1,102 matches
-
acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă scufund, strig disperat „ajutoor, ajutoor“ și nimic. Mi se pare că-l văd pe Marius la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în același loc cu cheia, și se tăiase la cap, într-un loc care sângera cu abundență fără a provoca însă vreo durere. Apoi rămăsese imobil ca o păpușă de cârpă abandonată. Ochii îi rămăseseră deschiși pentru că își turnase picături vâscoase în ochi, care creaseră aparența imobilității acestora și îl ajutaseră să nu clipească. La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! A, dar doamnă Welles, era prea târziu să mai fiu ajutat. Eram mort precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apucau mîinile soților lor. — Digby... Digby... — Scotty... — Jare... — Bunty... O femeie cu un copil adormit pe umăr Îl apucă pe Jim de braț, dar el o Împinse deoparte și Încercă să-l țină drept pe domnul Maxted. Întunericul și rîul vîscos Îi amețise pe amîndoi și, În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund în ea, în timp ce apa alunecă în grămăjoara noastră de căldură ca într-o seră. Fețele lipite, iar dedesubt plăcerea aceea vâscoasă care te azvârle departe și duce totul cu ea. Și nu mai simți frica în spatele tău, unde cineva ar putea să vină, să te lovească și să te facă de rușine. Ești un vierme de carne, aflat la adăpost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
singură pe patul acela mare și m-am îndreptat spre fereastră. Jos, în spatele terasei, se afla o grădină care începea să se vadă. Aerul era făinos din cauza brumei și soarele nu apăruse încă. M-am gândit la ziua închisă și vâscoasă ce se ridica printre blocurile și barăcile care înconjurau casa Italiei. Ce făcea în felia aceea de dimineață? Poate luase o cârpă atârnată de sfoara din fața ferestrei de la bucătărie și rămăsese să privească cerul tăiat de viaduct, sprijinindu-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de un nou instrument, îmi întorceam privirea spre dreapta, spre mâinile asistentei cu părul negru, care nu era niciodată sigură de ceea ce trebuia să-mi întindă. În încăpere se auzea doar zgomotul mâinilor mele în corpul Italiei. Zgomotul acela lunecos, vâscos, contractat, pe care îl fac degetele atunci când operează. Dar la sfârșit eram din nou optimist, plin de încredere. Tremuram, eram transpirat și puțeam. Ziua intrase pe fereastră, mă învăluia o altă lumină, o lumină plină. Asistenta transpira din cauza oboselii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici nu reacționă În vreun fel. Așa că Începu să alerge. La fiecare șapte-opt pași era nevoit să se oprească, să se ghemuiască și să Închidă robinetele pe care le deschisese ea. Acestea erau făcute dintr-un material moale și umed, vâscos ca o meduză. Iar din ele nu curgea apă, ci un lichid cleios care i se lipi de degete ca gelatina de pește. Cu toată fuga sa, fugă de copil gras, astmatic, și cu toate chemările sale, care trimiteau ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va mânca În oraș, la micul restaurant al doamnei Scheinbaum, peste drum, pentru că nu voia să strice ordinea impecabilă pe care o făcuse În bucătărie noaptea trecută, dar și pentru că pâinea se uscase și margarina Îi amintea de coșmarul robinetelor vâscoase din vis, Însă mai ales pentru că ceainicul electric se arsese ieri și fără el nu putea face cafea. La opt și un sfert ieși din casă, uitând o bucățică de vată plină de sânge lipită de tăietura de pe obraz. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
caute câinele rănit și să Încerce să-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plafonul de beton proaspăt turnat și privea benzile transportoare care purtau nisip și pietriș sus, și-a ridicat ochii spre macara, a urmărit turnarea betonului în cofraje și felul în care muncitorii aduși din Italia își cufundau vibratoarele în masa vâscoasă, încât până și propriii lor mușchi pectorali începeau să vibreze. Tata îmi strângea mâna atât de tare, încât a început să mă doară, mi-o strângea dintr-o pornire interioară, m-a târât pe urmă iar de pe șantier jos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
revină la Veneția, unde trebuia să se mai documenteze pentru decorul povestirii, apoi venea vremea Întoarcerii la Londra. El și Fenimore făcură o ultimă plimbare prin Cascine, pe malul râului Arno, acum, că era din ce În ce mai cald, de un verde gălbui vâscos, curgând leneș printre maluri, precum uleiul de măsline. — Ai să-mi scrii, desigur, când ai timp, ca să-mi spui cum merge lucrul, spuse ea. — Bineînțeles, Îi replică el. Și sper că și tu ai să faci la fel. Știi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oră o fi? Și se gândi: „La dracu cu ora, cui Îi păsa ce oră este?“ Pentru el n-avea nici o noimă. — Trebuie să știu ora, spuse Beth. Îi auzi pașii pe punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
