1,108 matches
-
Hârlău și fie-său Alexandru vodă au trimis de i-au adus trupul și l-au îngropat în mănăstirea lui, la Sfânta Troiță, iar în locul lui la Moldova au pus pe Alexandru vodă Iliaș...”), ctitorie a aceluia dintr-o domnie valahă (Mănăstirea Radu-Vodă - mărturisind, cu unica ei turlă pe naos, cu cele trei așezate pe pronaos și cu fațadele decorate cu arcaturi plasate în două registre, o vădită înrâurire argeșeană - l-a avut ca prim ctitor pe Alexandru al II-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este vorba de cei din Valahia) pus la cale de postelnicul Constantin Cantacuzino. Un proiect încheiat într-o proporție covârșitoare de urmași (care, precum stolnicul Constantin Cantacuzino în scrisorile sale către contele Luigi Ferdinando Marsigli, pune mai presus însemnătatea aristocrației valahe decât măreția unei presupuse coborâri din împărații Bizanțului 295). Spun „proporție covârșitoare” fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești - născut dintr-o strategie coerent definită și articulată (în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a avut două neveste: pe Ileana și pe Maria Fărcășanu, care trebuia să fi fost sora lui Barbu Fărcășanu și fiică a marelui stolnic Radu Fărcășanu. Și căsătoriile fetelor reprezentau „punți” către aristocrația valahă. „Nunțile” Ancuței le-am evocat. Măritându-se a doua oară (dacă întâi va fi fost căsătorită cu grecul Ianachi Catargi, cel ce va deveni socru al lui Alexandru Iliaș 307) cu marele comis Stoian, ea se va încadra în „proiectul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie pus în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului Radu din Văleni), înrudit cu multe familii boierești valahe, fidel socrului său (împreună cu care a stârnit mânia lui Mihnea al III-lea) și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă în 1666 (Pană Filipescu murea înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
revistă pariziană, L’Illustration, preocupată să redea imaginea frontierelor Europei cu Orientul, În care Alecsandri publicase de altfel unul din textele sale cele mai „orientaliste”, Le lac Blanc, traducerea amplificată, occidentalizată din Balta Albă (1848)5, cu tot cu Căruța de poștă valahă a lui Aman. „Cheia” marii picturi a lui Schöfft raportează Însă și alte personaje din durbarul sikh, cum sunt „unii membri ai familiilor afgane care au domnit peste Multan și Peshawar Înainte de cucerirea lor de către armata din Panjab, sau Haridas
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
exclusă, Într-o formulare implicită, posibilitatea ca domnia să aibă ulterior un caracter ereditar, dinastic. Ca domnitor În unul din cele două Principate putea fi aleasă orice persoană, În vârstă de minimum 35 de ani, născut din tată moldovean sau valah, care putea justifica un venit funciar de 3.000 de galbeni și Îndeplinise cel puțin zece ani funcții publice. Investirea trebuia acordată În termen de o lună de către Poartă, ca și În trecut, În virtutea drepturilor ei de putere suzerană. Domnitorului
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
de treizeci de ani dintre dulăi și motani, Iași, 1974; Gloria ierbii, București, 1975; Istoria unei amfore, București, 1976; Țara lui Făt-Frumos, București, 1976; Poema Patriei, București, 1977; Ierbar de nervi, București, 1978; O oră de iubire, București, 1978; Peregrin valah, București, 1978; Amintiri despre mine, București, 1980; Carte de citire, carte de iubire (în colaborare cu Nichita Stănescu), cu ilustrații de János Bencsik, Timișoara, 1980; Focul hrănit cu mere, București, 1980; Manuscrisele de la Marea Neagră, București, 1981; Călătorii cu dirijabilul, București
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
din Macedonia de D. Bolintineanu și din călătoriile lui V. Alecsandri. Tot cu un pronunțat caracter etnografic sunt Limba românească în Serbia din volumul lui Ioan S. Nenițescu, De la românii din Turcia europeană și Orașul Bursa, Valahia moravă (sau Mezericul valah) de T.T. Burada, Țara țopilor, o analiză interesantă a unei comunități din ținutul Câmpenilor, în Munții Apuseni, în care se aduc argumente scoase din Magnum Etimologicum Romaniae al lui B.P. Hasdeu și din istoricul bizantin Constantin Porfirogentul, îi aparține lui
