788 matches
-
parte de o moarte care este pe măsura a ce a priceput în viață. A muri era o chestiune de ținută, preocuparea mergînd spre atitudinea cea mai cuvenită în clipele finale. Tocmai de aceea surprinde detaliul că grecii nu se vaită în momentul morții, fiind senini și chiar optimiști. Dacă totuși sunt crispați e din cauza durerilor fizice, dar nu din pricina disperării. Deznădejdea nu intră în vocabularul antic al grecilor. Sufletul este sigur nemuritor și atunci de ce să dispere? Și fiindcă nu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
ia ostatece fiice de baroni în dimineața nunții, la clipa primirii de daruri, în loc să captureze publicul unui foarte important simpozion tratând metodele de mântuire a neamului, spre a-l sili să asculte, în genunchi, capitole din ultimul roman, scriitorul se vaită. În loc să dea autografe celor răpiți, pe punctul de a plăti sume în euro, spre a li se îndepărta pistolul de la tâmple, ei se tocmesc cu o autoritate care-și păstrează dulciurile pentru propriii nepoți. Atunci, să-i fie scriitorului român
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
are limite. Lumea lui Mușatescu e, ca și a lui Caragiale, trasă din cîteva linii. Lefteri, mereu la vînătoare de lei, amorezați nepotrivit și moraliști din oficiu, trăiesc cu nădejdea francului și-și consumă energia în scrisori în care se vaită, cer, bîrfesc, compromit. O lume fără zăgazuri, trăindu-și dramele cu disponibilitate comică. Disponibilitate de a spune lucruri care nu se spun, de a face din carambolurile vieții normalități care se cer împărtășite și pentru care se așteaptă, întotdeauna, un
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
o vorbă. "Cînd merg acolo, la ceva neamuri, beau zdravăn țuică la cîrciumă și-mi mai rămîn și bani să mă duc acasă cu taxiul, unde pun capul să mă odihnesc. Așa viață, mai zic și eu, bre De ce vă văitați toată ziulica, nu știu La noi, la Florica, pîinea e 8.500 de lei. Păi cîte îi trebuie ăluia din vale, cu unșpe copii? Una mănîncă la deal, una cînd se lasă la vale. Asta numai omu’. La București, cît
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
pașnică. Echipa de directori, actorii trupei ne-au impresionat. Un mic orășel cu preocupări de oraș universitar. Aceeași miză în pregătirea programului unei stagiuni, multă seriozitate și, mai ales, responsabilitate. Schema de funcționare a teatrului este extrem de mică. Nu se vaită nimeni, toată lumea face de toate, ca într-un mic teatru privat. În hol, în spațiul ce precede sala propriu-zisă, era o expoziție de obiecte lucrate manual de actori și de alți angajați din teatru. Lucruri frumoase, utile, cu mult bun-gust
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
viața omenească”. I s-au alăturat cu aplomb aforismele profesorului dr. Stupariu: „Viața omului este frământare perpetuă între binecuvântare și blestem”, „Orbului spiritual nu-i folosește la nimic bastonul alb”, sau „țepele” adresate de dr. Ștefan Orbulescu unui confrate: „Se vaită zi și noapte/ De-o gravă cardiopatie,/ Dar prevăd c-o să ne-ngroape/ Cu mult zel și simpatie”... Toate culese într-o carte care merită citită; este culegerea momentelor unei vieți dăruite muncii, prieteniei, omeniei, într-un cuvânt rânduri izvorâte
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
în urmă făcuse o vizită în România, unde își îngrijise reumatismul la Amara, se duse într-acolo, unde cunoscuse o doctoriță bună și cumsecade, care, pe numele ei de vindecătoare de suflete, se numea Asklepia. Și Mama Ka îi spuse, văitându-se, doctoriței Asklepia, toată tărășenia. Măcar că era o albă, această doctoriță credea în obiceiurile neamului lor eschimos, ceea ce o făcu să se mai liniștească și să nădăjduiască, sărmana, că își va revedea într-o zi feciorul și pe mireasa lui
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
și nu mai prezentăm importanță. Nu stau, nu mai am timp să mai deschid uși. Am deschis toată viața mea uși și voi deschide în continuare, dar în alte domenii în care lucrurile sunt mai line, mai fericite. Nu mă vait. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit scena și pot să mă bucur de ea în toate formele ei", a mărturisit Anca Țurcașiu pentru Ziarul Ring.
