870 matches
-
și naufragiului. vrei să zici îngropăciunii. mă rog, mă rog fă-mi și mie loc pe fărâma asta de pepene. vorbește. se aud măruntaiele. vorbește cu mine. să stăm aici. să potrivim genunchi slăbiți la dunga pantalonilor de stofă. în vacarmul generalizat revolverul de aur așteaptă rece și aluziv.
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
film, dom-le, ăștia e de la cinematografie. O ceartă violentă izbucni pe loc. Unii, care erau contra, zbierau: Lăsați... s-auzim și noi... să dea sonoru mai tare... Corespondentul Agenției, înconjurat, înghiontit din toate părțile de mulțime, încerca să potolească vacarmul, strigând ca un veritabil bucureștean: - Frațiloooorrrr...!... Stați așa...!... Că dacă vreți,... poci să vă pui din nou la putere... și vă pui și congresu al treișpelea... ori al paișpelea... care vreți... După ce scăparăm cu bine, mă rugai de Mesagerul divin
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
voi. Pe tine, albină, pe tine, Bach. Absurzi amândoi, ca și mine. Dumnezeu vede Dumnezeu vede imaginea României în lume - Da, da, da, da, pare să spună El, aducându-și, parcă, aminte de unul, Tristan Tzara. Aude un fel de vacarm, de mare durăt, de opinteli, de pietre veșnic rostogolite, simte miros de praf și de pulbere, un gust de sudoare și sânge. Ajung până la El, amestecându-se cu tămâia, și nori de respirație puturoasă. Dar mai sunt și roze, mai
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
viitorť" și toată tristețea dintr-odată nu mai face doi bani nici cât o virgulă rău pusă nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete râgâituri doar vântul își mai excita organele pe luciul gheții definitive și hohotea hohotea
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
umbra slovenului expropriat de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale poate că vom fi aleși să cotropim malurile elastice ale umbrei universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
că ai fost și la Chicago? Nimic mai simplu! Să scriem și despre Chicago..." (C. Olăreanu) ,Orașul Chicago impresiona pe vizitatori prin imensitate și prin traficul zgomotos al interminabilelor artere. Pe lîngă aspectul de aglomerare și pe lîngă senzația de vacarm, blocurile uriașe, cu sute de ferestre, te înspăimîntau, stînd parcă gata să se prăbușească peste tine. Doar pe Bulevardul Michigan te simți ceva mai dispus și vesel, datorită lărgirii și perspectivei sale, iar dacă îl parcurgi pînă la Muzeul Artelor
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
povestit, eram împătimit de joacă, mă jucam până cădeam retezat de oboseală, în fiecare zi și în toate anotimpurile. Uneori însă, așa, din senin, pe nepusă masa, mă defectam, mă defectam rău de tot: simțeam brusc că nu mai suport vacarmul vesel al prietenilor mei și tiptil mă dădeam de-o parte, mă retrăgeam, voiam să fiu singur. Iar asta mă necăjea tare, pricepeam că, sigur, ceva nu e în regulă cu mine, nu sunt întocmit ca toți ceilalți băieți, sunt
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
dărâmată de Ceaușescu în anii '80. Mi se repartizase un pat într-un fel de hală-dormitor destinată anului întâi, fiind unul din cei 24 de "boboci" găzduiți acolo. Când eram toți de față, diminețile și serile, își închipuie oricine ce vacarm se dezlănțuia. În după-amiaza de duminică de care voi vorbi, domnea însă o mare liniște în vasta încăpere, în ea neaflându-ne decât eu și un alt student care, ca și mine, citea. Făcusem cunoștință în urmă cu câteva zile
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
crengile. Dacă ai fi putut filma și ai fi dat pe repede înainte, ai fi văzut că totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină vreme, păsările urlau de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață, ciorile o zbughiră în stoluri mari și, după trei ture largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
al erorilor de sintaxă socială care pun într-o gravă criză morfologia comunitară însăși, singularizînd-o moral pînă la pragul de sus al anxietății. Poezia ei, poezia unui om vulnerabil și condamnat la singurătate, mai ales atunci cînd se refugiază în mijlocul vacarmului din piața publică, este o tehnică de supraviețuire și un instrument de disecție în același timp. Oscilînd polemic între universul domestic, a cărui recuzită se scurge permanent din bucătărie în metafizică și retur, și speranța surdă că denunțul poate mîntui
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
desigur și altele. (...) Văzut de la Washington, să fii francez, bulgar sau japonez e același lucru, toți niște barbari (...) Mă simt din ce în ce mai decalat față de societatea din jur. Cred că e semnul cel mai obișnuit al bătrîneții. Accelerarea constantă a vieții și vacarmul mediatic îmi repugnă. Filmele fabricate cu ordinatorul nu-mi spun mare lucru. Îmi plac dialogurile și actorii”... Ceea ce se vede, din plin.
