760 matches
-
au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și precipitări de ape roșii și scocuri și vaduri, pe care Maxențiu, ca un turist tragic, le vizita cu de-amănuntul, în fiecare zi pe alte climate. Pe acalmii înșelătoare sau pe tempeste înăbușite, le străbătea cu precauțiune, pășind ușor, vâslind cu rame noi, pentru a-și cârmi printre ele viața. Dar grija mare era ca totul să rămână acolo, în subsoluri, ca nimic să nu evadeze. Febra ar fi vroit s-o împiedice de a trece la termometru; un acces
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
coborît la marginea mării. 17. S-au suit într-o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. 19. După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeți!" 21. Voiau deci să-L ia în corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
o șterge cu cămașa făcută ghem. Pentru prima oară îndrăznesc să gîndesc că el nu e doar partenerul meu, ci mai mult decît atît, poate un prieten. Ne-am antrenat din greu. Sub soarele necruțător, sub cerul fără nor, am vîslit cît de repede am putut de-a lungul rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu putere, asemenea urmelor de pași care, de îndată ce au fost făcute, încep să se șteargă singure, după ce mai întîi s-au întrepătruns încet una cu alta. Nu știu ce m-a impresionat mai tare, în momentul acela, maniera suplă în care oamenii vîsleau laolaltă, sau mișcarea căreia îi dădeau naștere pe apă. Știu doar că mi-am ținut suflarea, pentru că și acum, cînd privesc în urmă, fac la fel. Tatăl meu era mic și firav și deloc puternic. Nu a durat mult pînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doar cînd a trebuit s-o fac. "Capul sus!" a strigat bărbatul cu jachetă încheiată pînă sus. Unul cîte unul, ne-a făcut să ne așezăm într-o albie, după care ne-a explicat primele principii ale acțiunii de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care era bine prinsă de debarcader, se mișca doar înainte și înapoi, stupid și fără odihnă. Ceea ce conta nu era să-ți demonstrezi puterea, era vorba despre ținută, despre senzație. "Capul sus!" Instructorul considerase că instrucțiunile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
umbre stranii pe pereții camerei mele înguste, dar aici sub cerul larg de octombrie, în pluta care se mișca, dar nu înainta, mi-am dat seama de îndată, dureros, că dacă există un asemenea lucru precum talentul înnăscut de a vîsli, eu nu-l aveam. Încăpățînat și îmbujorat de efort, am încercat să fac ceea ce văzusem în maniera care-mi fusese explicată. "Capul sus!" Atîta vreme cît am vîslit, am păstrat ceva ciudat în ținută. La sfîrșitul loviturii îmi îndoiam partea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dureros, că dacă există un asemenea lucru precum talentul înnăscut de a vîsli, eu nu-l aveam. Încăpățînat și îmbujorat de efort, am încercat să fac ceea ce văzusem în maniera care-mi fusese explicată. "Capul sus!" Atîta vreme cît am vîslit, am păstrat ceva ciudat în ținută. La sfîrșitul loviturii îmi îndoiam partea de sus a trupului peste vîslă ca și cum n-aș fi vrut cu adevărat să o las să intre în apă, cu umerii încordați și capul aplecat peste munca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și, trăgînd calm de vîsla sa, trebuia să sprijine stabilirea ritmului. Și eu mă remarcam prin a nu spune nimic niciodată. Uneori mi se părea că maniera în care propulsam barca se îmbunătățise, dar în unele după-amieze era evident că vîsleam chiar mai rău decît cu o săptămînă mai devreme. De asemenea, devenea din ce în ce mai clar că nu se întrezărea nici o soluție într-o atît de mare țesătură de factori. Opt băieți se luptau cu brațele și cu picioarele lor, iar cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mult la ea mai tîrziu. Pentru el, trebuie să fi fost confirmarea a ceea ce deja credea că știe: nu ne-ar fi bine în acea lume mai mult o alinare decît un motiv de neliniște. La sfîrșitul primului an de vîslit, a existat un semn cum că s-au înșelat, că boala mea nu se va pulveriza, ci va deveni mai grea și mai grea. Era prima oară cînd nu-i însoțeam la baia comună. Baia era o clădire octogonală ridicată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
numărul de grade cu care se abăteau de la unghiul corect, o dată chiar de-a lungul vergilor și a doua oară de-a lungul muchiei lamei, care a fost ținută apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum am găsit cotitura de unde începea aleea de-a lungul rîului și Schneiderhahn ne aștepta pe bicicleta lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mei se deschidea, în acest timp, o catedrală copleșitoare de aer și apă, mai largă și mai largă cu cît ne îndepărtam de portul sigur: puntea de acostare și debarcaderul. Întotdeauna am văzut spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă era pentru un vîslaș la babord. Îi puteam simți ochii în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ne îndepărtam de portul sigur: puntea de acostare și debarcaderul. Întotdeauna am văzut spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă era pentru un vîslaș la babord. Îi puteam simți ochii în spinare, iar expresia lui prietenoasă obișnuită trebuie să fi fost curînd înlocuită de iritare din pricina neîndemînării mele. Nu mă deranja
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
