561 matches
-
-i dictează copilei nemaipomenitele ei secrete de magie albă și nici de altă natură - o pune să aștearnă pe hârtie scrisori către copiii săi, care își amintesc atât de rar de mama lor cea singură și oarbă. Cu moș Dumitrache, vătaful boieresc înzestrat cu bici din 12 șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor de copile (cam neverosimil, totuși), iată-l și pe primul învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
școală, nici pomeneală, pentru că mama îl lăsa acasă cu cei mici, doi frățiori și o surioară, în timp ce ea împreună cu cei mari, un frate și o soră, pleca zi de zi la cules de fibră din capsulele ajunse la maturitate. Că vătafului nu-i păsa de școala negroteilor atâta vreme cât recolta de bumbac trebuia să ajungă în baloții din hambare înainte de a fi spulberată de vânturile dinspre Golf, precum s-a întâmplat de mai multe ori în anii din urmă, când albii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiecare dată cu victime și cu dispariții din rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu tampoane de bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aveau rostul, deoarece rămăseseră fără obiect. Primii și-au revenit copiii care și-au amintit de lecția Malenkiy negr ceea ce le-a înlesnit inițierea unor discuții firești și destul de interesante. Dumneavoastră sunteți negrul acela mic pe care l-a bătut vătaful că a dosit câteva semințe de bumbac? Nu! Eu n-am luat bătaie de la nimeni, dar nu este exclus ca alți copii albi sau negri să fi încasat ceva corecții pentru asemenea fapte. Atâta doar că eu nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar să ai mai mare încredere în securist decât în directori de felul prietenului nostru", îi zice prietena, uitându-se cu subînțeles la Zinzin, făcând aluzie la bărbatul ei, "ăștia", adică cei de felul bărbatului ei, "se poartă ca niște vătafi pe moșia boierului plecat să-și prade averea la ruletă". Alex i-a trimis o felicitare de sărbători plină de tandrețe. Șase propoziții. "Îți doresc un concert la Scala din Milano". Ce-și putea dori mai mult? "Să faci ceea ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuia făcută, pentru că buciumenii împresurau ocina mănăstirii. „Ai băgat de seamă că hotărârea lui vodă nu a fost luată pe vorbe, ci în urma cercetării la fața locului și a hotărnicirii făcute de Gheorghe Șeptelici, logofăt al doilea, Strătulat uricariul și vătaful Sârbul?” Am luat aminte, părinte, la toate și iată ce spune vodă despre cei trimiși să hotărnicească ocina mănăstirii Socola: „...au mers acolo de-au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semne în semne, pecum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
el atins măcar o clipă de spiritul faraonic...Și atât.” Îmi place felul bătrânului de a răspunde la cele mai complicate întrebări. Nu știu cum, dar următorul act care îmi atrage atenția este tot o hotarnică, întocmită de această dată de Ionașco vătaful de aprozi de târg asupra locului dăruit de domn mănăstirii Clatia din Codrul Iașilor, zidită de Păun vameșul. „ Vezi ce spune Duca vodă în ispisocul de danie către această mănăstire.” Încep să buchisesc cu mare grijă, să nu greșesc ceva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angăriile, oricâte ar fi pă alții...nimărui nimic să nu dea, măcar orice greu ar fi pe țară sau pe breasla curelarilor, despre toate să aibă pace. Și tu vătafule de curelari, la nimic cu voi să nu-l amestecați. Așijderea, și voi vătași de vezetei și vezetei de la grajdul gospod... întru nimic să nu-l trageți la lucrul grajdului, fără decât el numai să fie de lucrul cămării gospod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tălmăcește-mi și mie înțelesul acestor vorbe.” Când Ioniță era cel mai bun meseriaș dintre curelarii gospod, cum să nu fie luat în seamă de vodă? „ Să știi că aista-i adevărul. Altfel, vodă nu ar fi spus: Și tu vătafule de curelari, și voi curelari, la nimic cu voi să nu-l amestecați>. Cu alte cuvinte, el era mai presus decât toți curelarii și chiar și decât vătaful lor...Știu că nu prea te dai în vânt după sfinția sa patriarhul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că aista-i adevărul. Altfel, vodă nu ar fi spus: Și tu vătafule de curelari, și voi curelari, la nimic cu voi să nu-l amestecați>. Cu alte cuvinte, el era mai presus decât toți curelarii și chiar și decât vătaful lor...Știu că nu prea te dai în vânt după sfinția sa patriarhul Ierusalimului, dar n-ai să ai încotro. Trebuie să vezi acest zapis, care vorbește tocmai despre el.” Am luat zapisul cu pricina și am încercat să mă descurc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de destindere și desfătare din zilele de toamnă când bogatul rod al viilor și livezilor era cu veselie adunat. Proprietarii erau locuitori ai orașului Iași, de toate categoriile sociale ale vremii: meșteșugari (blănari, șelari, curelari, bărbieri), preoți, oameni din administrație (vătafi, hotnogi), târgoveți și alții. Mănăstirea Bârnova deținea aici 2 fălci și jumătate și 20 de prăjini (peste 3,5 ha). Trei proprietari dețineau peste 5 ha, șase proprietari aveau până la 3,5 ha, șase proprietari aveau 0,25 ha, doi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