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
colectiv, fostul moderator de la Radio Europa Liberă și-a spus că, într-o lume căzută în degringoladă, cuvîntul unor personalități poate fi o pîlpîire de bun-gust și o picătură de sănătate culturală. E drept, o picătură într-un ocean de vacarm obtuz, semănînd cu o viermuială de dezaxați viageri. „Am ales douăsprezece dintre conversațiile purtate acum zece ani (reproduse în ordinea difuzării lor), optînd pentru dialogul cu personalități exponențiale, al căror antrenament umanist mi s-a părut că garantează o partidă
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
spre litoral. Știe tot, e drept, dar nu afirmă, fără drept la replică, nimic, cîtă vreme nu vezi, într-un roman de aproape 500 de pagini, nici măcar un singur full stop. Niciodată. Virgulă, și de la capăt. Pe de altă parte, ,vacarmul", pe care opțiunea pentru o asemenea punctuație îl servește de minune, îi dă prilejul de-a intra, oricînd poftește, în ,filmul" fiecăruia, de-a trece, ,teoretic" spus, de la vision du dehors la așa-numita omnisciență selectivă (sau - sic! - ,focalizare obiect
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
Iordăchescu Ionuț Co-fondatorul Alianței D.A, Mihai Răzvan Ungureanu crede că la un an de guvernare USL ar trebui făcută o analiză a Opoziției, unde este vacarm, si nu a social-liberalilor, care vorbesc pe o singură voce. ”Merită să facem bilanțul unui an de opoziție de centru-dreapta. Așa cum USL își face bilanțul, merita să facem o asemenea disecție”, a declarat Mihai Răzvan Ungureanu, marți, la Realitatea Tv.
MRU: Trebuie o ”carte neagră” a Opoziției, nu a USL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37869_a_39194]
-
facem o asemenea disecție”, a declarat Mihai Răzvan Ungureanu, marți, la Realitatea Tv. Președintele Forței Civice crede mai degrabă în necesitatea unei ”cărți negre” a Opoziției, decat a guvernării USL. Potrivit lui ” USL are o voce unică”, în timp ce ”în Opoziție e vacarm”. Ar trebui o carte neagră a Opoziției, nu a guvernării USL. De ce Opoziția nu izbutește să fie unită, să își găsească o voce comună după un an de zile. Trebuie o asemenea analiza, este momentul că dincolo de ce n-a
MRU: Trebuie o ”carte neagră” a Opoziției, nu a USL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37869_a_39194]
-
Șerban), e cea a poeziei tinere, care bravează fără plasă fiindcă, oricât de adânc ar fi gândul morții, ea e încă departe. Dacă iubirea, dăruirea, nostalgia, apartenența, revolta subversivă nu mai au trecere și nu se mai pot auzi în vacarmul libertății fără hotare, moartea revine în prim plan și hotărnicește. Ieșit de sub proiectul viitorului luminos, în anii ’80, și acumulând tot mai multe „obiecte” în jurul său, poetul își lărgește atât de peste măsură trecutul „posedat” încât viitorul, adică moartea, putea fi
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
părea desuete sau... inocente astfel de mărturisiri. După aproape treizeci de ani de scris și de publicat, după cel puțin tot atâția de ,viață literară", nu din inocență le scriu. Ele pleacă mai mult dintr-un fel de compasiune pentru vacarmul în care se trăiește, literar, la noi. îmbulzeala permanentă pe potecile care, chipurile, duc la capodoperă. La scrierea care revoluționează, ciclic, precum anotimpurile, alte și alte despărțăminte ale literelor române. Succesiv, noii creatori, autori, sunt primiți cu rafale elogioase, cu
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
cuvintele Ligiei este Popeye, dar poate fi vorba și de o falsă adresare directă: „Iubitul meu te-am văzut la televizor. Era o învălmășeală de trupuri, mineri, soldați, oameni obișnuiți, bărbați și femei, se auzeau strigăte, țipete, urlete, comenzi, un vacarm care-mi încrețea pielea pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7). Intrarea în scenă a lui Popeye nu face decît să sporească
