2,614 matches
-
care era la început cu Tatăl , dar într-o așa manieră cum n-am întâlnit niciodată și niciunde, o descriere așa de simplă însă cu un efect așa de profund asupre ființei umane , aici Cel ce a creat vorbirea și văzul , auzul și mersul și zborul, ne vorbește El Însuși despre Sine Însuși , cu o așa exprimare și profunzime , împletind tainele universale cu ale omului și ale Sale , susținând cu tărie că El e Mesia , că El e Fiul Lui Dumnezeu
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
trezești în orice dimineață Mă rog smerit la bunul Dumnezeu Să mi te țină teafără în viață! Doar ziua mea de naștere e una Și pentru ea sunt pururea dator, Dar Ziua ta de-aici e întotdeauna, Slăvită fie-n văzul tuturor! Nicolae Nicoară-Horia Pictura: Vladimir Volegov Referință Bibliografică: Ziua poeziei mele... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZIUA POEZIEI MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382605_a_383934]
-
cei mici la grădiniță... - Aha! Îmi explici mie... Parcă n-ar fi colegă cu nevastă-mea. Pe tine te așteaptă cineva, băiatule? - Astăzi..., nu cred... Și maică-mea are un fel de serbare la școală și... - Pică bine pentru toți, văz eu bine, se bucură Furtună. Ce ziceai tu? La școală? Mama ta este... - Da, este învățătoare la școala... - Bravo! Frumos, domnule! Ale noastre sunt educatoare la aceeași școală. Le chinuiesc ăia mici, care nici să se îmbrace n-au fost
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
Fetele, cu flori de fragi, se lăiesc când dă lumină; Focuri se aprind pe deal, împrejur, băieți și fete Râd, sporovăiesc de zor, se distrează pe-ndelete. Pe la prânz, fetele-aleargă înspre sat. Zburătorit Se numește-alergătura, când băiatu'-ndrăgostit Sărutat e-n văzul lumii de aleasa lui. Ce zbor! Dragobete le dă aripi să iubească mai cu spor. Primăvara ne atinge cu iubirea ei de foc Hai, ghiciți-vă alesul, sub pernă, cu busuioc! 24. 02. 2016. Vio Petre Referință Bibliografică: Dragobetele sărută
DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383951_a_385280]
-
gânduri ca și florile printre spice. Nu știa de când, dar se trezise cu același vis că îl tot urmărea, de aceea și fiorul cînd auzise prima dată descrierea lui. Supărat, se închise în turnul cel vechi al așezării și în văzul tuturor puse să fie încuiat cu lacăte și lacăte și stătu așa zile și zile... Acum toți se convinseră că el nu putea să ajungă lângă fata care continua să îi vorbească în poiana cu miresme. ... Vestea o sperie tare
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
să treacă peste regulile de politețe și să-și facă propria lege...adică a celui cu mușchi mulți, cu tupeu cât cuprinde și creier cât un bob de fasole. Caută să o ia în brațe și să o sărute în văzul gloatei întărtate care râde, țipă, batjocorește și urlă ca pe stadion. Unii fac ironii ieftine, alții pariuri. Enervată de gest,Ștefania îi aplică o palmă peste maxilar individului și țipă după ajutor. - Ia-ți labele împuțite de pe ea, urangutanule! tuna
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
la introducerea unui autobuz, explică doamna Saveta Ionescu. - Cum? N-am știut că în societatea românească mai sunt încă sate neelectrificate sau care n-au asistență medicală! - De jur împrejur vedeți vreun stâlp cu fire? Sau vi s-a pupăzat văzul de atâtea griji pentru țărișoara asta? - se enervă Mitru Fieraru care era un om dintr-o bucată din pricina vicisitudinilor care-i apăsau umerii lați și puternici. Ceea ce traversează satul e rețeaua principală, dar nici primăria nu este legată la curent
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine. Citește mai mult TE
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumăîmi licăresc a mea fără de margini durere!Te văz printre raze, azurul de noapte senină...Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tineDar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplinăDoar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine.... V. ADUN ANII PENTRU TINE, de
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Să plini de puterea ce numai rugăciunea făcută în taină o poate da. Însă cred că pe soldatul Dumitru durerea cei venea în urmă acelui început dur al vieții de armată la rupt sufletește așa că a izbucnit în plâns în văzul tuturor. Atunci acolo m-am gandit ce ar fi dacă în seara asta prind un moment în care să mă apropii puțin de bietul Dumitru pentru ai vorbi puțin și ai insufla un optimism realist. Știi citeam într-o carte
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
tocmai viața acelor oameni, care curge liniștită în armonia și echilibrul ei, fără acel senzațional țățesc, atât de vănat de slujitorii mediatici. Desigur, și în această lume există drame cu dureri maxime, dar oamenii aceștia nu și le strigă în văzul lumii. Ei își ard lumânarea suferinței în suflete cernite și-și poartă cu demnitate crucea dată de Domnul. Viețile lor curg în credință față de Dumnezeu, respect față de muncă, tradiții și obiceiuri, cinste și iubire față de semeni.. Ei nu impun celorlalți
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