footnote>, iar preotul Neculai cu preoteasa Mărica și fratele lui Lupul, vând tot lui Gheorghe Duca două fălci de vie la Cetățuie, în țarina dealului și o vie tânără cu cramă<footnote Ibidem, documentul 108, p. 102 footnote>; Ionașco Căpățână vătaf și soția sa, Chira, vând lui Gheorghe Duca voievod niște vii în țarina de la Cetățuie, cu 50 de lei<footnote Ibidem, documentul 109, p. 103 footnote>. Necula împreună cu soția sa, Ștefania, vând lui Gheorghe Duca o falce de vie la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să ții minte asta, cărțile, fetițo!, știi tu că toți comuniștii ăia au ars cărți?, așa, ca în Fahrenheit 451, al lui Truffaut, o națiune care a dat Călușarii, dansul ăsta oltenesc protejat acuma de UNESCO, minunea cu Mutul și Vătaful, cu mișcarea, coregrafia, costumele, muzica, cu usturoiul și pelinul, cu jocul lor solar, ei bine, națiunea asta n-a reușit să tămăduiască Răul, au venit comuniștii și au stricat sufletul unui popor, psihologia oamenilor, care popor mai dedublează așa?, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la ei. L-am mai văzut uneori cu bățul lui în tren și de fiecare dată îmi făcea într-un fel complice cu ochiul ca și cum ar zice: „lasă-mă să câștig
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a câtorva fete deosebit de frumoase, a ademenit paza castelului, de care ușor a scăpat. Pentru că duceau o viață grea, toți slujitorii s-au alăturat salvatorilor și au pornit la acel adânc unde au prins și i-au omorât pe toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase pe drum pe niciun supus al măriei sale, își schimbă hotărârea. În loc de a-l pedepsi, îl răsplătește, dăruindu-i curajul de a accepta și recunoaște iubirea, punând astfel capăt "suferințelor și existenței sale searbede". Acest curaj începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
abătut, numai ca să le urmez și să le înțeleg mai bine rostul. În dreapta caravanei urca un furnicoi uriaș, de câteva ori mai mare decât oricare dintre ele, care nu purta nicio frunză, dar le păstorea pe furnicile lucrătoare ca un vătaf. Mergea ba mai repede, ba mai încet ca șirul, purtându-și cu emfază zalele chitinoase. Când o furnică se prăvălea pe spate, furnicoiul cobora până în dreptul ei și aștepta până când frunza se înălța din nou semeață în aer și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Apoi, dintr-o dată, mă aflu într-o sală uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
între chelicere niște sulițe cu vârfurile vopsite în roșu, purtau coifuri cu boturi ascuțite, o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci, pentru ce se află aici? tună din nou împărăteasa, de data aceasta adresându-i-se furnicoiului vătaf. A mers vreme îndelungată de-a lungul drumului, fără să strivească un singur soldat al colosalei armate a majestății tale. Apoi s-a abătut anume de la drum ca să ne urmeze. Era evident că gândurile lui vădeau o puternică dorință ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu îndoială și frică. Pe scurt! Noi îți dăruim curajul să accepți și să recunoști iubirea, să pui capăt suferințelor și existenței tale searbede. Printr-un gest reflex mă închin și mulțumesc. Împărătița îmi face semn să plec. Cavalerul meu vătaf mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în așa fel încât mieii ajungeau la iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile vârtoase. Turmele creșteau așa de repede că la următorul tuns Iacob a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la gură, că-i știa amărâți. - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecuseră. Era mai mâhnit, mai bătrân și mai uscat la inimă. Avea ce povesti câte petrecuse. Că și acolo erau reguli și stăpâni. Cum intraseră, i-au luat în primire hoții mai vechi. Mai mare peste pușcăriași se afla un vătaf de se ținea bine cu păzitorii. El tăia și spânzura. Aveai nevoie de-o țigară, de mâncare, voiai să trimiți o scrisoare afară, la rude, el le făcea pe toate. Dar trebuia să-i dai. Lua șpagă și o împărțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nepotul lui Zmeu? se supără cel tânăr. Nu prea se vedea bine. Celula era lungă și întunecoasă. Într-un zid ardea o lampă chioară. Pușcăriașii cei vechi au înghețat. Nou-lvenit nu le știa obiceiurile. Gheorghe 1-a tras de mână. Vătaful s-a dat jos la ei. Se făcuse liniște. Nu mai mișca unul. - Puișorule, tu n-ai mai fost pe la pension, se vede treaba. Nu știi ce-i aia gherlă... - Sanchi... - Dă-te-ncoa... Se apropiase. -La apucat pe ageamiu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]