838 matches
-
Valens, care a trecut peste Alpes și se îndreaptă spre Augusta Taurinorum, și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Avea să-și dedice toată energia misiunii sale, își promise, privind mulțimea pestriță ce aștepta intrarea lui Salix și a lui Skorpius. Valerius se opri. Văzuse profilându-se printre copaci, sub cerul înnorat, zidurile cenușii ale amfiteatrului. Dinspre ele răzbătea vacarmul mulțimii. Îl auzise de departe, de când pornise pe drumul ce ducea din tabăra lui Antonius în oraș. Jocurile începuseră de dimineață, dar Valerius aflase că, potrivit obiceiului, ultima luptă a zilei era și cea mai importantă, și avea loc după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e mort, ticălosul de el! continua să strige, fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și lingea vârfurile pline de sânge, privindu-l pe Salix. Mulțimea era în delir. Fără să ia în seamă sângele care îi curgea pe picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
New York, în iulie e o căldură psihopată. Pe îndărătnicul Broadway taxiurile toate plâng și se văicăresc, cu toate ducând roboți, câini răi, și aleargă în sus și-n jos prin oraș. Am făcut semn șoferului și m-am pierdut în vacarm. Se spune că New York-ul e o junglă. Se poate merge și mai departe, spunând că New York-ul e o junglă. New York-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până în peretele sălii de lectură. S-a deschis chiar și o ușă mare spre spațiul de dincolo. Un spațiu plin de promisiuni, de taine, altele decât cele ale sălii de față. Deocamdată, din spațiul de dincolo răzbate, statornic și mizer, vacarmul șantierelor. Răzbate mai ales torentul de urlete, înjurături, cântări lălăite, chemări și invective cu care șantieriștii români își însoțesc cele ale muncii de peste zi. Intenționam, cândva - unul dintre cele multe proiecte pe care nu le voi mai duce până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și el problemele lui, furiile lui, sarcinile lui, necazurile lui, demnitatea lui și toate celelalte ale lui. De ce să i le răscolească, la urma urmei, un nenorocit care bea în zi de leafă? Chiar mă simt bine scriind acum, în vacarmul țipetelor acelea. Un bine care vine din contopirea mea cu această Lume pe care o descopăr frumoasă, după ce trec de vălul ei de aparențe. După ce-mi birui primele reacții de iritare, de respingere, de dispreț și condamnare. După ce toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul ar fi luat În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pe marginea drumului se mișcau sute de oameni, civili care se refugiau sau căutau de mâncare și adăpost În altă parte decât acolo unde se născuseră. Mulți dintre ei erau răniți, iar vocile copiilor se auzeau mai tare peste tot vacarmului și peste zgomotul motoarelor, ca niște țipete de care nu știai dacă sunt de durere sau bucurie. Râdeau sau plângeau acei copii care abia puteau fi văzuți din viteza, totuși redusă, a camioanelor? Bătrânii priveau numai cu acea răbdare suferindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o jumătate de oră. După ce s-a tras racheta roșie am pornit cu subunitatea mea spre cota 505. Nu se mai auzea nimic la doi pași și nici nu se vedea, zburau avioane la mică Înălțime, proiectile, era fum, ceață, vacarm și trebuia să Înaintăm numai târâș prin noroi, prin porumbiște și prin viile care Încă nu erau culese. Ajunsesem la mai puțin de o sută de metri când nemții și ungurii au Început contraatacul cu câteva tancuri și cu pușcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar mirosul florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că acu să dă ordinu dă Înaintare, drepți, știa ei ce Înseamnă ordinu dă Înaintare că pân Vesely trecusem foarte greu, Îmbrăcați, spălați, nemții ar fi dincolo de pădure, adunarea! și sublocotenentu: Ai noștri au deschis scorul, bucurie, clinchet de pahare, vacarmul tribunelor pătrunde până la noi prin difuzoarele aparatului, are vreo legătură această agresivitate „nevinovată“ cu simțurile noastre maltratate, cu echilibrul lor atât de precar? bă băieți uite ce e (noi știam ceva de la caporal da’ ne-am făcut că nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fu acoperit de urletul sirenelor. —Scuze, n-am Înțeles ce ai zis. E cea mai zgomotoasă sirenă pe care am auzit-o vreodată. Trebuie să fie opt mașini de pompieri sau așa ceva, am țipat, Încercând să mă fac auzită peste vacarm. Și eu aud, doar că nu prin telefon. Unde ești În momentul ăsta? — La Starbucks, lângă Eighth și Broadway. De ce? —E ciudat. Sunt practic vizavi. Tocmai plecam de la cursuri când am primit un mesaj de la Amy să te sun. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș al apusei civilizații arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina Încercă să-și imagineze drumul Înapoi. Dar gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zile fiindcă avea de terminat o nuvelă. Nu știu câți ani avea clasicul ardelean pe atunci, mi se pare că chiar șaptezeci. Însă pe lângă aceasta performanță, isprava mea, de pildă, că la nouăsprezece ani am putut să scriu o povestire în plin vacarm pe lângă Piața Bălcescu, unde e acum Teatrul Național nou, pe atunci loc viran, mi se pare că nici nu merită să fie amintită. Scriitorul american Faulkner povestește că a scris romanul său În timp ce trag să mor pe dosul roabei cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
după ruptura dintre Patricia și mine s-a petrecut una din aceste agape. Afară de cîteva fete, toată grupa o luă către podgorii pe jos. La barieră era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat în toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins sau să se fi repezit din pat, speriat de țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și de voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce repede pe coloane și pe ușile glisante, ca niște vițe cu frunze roșii. Pajul și maestrul ceaiului stăteau nemișcați în timp ce focul îi învăluia și pe ei. În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră în galop în mijlocul forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceilalți priviră într-acolo, văzură că un cal speriat din spatele formației își rupsese priponul și fugea, înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg lucrurile, ar trebui ca Hideyoshi să ajungă aici curând! — Cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru mine. În birou se aude un murmur de Încântare. Jack Harper ridică o mână, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu. Să-mi Închipui, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că Jack Harper n-are altceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. Sunt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul târgului. Chelnerii se vântură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i-o adreseazè, fèrè cuvinte, vameșului Matei! Eu argumentând, îi atrag atenția, folosindu-mè de metafore de naturè tehnicè, cè în lumea noastrè, gèlègioasè și brutalè, plinè de paraziți audio, e tot mai greu sè prinzi postul potrivit, cè în acest vacarm informațional dens e tot mai greu sè te conectezi la adevèrata chemare și cè, în vuietul zgomotos și vesel al consumismului, indiferent cèrei chemèri i-ai urma, ești obligat sè plètești pentru fiecare pas pe care-l faci, Eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ce era să le răspund decât: how funny! Și a mai trebuit să mai Îndur o vreme până să uite de mine și să Înceapă iar să schimbe Între ele rețete, tot calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]