482 matches
-
de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ea m-o îngrijit ca pe fratele ei și eu o socoteam sora mea. Ne iubeam ca frații...” „ Apoi dacă lumina acelor ochi ca sâneala și calzi ca soarele nu te-a încălzit, atunci ce te scoate pe tine din văgăuna tristeții?” „Să fiu întreg și alături de cei pe care i-am lăsat acolo în gura rușilor!”... Toaibă a urcat cu greu în trenul ce urma să-l ducă spre țară. Când s-a văzut în vagon, s-a dus într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rog mult nu te duci? Vezi, Toadere? Vezi? Rachiul ista se cam ține de tine Parcă eu nu mă țin de el? Mă țin, dar așa cam de la distanță - ca pe front... Treceau zile și nopți când, ascunși în vreo văgăună - uneori cu omătul până la gât - pândeam mișcările inamicului... Și acum vine rusul - că el era inamicul - și vrea să-mi ia calul steaua mamei lui! Bine că am scăpat, Toadere. Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să ajung În cine știe ce văgăună, să predau literatură unor copii iluminați care merg cu vaca În timpul orelor. Era o experiență prin care el trecuse timp de cinci ani. Și, deși am urmat medicina, am ajuns tot la țară, mai Întîi la Gura-Bărbuleț un sat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns în mijlocul pădurii, într-o văgăună. Eu mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu el lângă mine, trăgându-mă de mânecă. „Ce-i cu tine, Stane? Că m-ai speriat!” Mă uit mai bine la el. Avea ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și simt că aici, în Țara lui Verde Împărat, e rost de lupte mari, copii. Recapitulez: Mă aflu la o peșteră cu zmei. Cei mai mari dintre zmei, cei care și-au luat chip de om, s-au adunat în văgăuna asta întunecoasă. Nu știu ce văd ei de acolo, dar eu văd prin întuneric tot ce fac ei. Pisicile văd și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
prezint pe scurt care sunt datele de care dispunem noi”. Ofițerul a scos harta și ne-a arătat detaliile terenului din fața noastră. Din cele expuse de el, rezulta că singura cale pe care puteam ajunge În liniile inamicului era o văgăună, pe fundul căreia, cândva, a curs un fir de apă. Inamicul nu-și arătase interesul pentru acea gârlă, care semăna cu un... Cum se cheamă hăurile acelea de prin America? ― Canioane, Petrache - a intervenit Nicu. ― Așa. Crăpătura ceea dintre cele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de sânge - a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj dintr-un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se simțea în primejdie, ea avea obiceiul să fugă, luându-și vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașelor și a așezărilor mai mari din văi datorită traversării ținuturilor noastre, în urma prăbușirii stăpânirii hunice, de către cetele de războinici supuse anterior lui Attila. În urma acestor hoarde au rămas numai ruine fumegânde și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă ajuta foarte mult: le supravegheam, mă țineam după ele, le vedeam cum se joacă, cum se mișcă, reușeam
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
felul tău de a vorbi n-o să mai știe a pune stavilă statornicelor tale neascultări. Călătoria de întoarcere spre casă a fost precum ar fi dus în spate o cruce împovărătoare; faptul de a merge să se închidă în acea văgăună de inerție și de timp fără de timp, de unde plecase, îl făcea furios și-i stârnea și mai mult dorința de răzbunare în contra acelor ființe ce-i îngreunau viața. Să fugă încă o dată îi era cu neputință, căci patru jandarmi îl
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar alta nu văd". Impresia de vâjâială, de gând hipnotizat și dezlânat, adică de haos (postmodern!) este lăsată, într-adevăr, de numeroase texte ale lui Radu Andriescu. Dintr-un punct de vedere, s-ar spune că din "cele mai insalubre văgăuni ale memoriei", poetului îi și place să scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
ajunge să fie țeapăn de băutură iar pe mama lui o lasă să umble fără rost în sesie. Sfîntul Mîntuitor le-a spus lor: unde nu este cap, vai de picioare! I-am pîndit pentru că s-au ascuns într-o văgăună(adîncitură) unde i-am gonit, i-am prins și i-am lovit. Cercetată și povestită(scrisă, turnată) de preotul judecător credincios în cruce”. Grija lui pentru binele neamului get nu era totdeauna susținută și de cei apropiați iar sminteala și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
În miturile colective moștenite. Observația aceasta se Întărește când ne gândim că, pentru poet, și «muntele» și «moșierul» sunt balauri. Ori, dacă una din direcțiile luptei noastre creatoare este transformarea naturii, acțiunea nu presupune neapărat și considerarea ei ca o văgăună de fiare. Cu atât mai mult cu cât, de când brigadierii au oferit versului ocazii de a alerga printre ei pe șantiere, publicul s-a ales cu imagini clișee de tip: «Jiul-hidră antedeluviană» și muntele conceput ca o altă bestie enormă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
individualismul bântuiau și mai din plin, În poezia revistei Almanahul literar. Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă). În articolul intitulat Când poetul se depărtează de viață, Scânteia arăta că «tocmai susținătorii concepției estetice burgheze a artei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
circa 20 și numai una singură Întrunește „exigențele poeziei pentru care luptăm” - cum Își intitulează George Munteanu acest comentariu; am fi dorit să reproducem Cântec pentru Gabor cincisutistul de Ion Brad, poemul apreciat de cronicar, alături de câteva poezii scrise „din văgăună”; dar poemul lui Ion Brad are 70 de pagini așa că renunțăm, mulțumindu-ne să reproducem În note Cântecele de primăvară ale lui Al. Căprariu 17. Iată care a fost atitudinea Mariei Banuș 18: „În seara zilei de 31 iulie a.c.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului.” Cel de-al doilea volum, Inscripții pe un vas de lut, antologhează în patru secvențe scrieri din mai multe etape. Întoarcerea la „cumințenia poeziei, la rostul ei inițial de transfigurare, de primenire a văgăunilor din noi și a beznelor lumii în care trăim” este intenția declarată și realizată a autorului. În 1998, la București, G. înființează Editura Duh și Adevăr și, doi ani mai târziu, revista „Areopagul luminii”, la București și Chișinău întemeind și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]