Anca Țurcașiu, decizie radicală. "Este o lume în care există multe interese ascunse" () [Corola-journal/Journalistic/43599_a_44924]
-
parte și de cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să le explice clar și convingător înțelesul. Undeva pe deal, deasupra lor, o vioară picura acordurile triste ale cîtecului Lorena. Unioniștii răniți gemeau și se văitau și boceau clănțănind din dinți pe cîmpul înghețat, iar unii strigau numele persoanelor iubite. Inman a dat o raită nocturnă pe cîmpul de luptă, doar ca să vadă roadele eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
comodă. Cum se întâmplă acum cu intrarea în Evropa... Cum ne cunoaștem fiecare unul pe altul și cu toții laolaltă, pe toți, cu siguranță că, în momentul în care vom da iarăși de greu, - și vom da! - vom cârti, ne vom văita din nou, ca de obicei, cântând să se deștepte românul acela din somnul lui cel de moarte; când el este de fapt gata deștept... deștept tun, putem zice, chiar șmecher! încă din ziua în care Remus și Romulus supseră pe
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
a ultimilor decenii. Dar cine se face frate cu dracul nu va trece niciodată puntea, dracul fiind vrăjmașul nedezmințit al oricărei împliniri sau izbânzi pozitive. Mai ales că în muzica de azi există o tendință generală a compozitorilor care se vaită bovaric de ceea ce nu sunt, omițând să valorifice christic ceea ce sunt.
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
curentelor naționaliste/tradiționaliste în articolul din același an intitulat Tradiție și modernitate: „Primejdia artei noi constă, după cei mai vajnici naționaliști, în aceea că e fără subiect. În pictura lui Marcel Iancu, de pildă, nu mai vezi nici un țăran, -se văita deunăzi un fost ministru. Pe acești nepoftiți nu-i mai interesează peisajul, peisajul în care stejarii sunt verzi ca românul și viceversa. Nici florile lui Luchian nu le mai regăsești, adaogă același ministru revărsând mari cantități de flori retorice peste
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Postmodern all the way, Iulian Tănase crede în poezie ca cel mai religios modern, chiar dacă „Zilele trec ca și cum ar trece / numai înțelesul rămâne și rămâne / mereu același / pe zi ce trece tot mai neînțeles”. Mă întreb, totuși, dacă tot ne văităm că poezia a cam rupt-o cu cititorii, nu cumva este și vina poeților? Dacă ei înșiși nu mai cred în ea - mai mult, o și arată prin felul în care scriu -, cu ce drept să mai cerem fidelitatea cititorilor
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
copilăriei mele cele dintâi, Garabet stă și vorbește ori mă ascultă cu burta revărsată, veșnic asudat. El, care iubi o femeie pierdută. El, care prezise unui băiețel de opt ani un lucru de neînțeles. " A murit nen-tu, Gabaret" mi se văita din când în când Mița - nu mai ai cu cin'-să stai de vorbă, s-a prăpădit săracu..." O ascultam încremenit. Copiii nu mor niciodată. Nu știu...
