558 matches
-
Întîi odăile pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul palat. Coridorul și cele trei odăi erau văruite În alb; una era călcătoria, alături era camera de cusut și lucru de mînă, iar cealaltă putea sluji drept dormitor pentru vreo infirmieră sau călugăriță a Ordinului Iertării, dacă Într-o bună zi ar fi trebuit să opereze pe vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe prima lună la noul apartament ale cărui Încăperi Delphine a vrut să le zugrăvească imediat. Delphine este o emotivă activă. Eu sînt mai degrabă un inactiv. Lucrările Începuseră - cu ziare pe jos și cu Delphine cocoțată pe un taburet, văruind tavanul dormitorului după ce Îmi spusese mai Înainte: „o să zugrăvesc Încăperea asta, o să-mi facă bine, și ei de asemenea“ -, dar chiria trebuia plătită din nou. Un tip oarecare nu se vindea așa cum sperasem. Am acceptat să fac un film la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În cuvântul său bogat, uneori și pitoresc managerul Spitalului Județean, ec. Vasile Rîmbu a prezentat celor prezenți elementele de rezistență ale intervențiilor făcute. S-au schimbat instalațiile electrice, termice, s-a umblat la canalizare, s-au renovat și s-au văruit complet interioarele, s-a schimbat tâmplăria și pardoselile, geamurile, s-a refăcut armonios spațiul verde (150 de mașini cu pământ au fost aduse din afară). La ceasul de față, obiectivul, dupa o inspirată primenire, se constitue din: 225 de paturi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
vor să moară?!/ Soarele nu va fi desenat de copii În negru./ Mă Închin cuvintelor fierbinți/ Livezi Înflorite În fructe purpurii și aer curat./ De aceea omul de dimineață/ A fost aruncat la Începutul pădurilor./ Călător că badea Cârțan/ Să văruiască Întunericul căderilor/ La ochi are roți În fulger/ Pe efigie brațul Scaevola/ Paianjenul de aur În semnul Întrebării/ Și plânsul răsucit În nume scris”. Poet de o inventivitate deosebită, am putea spune cu apetit către construcții poetice foarte interesante. Regretatul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui. El stătea chiar lîngă soba cu petrol, și nu putea fi convins să se miște de acolo, pentru că Încăperea - care făcea parte dintr-un complex de garaje sub Dolphin Square, În apropierea Tamisei - avea podea din beton și pereți văruiți din cărămidă, și era În permanență frig. Hughes era Îmbrăcat Într-o haină neagră din astrahan peste uniformă și-și ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
întâlneau în Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură, nu încă. Era ceva prea îndepărtat pentru ea, o transpunere prea măreață a ceea ce știa ea. Biete ziduri văruite în alb, față de sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unei ogrăzi largi, cu poarta deschisă. Bologa sări jos, așteptă două clipe pe plutonierul care spunea ceva șoferului, și intrară împreună, în vreme ce mașina trecea mai departe. Două case mari, bătrânești, mărgineau ograda. Cea din dreapta, cu grădiniță de flori în față, văruită de curând, avea vreo cinci odăi. În trei locuia generalul Karg, iar în celelalte două din fund, proprietarul, însuși primarul comunei. Casa din stânga era a unui învățător care a murit, anul trecut, în Italia. Ținuse pe sora primarului. Văduva cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o așeză cu băgare de seamă pe scaun. Își netezi părul pe tâmple, cu amândouă palmele, de multe ori, parc-ar fi vrut să-și potolească o durere. Apoi merse până la ușă, patru pași, se întoarse lângă masă. Peretele era văruit cam de mult și varul plesnise. Se rezemă cu mâinile de dunga mesei. Scândurile nu se împreunau bine și crăpătura dintre ele era astupată, neagră, deși tabla trebuie să fi fost frecată de curând cu leșie și nisip. Pe marginea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Este înconjurat de apă: în spate e un mic șanț comunal ce servește ca legătură între piața primăriei și portul de îmbarcare, apoi micul canal despre care am vorbit și peste care bătrânul pusese să se construiască un pod japonez văruit grosolan. Oamenii îi spun Caltaboșul, deoarece culoarea lui amintește de cea a sângelui fiert. Pe malul celălalt, se văd ferestrele mari ale unei clădiri înalte, laboratorul Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că dacă era ficțiune de unde știți dumneavoastră așa exact ce făcea sultanu în camera lui, că numai el și cu șefu-său mai știu, că au dat peste un Iorga inedit, așa zicea. Pe călugării dumneavoastră i-am găsit cu văru, deși erau în chirilică, dar pe ceilalți nu. Așa că vă rog ori să spuneți sursa, ori, dacă e ficțiune, apoi să scoateți opera din realitate și s-o mutați unde-ți ști, să nu mai derutați oamenii cinstiți.” Episodul 98
