șantier În vara anului 1963, când am auzit la radiou că iubita noastră interpretă de muzică populară, doamna Maria Tănase a plecat dintre noi. Am plâns ascultând vocea minunată a marii artiste
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
respir goliciunea liniștită a râului/ în zâmbetul tău se leagănă cuiburi de pești/ și tremurul bărcii/atingerea nisipului mă împrăștie-n noapte/pe val amorțesc fresce și iubite/cu strigătul matern pe buze//cineva-mi sustrage din nou poezia /din vârtejul grădinii/să fie paznicul înveșmântat în albastru/cel care acum se preface în scrib neîndemânatec//ce va fi oare cu el/ când va da de lumina zilei/ în ținuturile mele întunecate”. Versurile care articulează o geografie literară a sudului se
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
Cu această regionalizare nu trebuie să fetișizăm, trebuie să așteptăm. Acum e clar că probabil până anul viitor nu se poate face regionalizarea, este de părere vicepreședintele politic al UDMR, Laszlo Borbely. "Eu cred că unii au intrat într-un vârtej cu această regionalizare, din care nu pot să iasă. Regionalizarea nu este o mană cerească pentru România, nu este ceva care va rezolva problemele mari ale României sau ale absorbției fondurilor europene, în nici un caz! În momentul de față, trebuie
Borbely: Nu trebuie să folosim această regionalizare ca fetiș by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36400_a_37725]
-
de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are direcții privilegiate de înaintare în spațiu, imperiul lui fiind ceva global, rotund și paușal. E vîrtejul vîrtejurilor în accepția înspăimîntătoare a termenului. Din păcate, intuiția aceasta e contrazisă de observații, universul avînd direcții privilegiate de orientare, ceea ce înseamnă că el nu e o sferă atotcuprinzătoare, ci un disc turtit (o clătită) care conține în interior o
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are direcții privilegiate de înaintare în spațiu, imperiul lui fiind ceva global, rotund și paușal. E vîrtejul vîrtejurilor în accepția înspăimîntătoare a termenului. Din păcate, intuiția aceasta e contrazisă de observații, universul avînd direcții privilegiate de orientare, ceea ce înseamnă că el nu e o sferă atotcuprinzătoare, ci un disc turtit (o clătită) care conține în interior o puzderie
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
înspăimîntătoare a termenului. Din păcate, intuiția aceasta e contrazisă de observații, universul avînd direcții privilegiate de orientare, ceea ce înseamnă că el nu e o sferă atotcuprinzătoare, ci un disc turtit (o clătită) care conține în interior o puzderie de spirale (vîrtejuri) răsucindu-se în jurul propriilor axe, fiecare spirală fiind o megagalaxie cuprinzînd alte galaxii mai mici etc. Pe scurt, universul e plat, strivit din două părți de ceva necunoscut, singura explicație pe care fizicienii o pot da fiind gravitația: cosmosul nu
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
sale, Doamne, ajută-ne! (1907), Lacrimi călătoare (1920), Pe urmele Basarabiei. Note și impresii din revoluția rusească (1927), Cutreierând Spania. Impresii de călătorie (1928), Sub soarele polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin (1930), Vârtejul (1937), Românii din secuime (1942), Pe urmele destinului. O goană în jur de sine însuși. Volumul 1-2 (1943) și Boierul (1957), se impun a fi recitite, reinterpretate și restituite integral spre a observa, cu luciditate, valențele unui excepțional narator pe
Însemnări despre scriitorul Romulus Cioflec by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4053_a_5378]
-
al armoniei care se manifestă sub forma aversiunii față de orice fenomen care le irită instinctul: oriunde apare o ruptură, ea e privită ca un simptom de incoerență. O înfundătură logică e consecința unei dezordini crase, iar greșelile de exprimare sunt vîrtejuri ivite din dereglări intime. La mijloc e un tropism cu bătaie teleologică: nu poți concepe universul decît în perspectiva a ceva nobil, și atunci orice fleac ce este lipsit de sens trezește reacții aspre. Pe un filosof îl recunoști după
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
în fiecare.” (XV. Cântec de nebun). Ca și în Manifest anarhist..., singura stea de pe cerul poetului „blestemat” este Mama, figura maternă, esențializată într-un principiu al binelui incoruptibil. Acesta e punctul fix, punctul de referință ce introduce o coerență în vîrtejul de imagini, oprind totodată disoluția eului moral. Există însă, față de primul volum al lui Ianuș, modificări importante la nivelul discursului liric. Din ultimul fragment, se observă cum autorul „milenarist” începe să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
pricinuite de obsesia maternă, cît gradul lor de absorbție. Autoarea trăiește doar în aparență în lume, care nu e decît cadrul inert de la care nu mai are multe de sperat, adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
folosite, romanele sale se constituie ca niște cronici care consemnează evenimentele atât prin intermediul vocilor din text, ale personajelor, cât și prin intervenția naratorului omniscient: cronica se scrie singură, evenimentele se produc dincolo de voința subiectivității, iar personajul este prins în acest vârtej al istoriei. Secvența care deschide textul Galeriei plasează timpul narațiunii pe dimensiunea coordonatei istorice: „Prin anii cincizeci, Chiril începuse să se refere din ce în ce mai des, în discuțiile lui, la Hary Brummer, un bătrân evreu anticar, om de spirit și cu multe