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
șoferului: "Uite, mă duc eu lîngă calea ferată, mă uit stînga-dreapta și te asigur că poți să treci". Cel care conducea autocarul a rămas ferm pe poziție: "Nu trec! Vom pleca doar după ce trece trenul!". MM a început să se vaite: "Pfaa, sigur vom pierde meciul, o să ne meargă foarte rău!". L-a pocnit pe fratele ginerelui la miezul nopții O altă întîmplare incredibilă în care a fost implicat MM s-a petrecut după meci, aproape de miezul nopții. Echipa a plecat
MM Stoica a bătut un nuntaş, la Mediaş, şi a încercat să convingă un şofer să treacă ilegal peste calea ferată () [Corola-journal/Journalistic/76563_a_77888]
-
Vitalul tablou) În Visările serii, surprindem o viziune sinuos-halucinantă, aflată la granița dintre lucid și oniric, concretul și abstractul înfrățindu-se într-o suferință generală, astfel încât imaginarul: „râul vuiește”, „luna țipă”, „dinspre orizont ... strigăt de sirene”, „plânsul văilor”, „lumea se vaită de mult nenoroc...” formează o gradație ascensională, de tip climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
bine îngrijit de medicul vienez. Domnișoara Miallaret s-a atașat de toți membrii familiei, care o iubesc și au deplină încredere în ea. - Mai vorbiți-ne despre Franța, vorbiți-ne despre Paris. Fremătînd, micul grup se adună în jurul tinerei. Se vaită toți de soarta țării lor, altădată călcată de năvălitori, iar acum, în plină epocă de eliberare, incapabilă să-și găsească drumul pentru a se bucura de independență. Întoarsă în camera ei, domnișoara Miallaret scrie cu febrilitate și fervoare. Povestește. Transcrie
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
nebun! Și dacă fiecare dintre noi - cu puterile lui - ar fi făcut puțin curat în fața ușii, nu cumva acum nu ne-am fi găsit cu toată această mizerie în casă, pe stradă și în viața publică? Ne plîngem și ne văităm mereu! Așteptăm pe alții să ne facă treburile noastre și dăm vina pe...capra vecinilor. Și atunci de ce ne întrebăm că în alegerile din 2004 sînt candidați la președinție doi comuniști care au fost precedați de alți comuniști? Se vorbește
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
-s listele și e-n zadar...// Țes pentru toți un giulgiu necuprins/ Din vorbe mici, pe care i-am surprins//Șoptindu-și-le ... îi evoc în treacăt,/ Fie și dacă pune-mi-s-ar lacăt// Pe gura cea prin care o mulțime/ Se vaită, amintindu-și și de mine...// Iar dacă țara asta va găsi/ Cu cale să mă pună, într-o zi,// Pe soclu de granit, cu vii aplauze,/ Onoarea o accept. - nu fără clauze:// Nu-mi vreau statuia pe-acest țărm natal
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină, strânsă la o pomană din satul de rudari pe unde trec destinele romanului, comentează apariția răului pe lume în termeni naivînfioraț i: „Mă vait că asta vra să zică că femeia l-a încălecat pe dracu’ și dracu’ a încălecat lumea și pământu’” . Echivocul logic se situează undeva între neputințele minții simple și ideea însăși de sfidare pitită în sufletul uman, cunoscător, totuși, chiar dacă
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
de dorit ca toți acești "neimplicați", toată această adunătură pasivă să fie consecventă cu sine. Adică să nu pretindă beneficiile democrației - așa alterată cum este ea în România. Cei care n-au votat ar face bine să nu se mai vaite că lucrurile merg prost, că li s-a făcut scârbă de România. La fel și clasa pasivilor de pe margine, care sprijină cu cinism o clasă politică rapace. În ce mă privește, m-am săturat de bătrânetul (nici eu nu mai
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
liturgic de faptul că toți creștinii ne împărtășim dintr-o Pâine și dintrun Potir”. Aceeași temă va deveni măr al discordiei între Noica și Steinhardt, ultimul scandalizându-se efectiv la citirea afirmațiilor filosofului cu privire la românii anilor ’80, care „se tot vaită «de ceea ce nu au» și pe care un Calvin i-ar duce în piață (...) și i-ar flagela”. Ironizându-i, încă din tinerețe, așanumitul concept de „nemâncare” și parodiind presupusa intransigență cu care filosoful ar fi plănuit să devină „un
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
o tresărire de mîndrie ultragiată. Pe de altă parte, nu cu lamentații și nostalgii se poate îndrepta ceva, căci lumea se schimbă și a trăi în aceste timpuri înseamnă a fi permanent în criză. Uitați-vă cum astăzi toți se vaită de criza care a lovit Europa. Fiindcă nu doar România e în criză, dar Franța e în criză, Germania e în criză, Anglia e în criză. În mod neașteptat, China nu este în criză, iar paradoxul uimitor din zilele acestea
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun, e hrănitor, e rotund, l-aș desface-n felii
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
N-am dorit deloc să fiu patetic. Am scris pentru a mă liniști, pentru a trece asupra altuia povara unei clipe prea grele. Nu trebuie să vă speriați, voi continua ca și mai înainte. "Spărtura" asta e întîmplătoare. A mă văita, ce lucru lipsit de gust! Stau la etajul V. Ieri, Tamara Nikolaevna, nici mai mult nici mai puțin, a aruncat pe fereastră, un scaun!! Gest superb, dar el n-a căzut pe jos pe ciment, ci-n sufletul meu și
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]