982 matches
-
servanta", la bonne (the Maid) din Lecția să accepte varianta "corectă politic" the woman who does, un soi de "femeia care face treabă". "Aveți soluție, a întrebat-o Marie-France, și pentru bufonii lui Shakespeare? Ne puteți propune ceva pentru cameristele, valeții și servitoarele lui Moliere?" Toate acestea se petrec într-o lume care până deunăzi nu excela prin vertiginoase schimbări de mentalitate. Monica îmi povestește cum în Franța abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din Codul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână la loc valetul pentru o viitoare ocazie, precum Dandanache păstra scrisoarea „becherului” pentru un șantaj ulterior. Alte personaje ale
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână la loc valetul pentru o viitoare ocazie, precum Dandanache păstra scrisoarea „becherului” pentru un șantaj ulterior. Alte personaje ale lui Teodoreanu joacă la fel ca unele din Brăescu, acesta fiind un 66 în doi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână la loc valetul pentru o viitoare ocazie, precum Dandanache păstra scrisoarea „becherului” pentru un șantaj ulterior. Alte personaje ale lui Teodoreanu joacă la fel ca unele din Brăescu, acesta fiind un 66 în doi. Când sunt mai mulți jucători, numitul écarté devine préference
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și acasă la un boier Paleologu) și la Camil Petrescu. „Dădeam o talie”, zice un colonel, personaj din Suflete tari. Pentru că, înainte de a se băga în sabot pachetele de cărți, partru de obicei, se tăiau ca și azi la black-jack (valetul sau fantele negru). Azi la Casa Vernescu et comp. s-a englezit și sabotul și se cheamă „shoe”. Dar cel mai popular joc de noroc rămâne pokerul, în sistemul englez, cu 32 de cărți peste 7. Asta jucau Craii lui Mateiu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cu o undă de sifon. Comanda „o baterie” în cărțile mai multor autori. Ea se compune dintr-un litru de vin și un sifon. Cei care beau vinul sec, pot suferi însă consecințe neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: „Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata.” O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea Princepelui lui Barbu. Boierii simpli sau „veliți” se îndoapă sau chiar „toarnă în ei
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mureau din cauza orgoliului rănit. Nevoia de titluri și demnități oferă un spectacol caraghios. Să privești cum se ridică soarele deasupra orizontului e Înduioșător, dar să asiști la deșteptarea Regelui Soare, la palatul Versailles, e o glorificare ridicolă a bombasticului: șeful valeților avea datoria să dea la o parte perdelele patului regal; regele deschidea ochii. În acel moment, le era permis demnitarilor autorizați să asiste la solemna ceremonie. Veneau prinți de viță nobilă, urmați de primul șambelan, Marele Maestru al Garderobei și
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
În acel moment, le era permis demnitarilor autorizați să asiste la solemna ceremonie. Veneau prinți de viță nobilă, urmați de primul șambelan, Marele Maestru al Garderobei și patru șambelani obișnuiți. Regele cobora din pat și, după o scurtă rugăciune, șeful valeților Îi turna În palme câteva picături de apă parfumată. Primul șambelan Îi aducea papucii, iar Marele Maestru al Garderobei, halatul. Numai atunci se deschidea ușa și intrau miniștrii, ambasadorii, mareșalii. Regele Își dădea jos halatul, veșmintele de noapte, apoi Își
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
adică o deplină înfeudare a întregii Republici Moldova spațiului de influență rusesc. Încă o dată: s-ar fi putut evita un asemenea scenariu de rezolvare a chestiunii Transnistriei, dacă am fi avut niște oameni politici patrioți, clarvăzători și responsabili, și nu valeți ai unei puteri străine sau niște pigmei preocupați doar de ciolanul parlamentar/ministerial. Analiza sumară pe care am schițat-o mai sus reflectă, trebuie să recunosc, o încercare personală de a depăși starea amestecată de stupefacție, rușine și neputință care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vârsta ei. Era legendară bravada cu care se etala cu el în toate capitalele Europei: nu trăise un asemenea freamăt cu Grace, pe care unii o luau drept om bun la toate în timp ce alții o considerau asemenea unui lacheu sau valet. Moartea lui Grace a fost fără îndoială o pierdere uriașă, așa cum a fost și moartea lui Jerry într-o succesiune relativ rapidă. Odată cu moartea lui Jerry, s-a instalat o nouă singurătate, determinată de lipsa unei conversații regulate cu acele