an de an, turiști străini care să vadă ce nu pot vedea pe la ei. Pe strada „george bacovia”, bravurile culturale dau peste buzele paharului.Aici, copiii străzii, iubitori de ecologie, și-o mută în sânge, consumând etnobotanice pe pâine, în văzul „tutulor!”. Strada „mihail sadoveanu” degajă un permanent impuls pentru LECTURĂ pentru că, ținându-se de mână, ca într-o adevărată horă, s-au înmulțit birturile, bodegile, barurile și cârciumile, unde cititorii lecturează, non-sop, sticle din iteratura universală, sau indigenă, de tip
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92438_a_93730]
-
mai reușesc să facă câte ceva, în contextul în care „în această perioadă avem de-a face cu cea mai agresivă asimilare și propagandă antiromânească dusă de instituțiile statului sârb și Biserica Sârbă“. „E ca și cum cineva ar bate un copil în văzul lumii, iar mama lui stă pe margine și se uită fără a interveni“ Cu toate acestea, românii din Timoc sunt dezamăgiți că autoritățile din țară nu-i sprijină îndeajuns, toate promisiunile rămânând la nivelul unor vorbe, multe, dar goale. „Comunitatea
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
a diplomației române pentru a obține drepturile garantate celorlalte etnii, dar și de derularea unor proiecte serioase. Într-un mod destul de plastic, acesta a caracterizat astfel poziția României față de românii din Timoc: „E ca și cum cineva ar bate un copil în văzul lumii, iar mama lui stă pe margine și se uită fără a interveni în vreun fel“. Românii din Timoc și-au păstrat credința și obiceiurile strămoșești Cei mai mulți au rămas loiali unei vieți duse în vatra satului, în armonie cu pământul
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
mai calm decât un om care nu practică sportul”, afirmă psihologul Alexandru Pleșea. În timpul EuStresului, inima formează un sistem de funcționare a corpului regulat, iar după efortul fizic sau mental, congruența Inimă-Minte se stabilizează, sistemul imunitar se recuperează, auzul și văzul devin perfecte, sistemul digestiv își revine și omul se întoarce la starea lui normală. Psiholog: “Suntem stresați deoarece credem că suntem într-o permanentă amenințare. În realitatea, amenințarea este o iluzie” De cealaltă parte, distres-ul (tipul negativ de stres) închide
Cum să folosim stresul ca factor de motivaţie? [Corola-blog/BlogPost/93017_a_94309]
-
Așadar, atunci o întâlnise pentru prima oară pe Olga. Peste drum, în grădina publică, pe o alee în apropierea intrării. Era mult mai bine să aștepte acolo pe o bancă, decât să stea pe stradă, expunându-se, ca o paiață, văzului public, își spusese. Milogul din dreptul intrării în parc îl privise cu ostilitate, de parcă ar fi văzut în el un concurent. Scaunul de invalid al Olgăi se afla în dreptul unei bănci, puțin într-o parte, cu una din rotile pe
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Tavi pentru a scuza năbădăile soră-si, ascultă, bătrâne, până la urmă orice lebădă tot un fel de gâscă rămâne. Iar Adina parcă ținea să-i dea și de această dată dreptate fratelui ei, tolerând gesturile lubrice ale lui Hodoșan în văzul public. Te afectează? mă întrebase Mary râzând, urmărindu-mi privirea care mereu îmi fugea fără să vreau în direcția celor doi. Șefa clasei, perfect informată despre toți cei din anturajul său, grație unei curiozități ieșite din comun, avea probabil habar
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SCRIU ȘI EU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 6 Martie 2016 Scriu și eu în văzul tuturor Și pe ascuns am scris adeseori, De mă simt cuvântului dator, Cum e datoare ploaia de sub nori; Scriu și eu, precum respir, mereu Ți-am spus și o să spun pân' la durere, Între tăcerea mea și Dumnezeu Din Poezie
SCRIU ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383334_a_384663]
-
UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul întregii tabere aliniate smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el - dar socot că la focul acesta la care m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-au rostit vorbe cu miez, nu străine de cele ce mă muncesc și pe mine. Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am povestit. — De ce să spun eu? Eu nu spun minciuni, eu povestesc - zise Surduc. Spune tu, că tu zici c-ai văzut. Spune, să vedem, te crede cineva? — De ce să nu mă creadă? Că doar i-am văzut cum vă văz pe dumneavoastră, ba încă și mai bine, că străluceau. — Cine? - întrebă din nou Metodiu. — Păi asta e, că dacă spun cine erau, o să râdeți. Și de ce să râdeți, dacă eu i-am văzut cu ochii mei? — Hai, frate, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doar nu te-am mazilit degeaba - zise încruntat viziriul. Hai, spune repejor tot ce-ai făcut. Episodul 34 VIZIRIUL SE MĂRTURISEȘTE — N-am făcut nimica, păcatele mele! - începu să se tânguie Barzovie-Vodă. Să-mi saie ochii din cap, cum vă văz și cum mă mai vedeți, de-am făcut ceva! Peșcheș am dat, balgi-bașlâc am dat, cu leahu nu m-am încuscrit, la moscal prietini n-am avut, pielea prostimii nu o am luat, monastiri n-am rădicat, ci numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]