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la grădiniță, dezbrăcatul, îmbrăcatul, ștersul lacrimilor... După plecarea lui, caut să mă recompun din deranjul infernal din casă, din hainele azvîrlite peste tot, din vacarmul care îmi vuiește încă în creier. Și la prînz se întoarce. Și cînd îmi spune, cu ochii închiși pe jumătate, “ iubițeala mea, nu mă deranja, vreau să mă joc cu timpul”, mă scufund, voluptos, în mierea cuvintelor și dispar! Mă
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
întrebîndu- se ce e de făcut în situația dată. Nimeni nu știa și asta adîncea și mai tare panica, prin mai toate curțile se auzeau bocete și înjurături, zbierete de animale uitate neadăpate și nehrănite. Zăpada înghețată scîrțîia. În acest vacarm nu putea trece neobservat faptul că a apărut în sat o mașină neagră a miliției, care claxona de mama focului ca să atenționeze pe cei care umblau fără rost pe drum. Din mașină a fost coborît, mai mult tras și îmbrîncit
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
etapă" (în numărul din noiembrie 2009), să cîntărească reușitele sau neîmplinirile de pînă acum: "Am reușit să aducem un moment de calm al discuției și de seninătate a valorilor? Poate, prin ton, stil și ținută. ID nu a contribuit la vacarmul general. Măcar atît. Dar nici nu a reușit, în mod activ, să impună stilul ei dezbaterii generale. În ce are mai bun și mai înalt, această dezbatere a rămas, în mod esențial, literară. ID a coagulat cîteva nuclee de filologi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci/ noi suntem dintre aceia care știu să le distingă/ în haos în degringoladă și-n vacarm/ voci clare și distincte iar nu țipete lătrături bolboroseli" (84). Totodată, pentru poet cuvântul este energie: "mi-e greață și silă de jumătăți de măsură nu mai suport/ jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop/ nu mai pot îndura existența pe sfert existența-n surdină/ prudența
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
manifestat încă de la prima călătorie în marea Peninsulă, în 1965, la douăzeci și șase de ani, marcată de mici conversații cu Giuseppe Ungaretti, la Roma, apoi cu Eugenio Montale, la Milano. Că am stat de vorbă doar cinci minute, în vacarmul unui cokteil internațional, cu Ungaretti (în vârstă de 77 de ani) și doar un sfert de oră cu Eugenio Montale (aflat în pragul celor 70 de ani), în biroul său de la Corriere della Sera, mi-a părut o onoare de
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
pusă în funcțiune o mașinărie tot mai complicată care elimină confesiunea nudă, bruiată de sunetul motoarelor metaforice. Intensitatea morală ajunge a fi sugerată indirect, printr-o tonalitate retorică. De parcă poetul și-ar ridica vocea pentru ca aceasta să se audă în "vacarmul muzical" ce l-a stîrnit, al "viselor declanșate cu un click, al hormonilor "dezlănțuiți de o atingere / pe un touch-screen sau pe o tastatură ritmată": "Afară grădinile sunt colorate cu sînge de vii și morți. Afară e vidul pur al
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
traducere: o triplă interpretare și apoi o recreare a textului, o lectură implicită și explicitare a sistemului, ne găsim aici în fața unei lucide și raționale, strălucite și elegante construcții românești a idealului palat mallarméean" (p.19)? - Babilonia nu e, numai, vacarmul nostru postbabelic, dar și acest "prizonierat", - la care suntem "condamnați", poeți, sau nepoeti, cu toții. În plus, poetul e captivul nu doar al limbii (naturale) în care cugeta și scrie, ci și al propriului său stil: al idiolectului, adică. (În ceea ce privește "soluția
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]