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
de idei și de o expresivitate remarcabilă. El însuși, ca om, are în relațiile obișnuite de viață un comportament de o distincție, aș spune, aristocratică. Ușor retractil, de o corectitudine și o discreție ce contrastează cu volubilitatea și relativismul nostru valah, moldoveanul Alexandru Zub este o figură distinctă în comunitatea intelectuală de azi. Nu-i cunosc bine biografia, dar felul lui de a fi mă face să bănuiesc, ca și în cazul lui Ștefan Aug. Doinaș, că s-a ridicat din
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nicidecum o călătorie în imanență, ci, în conformitate cu motoul axiomatic după care „dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu / Cu timpul presărat de seu”) -, sufletului, despărțit irevocabil de tărâmul eteric al ideilor, nu îi mai rămâne decât să
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă elemente de filosofie greacă, teologie creștină, asociate cu mitul valah, într-
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă elemente de filosofie greacă, teologie creștină, asociate cu mitul valah, într-un mixaj ce nu individualizează vocile narative. Altă direcție a preocupărilor lui T. este ilustrată de eseul critic pe marginea textelor literare. Așa cum declară în prefața la Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică (1997), inițial teză de doctorat, intenția
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
pădure rară de stejari monumentali se luptă să supraviețuiască asaltului nisipurilor mobile, ce iau sub lumina soarelui o culoare strălucitoare alb-roz. Trecerea de la clima mai rece și umedă a perioadei regresiunii Dacice, la clima caldă a transgresiunii în curs (transgresiunea Valahă), explică înlocuirea pădurii de conifere cu o pădure de foioase, iar numele turcesc actual Caraorman - Pădure Neagră - dacă nu este o traducere exactă a numelui antic, caracterizează totuși corect aspectul întunecat al unei păduri de conifere. Pe acest grind, arheologii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din stânga sa, pe care se afla așezarea civilă autohtonă și pe care romanii au edificat un puternic castru cu zidărie din piatră și cărămidă. Acest teren a devenit inundabil la ape mari după aceea, treptat, o dată cu progresul transgresiunii actuale, transgresiunea Valahă, care a ridicat nivelul Mării Negre cu cel puțin 4 m în ultimele 18 secole. Castrul roman, suprapus așezării civile geto-dace, având ca obiectiv apropiat paza și întreținerea podului de peste Jiu, s-a aflat în zona Mânăstirii Bucovățul Vechi - Coșuna și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
întrucâtva mai plină de sugestie lirică sunt versurile „constructiviste” din primul volum, Sărmanul pescar, respirând o anume vigoare a imaginilor, a gesturilor, a limbajului, amintind pe Leon Feraru, care cânta furia ciocanelor dintr-o fierărie. P.-N. exaltă un supraom valah și captează în violența contrastelor un duh al revoltei: „Cum zidul crește parcă smuls din ei...”, zidarii „ard de setea de a sfârteca / Văzduhul rezemat pe fund de zări, [...] Și-a semăna, cu brațul lor gigantic, / Pe sânu-i alb, negritele
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
care încalcă sistematic convențiile. După 1990 au început să apară scrierile lui P. confiscate de Securitate, iar procesul de reconstituire și tipărire este în curs de desfășurare. Fiica scriitorului, Nadia Marcu Pandrea, a reușit să publice până acum Memoriile mandarinului valah (2000), Reeducarea la Aiud (2000), jurnalele din Helvetizarea României (2001) și Crugul mandarinului (2002), Călugărul alb (2003) ș.a. Stilul este, în toate, același: vehement subiectiv, aforistic, simpatic lăudăros, uneori autentic tragic, amestecând confesiunea cu speculația sociologică și politică. Jurnal intim
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
