903 matches
-
venit. După o oră de plutit pe ape liniștite și nici un semn de turbulențe, Jina i-a lăsat pe Danny și pe Charlie să ia câte-o vâslă. Charlie avea o mână sigură și puternică, în timp ce curentul aproape că smulgea vâsla din mâna lui Danny. Băiatul se strâmba și strângea și mai tare pumnul. Charlie vâslea cu râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea o mână sigură și puternică, în timp ce curentul aproape că smulgea vâsla din mâna lui Danny. Băiatul se strâmba și strângea și mai tare pumnul. Charlie vâslea cu râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-au încordat și mai tare; competiția lor tăcută făcea ca barca să coboare pe Salmon în zigzag. Killum Point era ocupat de un grup de treizeci de persoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
jos, i-a spus el. Erau primele cuvinte pe care Jina îl auzise adresându-i-le soției lui de la începutul excursiei. Ține-te bine. Când a văzut spuma albă a vâltorii, Drew a tras un chiot. Alice și-a lăsat vâsla între picioare. Toate lumea să vâslească în față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură într-un montagne russe, decât cu o luptă pentru supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sensibilitate. Când barca și-a revenit și toată lumea s-a trezit că încă mai trăia jos, dincolo de Gunbarrel, Irene s-a ridicat din nou în picioare. Părul îi era ud fleașcă și-i atârna în ochi. Femeia și-a ridicat vâsla deasupra capului. Regina râului ! a urlat ea. Alice a început să plângă. John a luat-o în brațe și i-a spus că se descurcase de minune. Mary s-a întors să se uite la torentul prin care trecuseră, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scoată scaunele pe iarbă. Hei, l-a interpelat Drew. La mulți ani ! Danny a rânjit. Azi împlinea doisprezece ani; cu o seară înainte maică-sa îi dăduse o felicitare și un cec-cadou de la Barnes&Noble. Hai să pui mâna pe vâsle, l-a invitat Drew. Danny a sărit în barcă, lângă Jake, care era îmbrăcat cu vestuța de salvare și-avea o băsmăluță roșie în jurul gâtului. Barca era încă legată de țărm, dar, pentru Danny, să fie la cârma unei bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat. Mama lui Danny s-a uitat la fiul ei uluită și furioasă, în vreme ce Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bărcile trecea fără probleme de confluențele cu pâraiele Alder și Otter. Dar Danny ducea barca spre apă periculoasă. Râul fierbea ca-n iad. Ceea ce a făcut ca ochii lui Danny să strălucească și mai tare. Naji s-a repezit la vâsle, iar Jina către fiul ei, numai că un puști de doisprezece ani, care tocmai își serba ziua de naștere, ținea cu ghearele de anumite lucruri. Pumnii lui Danny se strânseseră ca oțeliți în jurul mânerelor vaslelor. Puștiul a refuzat să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe locul de lângă Ahmad, care începuse să se roage. Prima cădere înspumată de la Rainier i-a înghițit cu totul. Valurile care se ridicau asemenea unor pereți și de-o parte și de cealaltă a bărcii i-au smuls lui Danny vâslele din mâini. Lopețile căzute în apă au început să se învârtă nebunește; barca s-a pliat în două, făcându-i pe toți pasagerii să alunece spre centru. La fel de repede, barca s-a depliat și-a început să escaladeze coama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
forma inițială, apoi pupa a lovit apa cu zgomot. Ceea ce auzea Mary era mugetul râului, un muget mai sonor decât cel al oricărui alt râu. Abia când totul s-a terminat, a conștientizat și bubuitul propriei inimi. Naji a înșfăcat vâslele. Buzele i se strânseseră într-o linie subțire și albă. Danny era palid la față, iar umerii îi tremurau. Puștiul tocmai primise o lecție îngrozitoare: odată ce ți se face frică, cele mai grandioase momente din viața ta își pierd savoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-și dea seama ce anume. Când Jina s-a întors de la mormântul lui Coy Lansbury, i-a dat răspunsul lui Irene. Nu mai plânge, i-a zis Jina. A terminat cu plânsul. Drew a lăsat-o pe Irene să țină vâslele când au trecut prin vâltoarea de la Devil’s Teeth și-a fost un miracol că femeia nu i-a ucis pe toți. A repezit barca lateral în valuri, a lăsat-o să cadă peste pragul cascadei și-a lovit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și, mamă ? Ghici ce-a zis tata. Ghici ! Alice n-a îndrăznit să ghicească. Nu știu. Spune-mi tu. A zis