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Hermesetas, doar îi arătam casa unei prietene“). Pot să pun pariu că doamna Hermesetas ne-a auzit venind și și-a băgat țigara în toaletă exact la timp. Părea foarte zăpăcită. Mai erau de înghițit apartamentele lui Suki (acestea erau văruite predominant în galben: „culoarea mea preferată, este atât de veselă“), apartamentul Belindei, excluzând dormitorul în care se odihnea (deși am presupus că acesta era de un roz pal, pentru al se asorta cu salonul de zi și cu baia) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În pòrtă, ț-o bătut și Directoru, de ți-i uncheș; și văru-to, Nicu, de era mare mahăr la fabrìca de parchet...» «Lasă, mă, că uncheșu numa’ din ordin - că ordinu nu se discută, -i directòr de ișcòlă, n-avè-ncătrău... Și văru Nicu - pe el l-or pus s-aleagă: ori cu ei, cu comuniștii, -n tòte, ori ’napoi, la gherlă, cu lejionarii - ce era s-aleagă?» - Aaaa, acum știu de cine vorbești!, zice mama. - Cum să nu știi - și zic: «Ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la laboratoare, doamna cu orarul etc. Toate aceste lucruri pe care memoria le macerează extrem de repede când ne găsim în străinătate și care revin în față acasă. Holurile Universității obosite, reci, lipicioase, holuri care bănuiesc că nu au mai fost văruite de pe vremea lui Nae Ionescu. Hai să fiu totuși pozitiv, în spiritul vremii: sunt lipite peste tot afișe de recutare, gen asistent manager pentru firme de medicamente, cosmetice etc. De ce la Litere și nu la A.S.E., mă întreb... Pe strada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o jumătate, dar cum colega ei, ocupanta celelalte camere, se măritase, apartamentul rămăsese de mai bine de doi ani la dispoziția Carminei. Era suficient să aducă unele îmbunătățiri, să pună uși de stejar, ferestre cu tocuri făcute ca lumea, să văruiască, să rașcheteze parchetul, sa faianțeze baia și bucătăria, cheltuieli pe care le luă cu mărinimie asupra ei și în timp ce se ocupa de șantierul din casa Carminei, tinerii n-aveau decât să-și petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
publicată și distribuită, atunci du-i-o lui Garabed Effendi la Editura Dawn. Hovhannes Stamboulian respecta părerea soției sale mai mult decât pe a oricui. Avea gusturi rafinate În ceea ce privea literatura și artele frumoase. Datorită ospitalității ei, konak-ul ăsta văruit de pe țărmul Bosforului fusese de ani de zile un centru pentru intelectuali și artiști, vizitat de nenumărați oameni de litere, unii deja scriitori celebri, alții În devenire. Veneau să mănânce, să bea, să citească, să contemple și să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să stea la ea. Era o femeie extraordinară, așa își imagina că fuseseră pe vremuri bazilesele. Stăpânea, ca și acelea, într-o zonă în care nu pătrunsese colectivizarea, o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
folosiți ca servitori. Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întîmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i-a văruit baia (cîntînd tot timpul Kozarčanka și bătînd tactul cu mîna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și-a suflecat mînecile și s-a pus pe treabă. Cum n-a reușit să le Înlăture de pe pereți, și-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
contopesc până la confuzie. În colinde, curtea, casa și masa omului sunt plasate în „Centrul Lumii” și descrise în „culori” sacre : Niște case-s mari de piatră, Nalte-s, nalte-s, minunate, Sus cu roșu-s coperite, Jos cu var sunt văruite Dinăuntru poleite, Dinafară zugrăvite, Dinaintea caselor La mijlocul curților, Născutu-mi-au, crescutu-mi-au De-ș doi meri și de-ș doi peri ; De trupini întrupinați, De mijloace-s depărtați, De vârfori îs sus la nori, De smicele-s sus la stele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oamenilor „în ceasul cel de moarte” : Atunci când vede că trupul este aproape să-și dea sufletul, sfântul taie capul muritorului cu sabia. Acum, nevăzut, sângele mortului se risipește în toate părțile și de aceea, după moarte, în casa omului se văruiește din nou și se spală rufele (21, p. 77). în tradiția populară, „sabia Arhanghelului” este echivalentă cu „toporul Domnului” : „Dumnezeu are topor, cu acela vine arhan- ghelul [Mihail] și taie capul la om, dinapoi, după cap, când moare” 389Folclorul copiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am dăruit măicuței Natalia Ilașcu calendarul bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că i-au furat de prin curte tot ce mai avea, iar de pe sârmă hainele soțului, pe care voia să le dea de pomană. Dar a primit, după atâția ani de detenție, prima scrisoare de la fiul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să-ți explic unde e poanta, dar Între timp pune ceainicul pe foc și toarnă-i, te rog, tatălui tău o picătură minusculă din Cointreau-ul acela pe care ți l-am dăruit săptămâna trecută. Apropo, a cam venit vremea să văruiești ruina asta, Fimucika. Înainte să pună stăpânire pe ea spiritele rele. Doar cheamă zugravul și trimite-mi nota. Unde eram? Da, ceaiul. Iubitul vostru Nietzsche e o boală contagioasă. Nu l-aș atinge nici cu capătul vâslei. Uite, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În grabă lovi radiotranzistorul negru, care căzu de pe raft și se sparse. Când se Întoarse gâfâind la telefon, spuse: — Totul e În regulă. Ascult. Se lămuri că bătrânul găsise pentru Fima niște meseriași care vor veni săptămâna viitoare să-i văruiască și să-i vopsească apartamentul. —Sunt arabi din satul Abu Dis, deci din punctul tău de vedere e strict cușer 1. Asta Îi aminti bătrânului de o anecdotă hasidică nostimă. De ce, conform tradiției noastre, li se permite În rai celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un nas roman arătos, dinți ascuțiți, fără de simțire, umezi de salivă. Problema era că o lovea pe Shula-Slawa cu picioarele și o bătea destul de des, chiar și ca proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa Înghesuit, mirosind a piatră, văruit În alb, observase ramurile de palmier de la fereastră Într-o atmosferă caldă, limpede. Shula le gătea dintr-o carte de bucate mexicană, făcând sos de ciocolată amăruie, răzând nucă de cocos peste piepți de pui, plângându-se că nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]