al Manifestului Crinului alb, mai puțin auster. Scenă epică memorabilă. Moralistul are ce scrie și ce bârfi. Etica pe care o recomandă se sprijină, în continuare, pe valorile țărănești. În centrul ei se află „omenia și cumințenia”. În Memoriile mandarinului valah și, mai înainte, în Pomul vieții dăduse mai multe precepte. Ele împacă bucuriile trupului cu austeritățile spiritului oltenesc-european („eu nu sunt român - scrie el - sunt oltean și european”). P. aspiră să devină, într-o pauză dintre războaiele sale, un stoic
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Teoretic vorbind, aceste persoanje nu au cum trăi împreună. Don Quijote fuge după o himeră, Don Juan zboară de la o femeie la alta și nu poate sta locului, nu are rădăcini, în timp ce Saint-Just stă locului și aplică neîndurător legea morală. Mandarinul valah intră și iese din pușcăriile politice ale secolului său, face apologia virilității și vrea să impună justiția socială. O formulă de existență pe care admirabilul, utopicul, tragicul P. o verifică întâi pe propria piele înainte de a o scrie. Adevăratul Pandrea
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
vieții (Jurnal intim 1944), București, 1946; Brâncuși (Amintiri și exegeze). București, 1967; Eseuri (Portrete și controverse. Germania hitleristă. Pomul vieții), îngr. Gh. Stroia, pref. G. Ivașcu, București, 1971; Atitudini și controverse, îngr. și pref. Gh. Epure, București, 1982; Memoriile mandarinului valah, București, 2000; Reeducarea la Aiud, îngr. Nadia Marcu Pandrea, pref. Barbu Brezianu, București, 2000; Helvetizarea României (Jurnal intim 1947), îngr. Nadia Marcu Pandrea, pref. Florin Constantiniu, București, 2001; Garda de Fier (Jurnal de filosofie politică. Memorii penitenciare), îngr. Nadia Marcu
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
2000, 39; Dumitru Tiutiuca, Petre Pandrea între autenticitate și anarhism, CC, 2000, 9-12; Simion, Fragmente, IV, 254-264; Dan C. Mihăilescu, Tristeți acide pentru anul 2000, „22”, 2001, 569; Ion Vlad, Petre Pandrea. Semnele reînceperii, APF, 2001, 10-11; Petre Pandrea, mandarinul valah, CC, 2001, 7-12 (semnează Eugen Simion, Barbu Brezianu, Nadia Marcu Pandrea, Dan Grigorescu, Jana Morărescu, Călin Căliman, Andrei Milca, Oana Soare, Mircea Cau); Dicț. scriit. rom., III, 577-580; Stelian Neagoe, Petre Pandrea în pușcăriile comuniste, București, 2001; Popa, Ist. lit.
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
la o zi după moartea lui, se sinucide. Aproape toate poeziile sale viabile compun o singură „cântare”, un poem unic în mai multe timpuri, variantă transfigurată a unui roman de iubire. În Fata lui Codru-Împărat (1939), poeta e o Sulamita valahă, care unește Cântarea Cântărilor cu folclorul autohton. Iubitul e un rege și un zeu căruia poeta îi compune imnuri sacre, oficiind ca o preoteasă a soarelui. Ca o altă Sulamita, fata codrilor bănățeni își destăinuie fericirea, extatic, prietenelor, fetelor „fluturatice
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
memorialul de călătorie Le Voyage de Sparte, cu emblematica dedicație „coborați de la Dunăre că Ronsard și de la Bizanț că Chénier”; o relație de excepție a avut cu vară ei, Elenă Văcărescu, sub a cărei înrâurire va consacră un poem străbunilor valahi; i-au fost prieteni și Anatole France, Pierre Loti, Maurice Maeterlinck, Gabriele D’Annunzio, Paul Valéry, Paul Claudel, Henri Bergson, Roger Martin du Gard, Colette, Jean Cocteau. Etalând semeț o stirpe princiara multiseculara, N. apară însă, vehement hugolian, opțiuni democratice
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Văcărescu și Martha Bibescu, a captivat lumea literară franceză antebelica și a adus notorietate României. În vastă bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
pref. edit., București, 1991, Secretul Anei Florentin, pref. edit., București, 1992; Vasile Alecsandri, Poezii. Despot Vodă, București, 1995; Tudor Vianu, Scriitori clasici români, pref. edit., București, 1998; I.L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 2000; Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, pref. edit., București, 2000; Ion Pillat, Perpessicius, Antologia poeților de azi, I-II, pref. Cornelia Pillat, București, 2000; G. Coșbuc, Poezii, pref. Ion Dodu Bălan, București, 2002; Întâlniri la masa umbrelor, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, Despre unele omisiuni
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]