5,317 matches
-
din urmă devine o metonimie a frigului paralizant, a morții prin îngheț, a suspendării oricărui flux vital. Aceste rânduri încheie un prozopoem al lichidului rubiniu, convenabil suspendat chiar la nivelul punctuației,: "O, de-ar fi fost vorba de oricât sânge vărsat, de oricât sânge proaspăt și cald, puțin i-ar fi păsat... dar pojghița aceea... înghețul. Frigul". Incidentul declanșează un episod anamnetic, petrecut în tinerețe, înainte de căsătoria providențială cu Mircea. Consemnarea este laconică, sacadată, reflectând cu fidelitate, chiar dacă la persoana a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
masa, dar nu era așa, căci toți stăteam cuminți și halba a sărit în sus din senin. S-au uitat toți la mine mirați, eu m-am uitat la ei și-am căzut pe gânduri. Nu mai spun că berea vărsată a udat pantalonii unui bun amic ce se afla în stânga mea. Nu am spus nimic și nu am crezut nimic. Mai târziu am cerut un rând de cafele. Ni le-a adus doamna care mă servea întotdeauna, o femeie serioasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scârțâi în balamale și se închise gemând. În clipa în care cuiul meșterit cu înflorituri trecu prin zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni, să piară Brâncovenii... Să piară! Cine oare dusese vorba că marii boieri ce țineau dregătoriile îl îndemnaseră pe vodă Constantin Șerban Cârnul să lase la vatră, fără bani, oștirea mercenarilor sârbi? Vorba vine sârbi, că numai Dumnezeu știe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Ruxandra lui Scarlatos pentru Alexandru Coconul. — Și-i mersese vestea Ruxandrei că-i frumoasă ca ziua, dar venind de la Stambul spre Tecuci, unde vroia Radu Vodă să facă nunta, dădu molima peste ea și se umplu de bube de vărsat negru, toată fața, chiar și ochii. Iar când trecură fierbințelile, rămase jupânița cu fața ca un ciur, gaură lângă gaură... — Și? întrebară fetițele în cor. — O învăță mă-sa să-și pună un văl gros, nici maramă, nici ștergar, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în piept ca să nu amețească de ce vedea. De după clopotnița Mitropoliei apărea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că boala era contagioasă, întrucît cei ce veneau în contact cu holericii se molipseau imediat și, dimpotrivă, bolnavii izolați, cei din jurul lor erau apărați. Schiffer a observat că "adevăratul contagiu este în dejecțiunile bolnavilor, și anume mai mult în dejecțiunile vărsate decât în dejecțiunile alvine". Medicul bănuia că molima era "de origine volatilă și se introduce prin inspirație de la cei predispuși; totodată, el afirma că numai bolnavii erau contagioși, iar cadavrele holericilor nu, dovadă că nici unul din cioclii ce îngropau zilnic
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prea mare așa strigarăm: "O, Maică bună, mult îndurată, Din alte ceruri pre pământ cată Și vezi mânia ce pă dreptate Asupra noastră pentru păcate, Dar totodată vezi și pieirea Ce pătimește a lui zidirea. Mai vezi și lacrimi al-ei vărsate, Prunci morți pă brațe, țâțe uscate Și alte rane ale holerii De acel înger-n chip ca engherii. Iar tu, stăpână prealăudată, Mijlocind mila marelui Tată Porunci-ndată acelui înger Să-și schimbe fața în alb, din sânger. Și cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cuvenit. Temerile societății ieșene au fost bine întemeiate, căci într-o corespondență din regiunile de margine ale Moldovei din 18/30 martie 1853, reprodusă în "Gazeta de Transilvania" din Brașov, nr. 27 din 4/16 aprilie, se preciza că, în afară de "vărsatul cel mare, care seceră cumplit, ici-colo se arătară și unele simptome de holeră"346. Situația s-a complicat și mai mult pe timpul verii, în urma tensiunii explozive ce domnea în "problema orientală", când Rusia, sub conducerea autoritară a țarului Nikolai I
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-n cap lui Sandu. Dar nu apucă să-și duc planul la Îndeplinire, fiindcă respectivul Începe să râdă În hohote. Hai, dragilor, că dau eu un rând, v-am făcut, parcă stăteați pe coji de nucă, mai aveați puțin și vărsați lacrimi amare. Patroane, două halbe la băieții, să le treacă Întristarea! Și pune-o pe aia cu În cabina de votare azi e mare sărbătoare, cetățeanul dă un vot, iar pe ei Îi doaren cot! Unu la zero pentru mine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid ca loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime fierbinți Vărsate zi și noapte, Le-am îndreptat despre apus Durerea să-mi alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut Va fi în veci departe... E steaua negrului trecut: Iubirea făr-de moarte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămîne-n veci Și-i e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc cu dânsul. Cu-atîtea tainici rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. {EminescuOpIV 450} Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
