783 matches
-
e circumspect, ca orice bun comandant. ― Satele acelea vor fi complet rase cu tunul, domnule general! făcu prefectul ridicând semeț capul și scoțând înainte burta. ― Așa da, perfect! recunoscu Dadarlat. Până seara apoi Baloleanu primi pe moșierii sinistrați care se văitau mai vehement și reclamau despăgubiri imediate sau cel puțin ajutoare bănești substanțiale ca să nu moară de foame pe trotuarele orașului. Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor și să-i păzească de furia țăranilor, pe când alții doreau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primă completă pentru misiunea noastră dusă la bun sfârșit, plus salariul și partea de beneficiu. Știa că personalul sălii mașinilor nu-și pierduse spiritul ofensiv în timpul somnului. Dallas dădu din cap. Nu-și dădeau seama că de trei minute se văitau deja. ― Veți primi amândoi ceea ce este scris în contract. Nici mai mult, nici mai puțin. Ca toată lumea. ― Numai că fiecare primește mai mult decât noi, rectifică Brett. Această propoziție constituia un tur de forță. Dar n-avu nici un efect asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest fenomen. ― Presupunând că eu cred... deși nu e cazul... că monstrul era capabil să genereze un câmp defensiv care sa oprească radiațiile sondelor, Mama putea găsi alte indicații în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Înainte de a muri. Kane s-a văitat că-i era foame. S-a văzut la masă. Nu era o consecință evidentă a prezenței vietății aceleia? ― Era oare? ― Noua creatură lua din rezervele lui Kane proteinele și alimentele de care avea nevoie pentru a-și mări propriul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acum. Dallas nu știa dacă ea nu va paraliza de groază în fața creaturii. Nu credea, dar putea fi sigur? Doar n-o să-i riște viața pe o astfel de eventualitate. Parker... Parker se lăuda mereu că avea pielea tare. Se văita întruna, dar când era de lucru, apoi, punea osul la treabă. Dovadă, tuburile electrice și aruncătoarele de flăcări. Pe de altă parte, monstrul îi răpise prietenul apropiat. Și cunoștea posibilitățile armei cel mai bine. ― Parker ți-ai dorit întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vreme, cititor de ziare și fan al televizorului, știa bine ce se întâmplă prin țară, a căutat să-i explice și s-o lămurească cei cu aviara și decât să se îmbolnăvească, doamne ferește și ei, să nu se mai vaite și să plângă pentru găini, că asta-i situația și să-i lase pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
recunoaștere socială se află în spatele locuințelor noastre ? și ce rost ar avea o asemenea casă făloasă, oricît confort și siguranță ne-ar oferi ea, pe o insulă pustie ? Grijile îngrijirii — Să vezi cît o să dureze acum și șantierul ăsta ! se vaită o doamnă între două vîrste ieșind de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care ne-a furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
arhaic, este în pas cu lumea, doar că în felul său, a explicat F. pe înțelesul tuturor. Bărbatul tradițional citește și ziarul zilnic, se uită la meci și bea bere. Nu pot să beau bere, că am gastrită ! s-a văitat P. — Descalificat ! Bărbatul tradițional nu crede în gastrită ! a decis B. fără drept de apel. — și ce-o să mîncăm în rezervația asta ? s-a interesat G., mereu pofticios și morocănos. A devenit astfel evident că în rezervația bărbatului tradițional trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a mai pus un leu doparte. A rămas tot în ăi șapte mii, Doamne ferește de o nenorocire. Așa că n-are ea grija lor, că tot bine o duce ei și acuma. Tot bine-o duce și-acu Zahareasca, măcar că se vaită, s-o auzi ce e la gura ei, ai crede că cine știe ce i-a făcut ei regimu... Da la ea-n casă geme de lucruri aduse din străinătățuri, și fii-sa a mare s-a dus în Anglia și a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase Tudor, băiatu. Ca și când cineva ar fi crezut-o că ei nu-i convenea că rămăsese dincolo ! — Sunt necăjită cu Muti și mi-e teamă în starea ei să nu facă vreun gest necugetat... Să nu lase apa deschisă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măcar mai devreme. Să nu fi ajuns în halul în care a ajuns, să nu se fi chinuit. De atâta stat pe fotoliu, fără să fi avut cine s-o schimbe, ajunsese o rană vie... Nici putere să se mai vaite nu mai avea... Și când mă gândesc ce-o fi fost în sufletul ei când stătea singură, imobilizată, abia mâinile mai putea să și le miște... — Ei, ce-oți fi vrând să mai fie ? i-am zis. Că omu când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ana cu baierele corsetului ! îndoia piciorul, mi-l proptea de șale și împingea, și trăgea, și împingea, și trăgea... — îmi încarci sufletul cu păcate, coniță Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă te vaiți arăți mai distinsă. Este drept că și doctorul Rădulescu, atunci când m-a găsit trăgând de hățuri și răcnind, a spus : Ce-a fost cu corsetul de