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sale regești, în acea cocioaba de pe cîmp, întrun moment de revelație, Lear pare a descoperi semnificația compasiunii și dragostei umane. În acel loc, pentru prima dată în piesa, Lear cugeta la situația mizera în care se află un alt personaj, "valetul" sau, bufonul. Pentru cei ce intenționează să interpreteze aceastătragedie drept un simbol al mîntuirii creștine, scena în discuție reprezintă o întoarcere radicală a cursului acțiunii: este primul pas ouț of Lear's madness towards wisdom. For others, of course, the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cu preotul a fost așa: am îngenuncheat..., mi-a pus patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge bine..., îmi trebuie un valet..., da..., mi-a luat chestia aia de pe cap, și... încurcat... speriat... ăsta vine aici... vine el și valetul! Sursa dublă: Ești tare... tare de tot! Dosar nr.: Hai, zi... deci ți-a luat patrafirul de pe cap... și? Plutonierul: A, da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge bine..., îmi trebuie un valet..., da..., mi-a luat chestia aia de pe cap, și... încurcat... speriat... ăsta vine aici... vine el și valetul! Sursa dublă: Ești tare... tare de tot! Dosar nr.: Hai, zi... deci ți-a luat patrafirul de pe cap... și? Plutonierul: A, da... și cu glas preoțesc, adică blînd, bun... mi-a spus: "Fiule, eu am iertat multe păcate... dar faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
luat patrafirul de pe cap... și? Plutonierul: A, da... și cu glas preoțesc, adică blînd, bun... mi-a spus: "Fiule, eu am iertat multe păcate... dar faptele tale..., eu aș vrea să te iert dar... dacă nici acum nu-mi vine valetul..." I-am spus că-mi pare rău... că regret... că o făceam pentru popor, pentru patrie... mi-a spus că ce am făcut eu... ține de Dumnezeu. "Negociază cu Dumnezeu", mi-a spus... Asta e! Sursa dublă: Ți-a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
I-am spus că-mi pare rău... că regret... că o făceam pentru popor, pentru patrie... mi-a spus că ce am făcut eu... ține de Dumnezeu. "Negociază cu Dumnezeu", mi-a spus... Asta e! Sursa dublă: Ți-a intrat valetul? Plutonierul: Pe dracu'... l-am tras eu din cărți... un furtișag nevinovat. Dosar nr.: Și? Plutonierul: I-am spus: "Părinte, pentru păcatul de a nu mă ierta, o să trebuiască să negociezi mata cu Dumnezeu". Trimisul lui Dumnezeu: (după o pauză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se duc spre dreapta. Este chiar direcția pe care o urmează (în piesa și în film) Emanou. Dar cele două grupuri de personaje Lasca, Tiossido, Milos /vs./ tinerii locatari sunt diferite și prin costum. Ordinii exagerate a polițiștilor și a valetului i se opune neglijență boema a tinerilor. Apare din nou Milos, care le urează bun venit noilor sosiți și anunță: "E loc pentru toată lumea! Aleluia!"74 Faptul că, după această replică, prin imagine, Topé (Iuda) trece în prim-plan, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
familial. Beneficiind de dragostea necondiționată și care nu poate fi pusă la îndoială a mamei sale, regina Ana, protejat de nașul său Mazarin, și avându-l ca tutore pe Marchizul de Villeroy, Ludovic creștea sub ochii atenți ai credinciosului său valet La Porte. La Porte a lăsat istoriei o serie de adnotări și memorii care sunt folositoare pentru a putea realiza un tablou al copilăriei lui Ludovic și al evenimentelor la care a luat parte. Toți autorii de memorii contemporani cu
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
cît și fratele său mai mic făceau exerciții zilnice, ce le mențineau condiția fizică. Ludovic excela la acest capitol:,,îi obosea repede pe toți curtenii, în timp ce el rămânea neobosit”. Un alt episod amuzant din viața micului rege este descris de către valetul său, La Porte: ,,Regele a insistat să împartă o cameră mică împreună cu Monsieur. Dimineața, când s-au trezit, Regele fără să ințeleagă ce face, a scuipat pe patul fratelui său, iar apoi fratele său a scuipat intenționat pe patul regelui