problemă aceea a sincronizării mai puțin. Dar vidul amețitor din fața mea, spre care mă îndreptam cu fiecare bătaie, era ceva cu care nu mă puteam obișnui de îndată. Era ca și cum în acești o sută de metri pe care i-am vîslit împreună, pătrunsesem în alt univers. David avea sarcina de a privi din cînd în cînd în jur și a ne menține pe curs. Pe lungimea panoului pe care se odihnea piciorul lui drept era prevăzută o pedală legată printr-un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întotdeauna calmă. Mă simțeam tremurînd pînă în adîncurile ființei mele în vreme ce intram sub pod. Iar pe alee, știam, marele Schneiderhahn aștepta susținîndu-și bicicleta. Eram deja convins că Doctor Schneiderhahn greșise cînd mă selectase și pe mine alături de David pentru a vîsli sub supravegherea sa în regina competițiilor. Dar, desigur, nu putea să dea vreun semn că așa ar fi la jumătatea primei noastre ieșiri; o anume politețe îi obliga pe David și pe el să termine acest exercițiu. Nu era doar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Dar ceva din vocea sa trăda totuși faptul că și el fusese alarmat. "Și aproape am făcut baie", a spus, redevenit aproape complet stăpîn pe sine. Totuși, am luat-o ca pe un reproș. Schneiderhahn a ignorat incidentul. "Continuați să vîsliți", a spus. "Vîsliți!" Ezitant, m-am aplecat înainte din nou și cu brațele tremurînd mi-am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
totuși o baie. După ce primul nostru antrenament s-a terminat, Doctor Schneiderhahn nu a spus decît "Ne vedem mîine" și David m-a privit cu ochii lui negri în felul lui obișnuit și a ridicat din umeri. De atunci, am vîslit de cinci ori pe săptămînă, în fiecare zi cu excepția zilelor de miercuri și de duminică. După cîteva rînduri, am mers mai bine, uneori reușeam zece bătăi sau mai multe fără ca ramele să atingă valurile dintre ele; ne-am obișnuit cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ne dezvăța de vechea manieră de ramare, în care spatele era ținut țeapăn și mișcat în spate și în față ca o pană, astfel că șocul fiecărui impact trecea prin toată partea de sus a corpului ca un suflu. Vom vîsli sută la sută Fairbairn", ne-a anunțat antrenorul. Asta însemna să te ghemuiești ca un tigru, spatele flexibil înclinat cu mult înainte ca apa să fie prinsă cu o mișcare rapidă, și apoi de-a lungul atacului descolăcind spatele, astfel
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ușoară, în felul acesta. Trebuie să fi fost la sfîrșitul celei de a doua ori al celei de a treia săptămîni cînd am intrat la apă. Nu în timpul unei serii de lovituri puternice, ci după ce antrenamentul s-a terminat în vreme ce vîsleam spre țărm obosiți și aproape mulțumiți; nu în mijlocul rîului, ci la cîțiva metri de puntea de acostare și de club, unde era aglomerat în după-amiaza aceea. Era probabil sîmbătă și, în orice caz, vremea era minunată. David a privit peste
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu în mijlocul rîului, ci la cîțiva metri de puntea de acostare și de club, unde era aglomerat în după-amiaza aceea. Era probabil sîmbătă și, în orice caz, vremea era minunată. David a privit peste umăr și m-a avertizat să vîslesc mai calm, el însuși execută o ultimă lovitură fermă astfel încît să ne apropiem de puntea de acostare sub unghiul corect. În momentul acela, clema care bloca verga la capăt se slăbi, lăsînd verga să cadă. Vîsla îi zbură în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dintr-o dată fără bucle. Chiar așa, reușea să aibă nu doar o expresie surprinsă, ci una mai degrabă ironică. Apoi am privit pe țărm, de unde răsună un hohot de rîs batjocoritor. Băieții cu care, pînă în urmă cu cîteva săptămîni, vîslisem în formulă de opt se adunaseră pe puntea de acostare și nu-și puteau stăpîni bucuria că perechea vedetă căzuse în apă. Cîțiva membri mai în vîrstă stăteau pe țărm, zîmbind, și printre ei l-am văzut pe Doctor Schneiderhahn
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aproape niciodată obișnuitele întinderi lungi într-un tempo mediu, care aveau rostul de a "adînci" modelul bătăii, care face adesea ca ramarea tinerelor echipaje să arate ca o muncă pe rupte disperată, dar am îndeplinit neabătut acel "fartlek", în care vîsleam alternativ cu putere și blînd, într-o serie ascendentă, zece puternic, zece ușor, douăzeci puternic, douăzeci ușor pînă la cincizeci, după care numărai din nou, descrescător. "Fahrtspiel!" era obișnuit să anunțe Schneiderhahn de pe bicicleta sa, pe un ton festiv, ca și cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trecut și își pierduse valabilitatea. Fiecare zi care trecea era de neînlocuit. Acesta era mesajul pe care mi-l transmitea rîul. Actele de pe biroul meu cu conținutul lor neschimbat încercau să susțină exact contrariul. Dar oricît aș fi tînjit să vîslesc din nou, niciodată în acele luni nu am urcat treptele clubului. Nu m-a oprit doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane și terase
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
imperfect. Sentimentele mele de disperare erau precum acelea din primele cîteva luni, cu băieții gălăgioși în formula de opt. Mă temeam că David va renunța, își va pierde curajul și încrederea în mine. Poate că fusese doar o întîmplare că vîslisem atît de bine împreună vara trecută. Nu ajuta nici faptul că, dintr-o dată, Schneiderhahn părea să dezaprobe tot ceea ce funcționase atît de bine între noi, pînă acum. Întregul mecanism trebuia demontat. Dar, evident, el nu vedea lucrurile în felul acesta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]