parfum de fân proaspăt cosit. Îmbătrânește și inima. Dar dorințele ei rămân adolescentine. În iubirile mari și egoismul se află la aceleași cote. Iubirea nu mai este marcată de fascinația unicatului, ci de cea a varietății. Cândva, dragostea era ca vărsatul de vânt. Nu te puteai îmbolnăvi de ea decât o dată în viață. Acum, o poți contracta și de trei ori pe zi. Iubirea - o sublimă caleașcă spre rai. Iubirea - această academie a instinctelor. Dragostea e oarbă, constată cu bucurie oftalmologii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai librarii. Suspiciunea - această îndrăgită bâtă a trogloditului. Cei învinși în dragoste au mari șanse să devină moraliști. Viciile bat dinspre cald spre dogoritor. Tiranii pretind ori sânge vărsat, ori congelat de frică. A furat o bicicletă din cimitir. Credea că proprietarul ei e mort. Unii țărani ce iau pe mere dau pe bere. Și alți medici s - au culcat cu pacientele lor, dar tu ești veterinar. Majoritatea obedienților
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să se nască în România și să aparție acestei fericite țări cu tot insul său fizic, intelectual și moral. Când Leul scade, când grâul nu se coace, când datoriile statului sporesc și deficitele se succed ca o serie de fluvii vărsate unul într-altul, poporul se bucură căci își zice pe latinește: Habemus Iorgam numele incomparabilului cetățean al spațiului și al Ungro-Valahiei"290. Prozopopeea (un procedeu retoric, prin care Arghezi vehiculează, aproape întotdeauna, un conținut ironic), atașată la final, împinge neverosimilul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semn pentru noi al unirii totale: iubire, sărutare, îmbrățișare, mângâiere, nuntă, unire nupțială etc.: „Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, / întru parfumul mirurilor tale bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele! Ia-mă cu tine și hai să alergăm! împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mai ales că dorea sudul Basarabiei, a fost obligată să-i ceară sprijinul (iulie 1877): Prințul Carol I și-a asumat responsabilitatea participării la războiul din Balcani: în absența unui tratat de colaborare cu Rusia; fiind convins că sângele româneasc vărsat va face imposibil de contestat dreptul țării la independență. victoriile românești de la Plevna și Rahova, sacrificiul de la Smârdan, Belogradcik și Vidin nu puteau fi ignorate de marile puteri. -Încercarea Rusiei de a încheia rapid pacea cu Imperiul Otoman, excluzând România
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
pare hotărâtă. Însă n-a fost scris așa. Mai târziu, în afara poemului, Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată ironic: atâția ani zadarnici și atâta sânge vărsat. Considerată însă ca o Ahileidă, ea este altceva, poemul unor pasiuni nemăsurate și fatale, și aceasta este ceea ce aș vrea să arăt aici în oarecare amănunt. Iliada - încă Aristotel a văzut asta, în Poetica - este o operă în care desfășurarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pare hotărâtă. Însă n-a fost scris așa. Mai târziu, în afara poemului, Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată ironic: atâția ani zadarnici și atâta sânge vărsat. Considerată însă ca o Ahileidă, ea este altceva, poemul unor pasiuni nemăsurate și fatale, și aceasta este ceea ce aș vrea să arăt aici în oarecare amănunt. Iliada - încă Aristotel a văzut asta, în Poetica - este o operă în care desfășurarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
amesteca cu Auguștii și Cleopatrele. Lucrurile stând în acest fel, teatrul din Paris se va schimba. Tragediile nu vor mai fi niște conversații în cinci acte la sfârșitul cărora vom afla, pentru respectarea convenției tragice, că a fost puțin sânge vărsat. Vom dori pompă, spectacol, gălăgie. Am insistat totdeauna asupra acestui punct prea neglijat de noi, și fiindcă în sfârșit se introduce reforma în trupele noastre, simt că aș mai putea fi încă de folos..." (Correspondance choisie [Corespondență selectată]) Scena se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și la Eugen Ionescu, noncomunicarea are în piesa lui Sorescu alte cauze și alte funcții. Chiar dacă remanența ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale directe, de pildă în paralogismul din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai rău. Cadavrul lui David Reid, În vârstă de patru ani, este descoperit Întrun șanț de scurgere, sugrumat, mutilat și mort demult. Și este doar primul. Un criminal pândește În Orașul de Granit, iar presa locală cere răspunsuri la sângele vărsat. Dacă nu era de ajuns, Logan trebuie să facă față unui nou șef, inspectorul Insch, care nu suporta de nici un fel idioții și pentru care toți erau niște idioți, și fostei sale prietene, frumoasa dar glaciala Isobel MacAlister, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a bărbii și mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și de la mizerie, contribuie doar la ciudățenia efectului: un vagabond bine-mbrăcat. Doar că până acum înfățișarea animală nu reflecta omul de dedesubt: în ciuda a tot ce avusese loc, în ciuda modului crud în care-mi tratasem familia, măcar rămăsesem rezonabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În Întuneric. Vehicule avariate ale armatei erau parcate În șiruri drepte - camioane găurite de șrapnele și cisterne de combustibil, tancuri fără șenile, autoblindate ce trăgeau fiecare cîte două tunuri de artilerie. Jim se uită fix la fațada parcă ciupită de vărsat a stadionului. Fragmente de bombe dislocaseră bucăți de ipsos alb, iar caracterele chinezești originale, care proclamau puterea Guomindangului reapăruseră ca niște lozinci amenințătoare, care atîrnau ca reclamele deasupra cinematografelor chineze din Shanghai Înainte de război. Intrară Într-un tunel de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]