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
matematica, a luat lecții de dans și de conversație.27 Pe întreaga durată a acestei perioade, în umbra reginei mamă, a cardinalului Mazarin sau a tutorelui său legal, a mai existat o persoană despre care istoria nu menționează prea multe: valetul său credincios, La Porte, care l-a slujit neobosit aproape douăzeci de ani. Mai târziu, La Porte a intrat în conflict cu Mazarin și a fost concediat. Maturizare înainte de vreme. Fronda Liniștea copilăriei lui Ludovic a fost spulberată o dată cu izbucnirea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
rue louche et relativement tranquille (...), grouillent d'une clientèle spéciale, étrangement mêlée" [Zola, L'Argent, p.27]. Dineul imperial este un mare spectacol, în care este descris și rolul ultimului servitor: "manœuvre compliquée, cette confusion où le rôle du dernier valet était réglé à l'avance" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.195]. La redacția revistei La vie française mizanscena antrenează atât personalul, cât și vizitatorii. "Leș garçons de bureau, assis sur une banquette, leș bras croisés, attendaient, tandis que, derrière
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, "întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un joc parapsihologic periculos. Într-o scrisoare ulterioară, adresată lui A.C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu "valeții morți" și "guvernanta anxioasă", reiterînd ideea că sursa principală a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H.G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu "jeu d
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa imediată, romanul rămîne un jurnal de călătorie (de doar șase zile!), ținut de majordomul englez Mr. Stevens în vara lui 1956. După război, reședința impozantă a Lordului Darlington (Darlington Hall), unde protagonistul a lucrat ca butler (un fel de valet cu atribuții administrative în interiorul vechilor case aristocratice engleze!) toată viața, va fi cumpărată de un american bogat (domnul Farraday), ajuns astfel prin forța împrejurărilor stăpînul lui Stevens. Eroul pare derutat, la început, de manierele liberale, neconvenționale, ale noului proprietar, făcînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pretextul epic al lui Ishiguro. În ciuda pedanteriei și austerității profesionale, Stevens nu e totuși un "ignorant". La observațiile cam caustice ale stăpînului, legate de "inocența" sa în materie de viață propriu-zisă (eliberată de constrîngerile unei munci rigide, precum cea de valet), lui i-ar plăcea să răspundă că, în postură de slujitor al unuia dintre cei mai respectați aristocrați din vechea Anglie, trăise suficientă istorie și între pereții palatului, văzînd "tot ceea ce era de văzut", însă educația spartană, de butler de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pierderii poziției sau din vreo dorință patologică de înavuțire, ci voi spune un cuvînt prețios dintr-o deontologie singulară, construită pe palierele unei conștiințe-model. Revista la care e abonat eroul constituie un veritabil manifest teoretic asupra artei de a fi valet. Cum bine se observă, majordomul (în funcționalitatea sa primordială, conservatoare) nu reprezintă un subordonat obtuz si mai degrabă rudimentar, ci o copie miniaturală a lordului-stăpîn. Numai un gentleman poate servi un alt gentleman și cred că despre contațiile evidente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trăiești eticul și ce anost să-l teoretizezi!” Deosebind conștiința care acționează de conștiința care judecă, Hegel se desolidariza explicit de cea din urmă pe care o stigmatiza ironic drept „conștiință virtuoasă” - În sensul iezuit al termenului - sau chiar drept „valet al moralității.” Filosoful german critică vehement concepțiile etice ce teoretizează nonimplicarea. Obiectivarea, prin acțiune, este măsura vieții etice „esența limpezirii spiritului”. Și filosoful român insistă asupra faptului că dimensiunea morală a personalității se afirmă nu doar ca experiență a valorilor
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]