că, data viitoare, putem să mergem amândoi cu barca. Eu și cu tine. L-au lăsat pe Danny la vâsle ? Ce zici de luna august ? Scoala nu începe decât după Ziua Muncii. Alice a tras adânc aer în piept. Tata a apucat să discute cu voi ? Despre ce ? Despre nimic, scumpule. Uite, despre mersul cu barca mai stăm de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Toamnă rece... Toamna ce întinde plasa brumii-naltă, Mi-a ucis azi noapte nuferii pebaltă. Fără bun rămas, frunzele rotunde, Sărutând luceferi au pierit în unde... Legănată barca ce mi-a dus iubirea, Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea Și pe vâsla veche ce găsea limanul, Mai plutește numai sufletul, sărmanul. Muți, cocori pe apă scuturând aripa Gata de plecare își așteaptă clipa Ca să se înalțe părăsind pământul, Către alte lumi, înfrățiți cu vântul. Numai eu jelesc și cu frunza udă, Prinși
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce uncheșul a prins a se pleca și pădurea de sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi se părea că e momentul potrivit pentru o blasfemie. Așa că m-am mulțumit să spun: — Să-I mulțumim în orice clipă. Dar de ce ai vrea să-I mulțumești taman în împrejurarea asta? — Că m-a scutit să trag la vâsle ca nenorociții ăia de ocnași a căror suflare plină de gemete se aude până aici. Îi mai mulțumesc și pentru că m-a lăsat în viață și în bună tovărășie. Oare nu-s astea trei motive evidente ca să spun Alhamdulillah? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răvășitoare pentru toată lumea și că Anda Încerca să pună ordine În tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă marinarul de cart. - Câtă vreme galerele de război rămân nemișcate, spuse Morovan, mai e o șansă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde nimic. Văzu nava străină apropiindu-se de țărm și galerele virând spre ea. Mai văzu alte patru galere cu vâsle pornind spre corabie. Străinii nu aveau nici o șansă. Marele vizir declanșase atacul. Deodată, luneta se opri asupra unui punct fix. Apoi se duse ușor la dreapta și reveni În același punct. Două detalii atraseră atenția Marelui Maestru. Pe pieptul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galerelor de război, iar căpitanul Morovan știuse să ducă nava sub vântul cel mai bun. Și apoi, Într-una din zile, când două galere se iviseră la babord și se apropiau folosind atât puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o iluzie. Se trezise sub privirea albastră a lui Ștefănel. Soarele scăzuse spre asfințit. Se ridicase În coate, privise În jur, apoi sări În picioare. Marea aducea din larg bucăți de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu plutise până la țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adune păsările căzute. Este chiar îngrijorat când Yasmin îl împinge spre o barcă îngustă cu fundul plat și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Masacrul pare fără sfârșit. Când are brațele pline de sânge și nu-i mai rămâne loc în barcă, se lasă în jos epuizat, lăsându-și capul pe acea pernă caldă formată de corpurile gâștelor. Yasmin face la fel și lasă vâsla să atârne în apă, lângă ei. Deasupra capetelor lor, masacrul continuă, un răpăit neregulat de gloanțe înregistrându-se la suprafața lacului. Bărcile plutesc duse de curent și se trezesc aproape de buturile de unde trag ofițerii englezi. Ochi mai ageri ca ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu plângeau, ci-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla bărcii care se apropia. Muneharu se întoarse spre tabăra clanului Mori, de pe Muntele Iwasaki, și făcu o plecăciune. Mulțumea, în inima lui, pentru numeroșii ani de patronaj de care beneficiase. În timp ce privea steagurile stăpânului său, ochii i se umplură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
politicos Muneharu. Eu sunt Shimizu Muneharu. Am venit să comit seppuku, potrivit condițiilor tratatului de pace. — Mai am și altceva de spus, așa că, vă rog să așteptați un moment, continuă Mosuke. Adu barca puțin mai aproape, îi spuse vasalului de la vâsla bărcii lui Muneharu. Bordajele celor două vase se atinseră ușor. Apoi, Mosuke spuse, pe un ton demn: — Am un mesaj de la Seniorul Hideyoshi. Pacea ar fi fost imposibilă, fără consimțământul dumneavoastră în această problemă. Îndelungatul asediu trebuie să vă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]