numărătoarea continuă.“ O nouă alarmă izbucni, un piuit intermitent care, cu fiecare secundă, devenea mai tare, mai intens. Acum se afla În Cilindrul B, un labirint de țevi și echipamente. Cândva curat și frumos colorat, era acoperit acum de mucegaiul vâscos. Din loc În loc atârnau jurubițe de mușchi fibros. Cilindrul B arăta ca o mlaștină din junglă. — Beth... Aceasta nu-i mai răspunse nimic. „Trebuie să fie În Încăperea asta“, Își zise el. Cilindrul B fusese tot timpul locul ei preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
se deschise. Jack o șterse rapid spre est, pe Strada 5, făcu cîteva zigzaguri ca s-ajungă pe Western, și trase Într-o parcare mare și bine iluminată. Rupse punga. Absint. Pe etichetă: 95 de grade. Un lichid verde și vîscos. Hașiș. Reviste lucioase, În care femei cu măști de operă sug mătărîngile unor armăsari. „Orice vă doriți.“ CAPITOLUL 22 — Ed, alaltăieri ai fost de-a dreptul genial, spuse Parker. Nu aprob intervenția lui White, dar nu mă pot plînge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
păstos - și paravanul de sticlă care ne separa de pasagerii care stăteau jos. Firește că aș fi preferat să stau cu nasul lipit de sticlă, dar când am încercat, am descoperit că exact la nivelul feței era o imensă pată vâscoasă, o acumulare de transpirație și de grăsime de pe cefele pasagerilor care se frecaseră de sticlă, așa că am fost nevoit să mă întorc și să stau ochi în ochi cu acel avocat de corporație sau intermediar comercial sau ce naiba o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și-l lăsă să se cufunde. Lumina albă dispăru. Dar, după aceea, o altă bombă explodă pe stradă, mai jos. Duse alt sac acolo. Lovi cu piciorul bombele incediare care ardeau doar Înăbușit; se stinseră cu un torent de scîntei vîscoase. Mickey veni și o ajută, și după o clipă, un bărbat și o fată ieșiră dintr-o casă și li se alăturară: toți goneau pe stradă, În sus și În jos, ca niște fotbaliști Înnebuniți... Dar unele din bombele incediare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse ea. — Oprește-l cu chestia aia. Se referea la tamponul igienic. — Continuă să curgă, nu-l pot opri. O, Reggie, nu-l pot opri! Cu cît era mai speriată, cu atît mai repede se prelingea sîngele. La Început fusese vîscos cu pete și cheaguri, dar curînd se transformă În sînge obișnuit, uimitor de roșu. Se auzea ca apa curgînd În chiuvetă. Se Împrăștie pe scaunul toaletei, pe picioarele și degetele ei, pretutindeni. N-ar trebui să fie așa, nu? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Twiglets și mi-am turnat jumătate de sticlă de gin În limonada de casă pe care am cumpărat-o de la Marks & Spencer și apoi am turnat-o Într-o carafă roz ca să pară făcută de mine. E o noapte fierbinte: vâscoasă, Însetată de ploaie. Ventilatorul pe care l-am dezgropat de sub scară nu are nici un efect: e așezat pe masa din bucătărie, de unde Învârte cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jos din tractor. Mersi. Dave își văzu de drum, iar eu am sărit pârleazul. Când am ajuns de partea cealaltă, s-a auzit un fleașc. M-am uitat în jos. Dragii mei de pantofi aveau o margine neagră de noroi vâscos pe talpă. Uite, aici greșesc americanii. Nu-și dau seama că-n Anglia, chiar și într-o zi călduroasă, sunt peste tot băltoace invizibile. Peisajul arată încântător, dar în realitate e un câmp minat pentru pantofi. Adevărul e că, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a lungul coastei și ar fi invadat vîscosul sistemul nervos al Residenciei, electrizîndu-l și readucîndu-l la viață. Răsărise aici o comunitate completă și autosuficientă. Șase noi restaurante prosperau În jurul pieței, cinci dintre ele finanțate de Betty Shand și conduse de surorile Keswick. Se deschiseseră două cluburi de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce scăzută, în timp ce fumau în bucătărie, așteptând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data aceasta, nu mai uită visul. în coșmar, înota într-o piscină rotundă, rotindu-se în cercuri nesfârșite, până când își dădu seama că înainta tot mai greu prin apa din ce în ce mai vâscoasă, care la un moment dat deveni o mlaștină în care ea se târa, încercând cu disperare să se mențină la suprafață. Dădea disperată din mâini, dar nu mai putea înainta, iar pământul i se surpa sub picioare. în fața ei, la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și mai mult... Niciodată nu era mulțumită cu ce avea. Mai ales cu mine... Clara ar fi vrut să-l întrerupă, însă nu izbutea să-și găsească vocea. Vocea ei se împotmolise înlăuntrul ei, iar înlăuntrul ei era o mlaștină vâscoasă din care nu se putea dezmetici să iasă. Cum adică, nu plecarea mamei ei declanșase totul? Cum adică, ea însăși, Clara Martin, o adolescentă de 17 ani, declanșase to tul, prin scrisul ei insomniac? Ea declanșase nu numai accidentul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înoate ore în șir, să lepede în apă tot noroiul în care se înveșmântase de ani de zile. Când ieși din apă chiar aruncă o privire cercetătoare spre bazin, să vadă dacă se observă ceva în urma ei, ca o dâră vâscoasă de mâl. Nimeni nu părea să vadă nimic, în afară de ea, care observa tremurul întunecat, prelung și subțire al apei și îi auzea zumzetul surd. Fata de la recepție îi zâmbi și îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]