care am auzit ? Cum ai putut să fii atât de fără minte ? Mult n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-am clătit gura, apoi am băut însetat. Sfârșit, am pornit-o împleticit înapoi, dar după câțiva pași m-am oprit îngrozit : o femeie ce am crezut-o moartă în prima clipă era culcată la pământ, întreagă, nici gemând, nici văitându-se, numai respirând precipitat, cu ochii holbați. O bătrână, ce putea să-i fie la fel de bine rudă sau doar un suflet milos, o veghea, ținând în poală un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochii mei am văzut ! Și-ncolo oi ține, n-oi ține minte, da ce-am trăit de copil, toate parc-a fost ieri !... Știi cum s-auzea tunurile d-aproape ? Ziceai că e la o stradă, două ! Se tot văita biata mămica noaptea că nu poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult tact. Niciodată nu acceptase și nu încurajase felul lui George de a fi el însuși. Tăria și iubirea erau pentru Stella unul și același lucru, iubirea răscumpărând tăria și tăria corupând iubirea. „M-am însurat cu un polițist“ se văita George la începuturile căsătoriei lor, când lucrurile încă nu se înrăutățiseră atât de mult și înainte de moartea lui Rufus. (În ce privește moartea copilului și efectele acesteia, părerile difereau.) Tatăl Stellei, un diplomat, îl detestase pe George, ceea ce a provocat o răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12. Strigă și vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt dați pradă săbiei împreună cu poporul Meu, de aceea, bate-te pe coapsă! 13. Da, încercarea s-a făcut, și ce va fi dacă toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
veți acoperi barba și nu veți mînca pîinea de jale, 23. veți sta cu turbane pe cap și cu încălțămintea în picioare, nu vă veți jeli și nici nu veți plînge; ci veți tînji pentru nelegiuirile voastre, și vă veți văita între voi. 24. Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veți face întocmai cum a făcut el. Și cînd se vor întîmpla aceste lucruri, veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeu. 25. Tu, însă, fiul omului, în ziua cînd le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
aceea, voi da tărie casei lui Israel, și-ți voi deschide gura veselă în mijlocul lor; și vor ști că Eu sunt Domnul." $30 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, proorocește, și spune: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Văitați-vă!... Nenorocită zi! 3. Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor. 4. Sabia va pătrunde în Egipt, și în Etiopia va fi groază, cînd vor cădea morții în Egipt, cînd i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent. Nu vreau să am nici o părere. Mai ales că mulți de pe listă sunt morți. Or, de mortuis nil nisi bene. Ceilalți se iau, însă, cu mâinile de cap. "Nenorocire, nenorocire", se vaită ei semnificativ. Povestea cu capra vecinului cunoaște în această noapte, pe Marea Neagră, unul din ceasurile ei de glorie. Ucraineanul le cere, serios, să dea note. De la 1 la 10. Și urmează o scenă comică și feroce. "Cutare", zice ucraineanul. "Zero
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
adormit ca un prunc. Un vis a prins a mă purta cu el...Mă aflam pe o pajiște smălțuită cu flori din care culegeam pe alese. În timp ce mă bucuram de soare, flori și cântec de pasăre, a apărut în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim. Plăcerea Linei pentru vizitele ei era condiționată acum de dispoziția doctorului. înainte cerea prezența prietenelor anume pentru a se văita de necazurile conjugale. Acum subordona tot confortului ei cel nou. Cu atât mai bine dacă era mulțumită! Mini, subt impresia dezorientării, pe care i-o pricinuise casa străină cu oamenii cunoscuți și oamenii schimbați în decorurile noi, plecă fără gânduri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la plăcere și la necaz. Acea jăvruță de fată îi căzuse lesne pe brațe și nu i le-încurcase prea tare. Tocmai o proastă și o urâtă îi făcuse acei dar. Când i se întîmplase buclucul, urâta și proasta se văitase și bocise.. Cum nu putea suferi să vadă strîmbîndu-se o urâtă, într-un moment de iritare, Lică spusese: ,,Ad-o alunei încoace!". Era grozav de tânăr. dar chiar gesturile necugetate nu reușeau rău lui Lică. Fusese un incident ce nu-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi din nou și se trezi. Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraș. Copilul nu mai putea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
-și dezinfecteze rănile; pe urmă să dea fuga la primul medic pe care-l puteau găsi la Chosica pentru a-l ruga s-o Îngrijească pe Vilma, care-și rupsese degetul mic; și pe Nilda s-o vindece de ce se văita acum, că nu mai putea respira ca Înainta, spunea că rămăsese pe jumătate strangulată, desigur că Vilma o s-o bage În mormînt, o strînsese de gît. Era cît pe-aci să se repeadă iar asupra ei și numai prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]