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
două dispar fulgerător, pentru a deveni amintire pentru ceilalți soldați. În Dispariția violonistului, un instrumentist repetă propria compoziție cu „patimă nedisimulată”, inexplicabilă pentru cei din jur. Când, la concertul inaugural, el se ridică deasupra podiumului, spectatorii se lasă prinși de „vârtejul tânguitor al melodiei”, uitând de grimasa interpretului. Este vorba, ca pretutindeni în proza lui Țuculescu, despre o poetică a despărțirii. Remus se desparte printr-o scrisoare de camarazii săi, după ce, alături de ceilalți, suferă de bovarisme și farse imaginare. Violonistul se
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
Presocraticii în ediția Diels-Kranz, Leibniz, Jurnalul fraților Goncourt, cîteva dicționare și altele. Omul era slab, mărunt de statură, cu un cap mic și pielea pergamentoasă. Avea mîini fine, pe care și le trecea pe rînd prin părul mereu rebel, din cauza vîrtejului pe care acesta îl făcea chiar deasupra frunții. Impresionantă era privirea: cu inflexiuni metalice și cu aparența de extremă duritate, mai ales atunci cînd Dragomir vorbea pe firul unei demonstrații, concentrîndu-se și uitîndu-se oarecum înlăuntrul său, contaminat de severitatea însăși
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
trei cărți amintite: a sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie, amor, moarte, frumusețe, flirt etc.). Alina este prototipul
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
Timpul asurzitor Emil Brumaru (Poem pentru Nicolae Manolescu) Mă strădui să înaintez cît pot de lucid în timpul asurzitor. Caut să-mi liniștesc nedumeririle, să nu creez chiar eu, înșirînd în neștire litere confuze, noi încîlcișuri, vîrtejuri absorbante în fraze aiuritoare. Sînt tot mai uimit cînd aud pe unul, pe altul, spunîndu-mi că-s poet, că-s scriitor, deci, nu-i așa?, să-mi văd de fantasmagoriile mele, de versurile ce-mi bîntuie zilele și nopțile... să
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul sublim sau poate-un zimbru magic care paște, cu gâtu-n sus, nutrețul otrăvit. În foișorul lui, îngerul aduce-n ființă floarea aceea care va capta-n petale vârtejul, odată pentru totdeauna, să nu-l mai lase revărsat aiurea; schimbat în apă gânditoare, se va-ntinde pe albii vaste, palmă cu palmă cunoscute. Neclătinat, cu-aripi pliate strâns, el toarce-ncet în foi de-argint crâncena zloată de melasă
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
să știe ca pe un baston alb. A crescut noaptea A crescut noaptea și a scăzut ziua. La vîrsta ta toate par acum mai clare. Dimineața pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
de cele din familia apidelor cu aparatul bucal adaptat pentru supt (așa scrie-n Larousse), dar și de teroriști, despre care zice că-s human. Vedea-le-aș funcționarilor de-acolo mamele aruncate-n aer de umanoidul cu giulgiu pe vîrtej. Organizația a rămas fără imagine, s-a stins Războiul rece și-acu' apără drepturile omului explozibil. Ce incendiază mașini și pe bătrîna handicapată la Paris, Bruxelles și Berlin, fără nici o recompensă. Nicio. Ce modern sună. Al Qaida. Academia. Aflu că
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
feminine stătea în arta de a isca mici zone de neorînduială pe fundalul unei fizionomii aflate într-o strictă ordine estetică, dar o ordine a cărei înfățișare, impecabilă în întregul ei, ar fi fost fadă și neatrăgătoare în lipsa acelor mici vîrtejuri de haos capilar. În fond, dezordinea sugerează lipsa de măsură, întocmai excesului pe care îl cere orice fel de rătăcire sibaritică, iar firele acelea răsucite alandala, clătinindu-se dezordonat pe obrazul și fruntea ei, reușeau să sugereze înmiit mai mult decît
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
a tehnicii narative, pulverizând epica în decupaje subiective, ce sugerează mișcările fugitive ale timpului, silind cititorul să descopere întâmplările și trăirile personajelor din pânza acvatică în freamăt continuu. Se construiește astfel o partitură complicată, care ademenește lectorul să intre în vârtejuri lăuntrice, să urce spirala anilor și a vârstelor. Cei doi băieți, Jonathan și Bobby, se trezesc prinși la adolescență într-o relație tulbure, amestecând nevoia prieteniei și presiunea sexualității. Și asta după ce abia s-au târât dintr-o copilărie încărcată
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
între imaginarul înfrigurat al lui Bacovia și retorica declamatorie a lui Adrian Păunescu: ,Înfrunte oricine ninsoarea de-afară/ De astăzi rămîn sechestrat între cărți/ Zadarnic mă strigă, prin viscol, la scară,/ Ecouri sosite din sute de părți.// Aici mă absoarbe vârtejul de file,/ Furtună nebună e-acum Pasternak./ Sub blânda lumină murind în feștile,/ O boală ascunsă mă-nclină de-un veac.//...// Imperii de aer descresc azi pe stradă.../ Din rafturi se-nalță același catren./ Pierdut printre versuri, sub munți de
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]