805 matches
-
e mereu imprevizibilă poate plictisi dacă îi pretinzi să fie mai mult decât fastuoasa reprezentație de-o clipită a unui flash îndreptat spre locul unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA SEMIOTIC? Ca în amnioticul uterin pruncii înoată de-a valma în agheasma în care sunt botezați întru comuniune cosmică sau pur și simplu ritualică părându-se ciudat poate chiar monstruos doar că pe spate și pe burtici pruncii din crsitelnița lumii au semne punctiforme de zaruri.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el "în voie și val-vârtej", când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și "orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma" până atunci, când se întreabă dacă să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel, pentru literatură sau pentru o catedră universitară. In noiembrie 1933 opinia sa despre profesorii pe care-i audia era, cu unele excepții, nu prea favorabilă: "Cu excepția
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
fosta ziaristă, nu vă pot schimba obiceiurile, dar grăbiți servirea bucatelor! N-aș vrea să mai văd labă de om pe-aici la lăsarea serii. Din casele îngrijitorilor și din spatele Azilului canin se iviră chelnerii și paharnicii, aducând, de-a valma, tăvile cu hartane și baclavale, cu salate de morcovi și cu țelină, cu chiftele rumenite și cu salamuri mărunțite, cu prăjiturile coafate și cu sosuri picante, cu pești prăjiți și cu ouă fierte, cu fructe exotice și cu pere pergamute
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
cadrele și arcadele de beton și tocurile ușilor. Am liniștit-o imediat în privința lui Radu. Neînțelegând nimic din cele întâmplate, micuța din brațele ei simțea totuși prin toți porii spaima și alarma părinților. În noaptea aceea am dormit de-a valma tustrei pe un pat nefăcut, îmbrăcați gros și cu un mic bagaj cu lucruri indispensabile la picioare. Nu mai intru în amănunte. Încetul cu încetul, viața și-a reluat cursul, dar parcă nimic n-a mai fost ca înainte. Nici
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
pe străzile periferice, cîte au mai rămas nedistruse, ale orașului, aș adora din nou ziduri de cărămidă măcinată-ncet, garduri negre de ploaie, o clanță de ușă, un ciob, o sîrmă întinsă într-o curte pustie, totul, totul, de-a valma. Cît mister în spatele unei perdele topite-n amiază într-o fereastră cu cercevele scorojite de căldură! Ce patimă ascunsă-n gestul dumnezeiesc al unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra Turnului, pe iarba crescută de-a valma-n Eden. Până la urmă, Ea zboară și păsările se rotesc deasupra-i ca elicea unei păduri negre. Răspântie Ce departe erai ce departe ți se vedea doar umbra o pată de lumină pe luciul ierbii. Întunericul din tine luminà, el
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
are, dacă luăm în calcul frecvența revistei, o curată aparență de răsfăț. Iar din sufocantul binom cotidian al scris-cititului, Dan C. Mihăilescu evadează, din vreme-n vreme, într-o veritabilă lună de miere plină de promisiuni faste: "Adun de-a valma într-o mapă, cale de trei săptămâni, tot ce mi se lipește de suflet și de vedere, tot ce-mi zgândăre nervii, mă revoltă sau mă bucură, mă întristează sau mă exaltează, după care, în cele câteva zile dinaintea predării
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
vorba clasicului) ca dracu' la televizor, e drum lung. Ciudat, scurtătura onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea în politică, respectiv parlament - acest avanpost al ospiciului -, ci în emisiunile despre sport ale televiziunilor. Invitați de-a valma, antrenori, arbitri, jucători, șefi de cluburi, chibiți, "acționari majoritari" nu pierd ocazia de-a se da în stambă. Amestecând ca zahărul în ceai democrația și cumetria, adunătura de inși care cu greu articulează două fraze coerente (onoare excepțiilor!) devine brusc
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
lap-top-ul, ascuți un creion chinezesc, gândul îl purtă o secundă la începuturile sale școlare, ani primitivi, când scria cu creioane marca Dacia. Pe atunci, cu inconștiență se fabricau în patrie cerneluri, vopsele. Anii arhaici, când industria națională producea de-a valma, fără răspundere, ace, avioane, aerosoli, batoze, bigudiuri, burlane, case ale poporului, case ale radioului, case conspirative, cârlige, castroane, tot, tot, totul. Chiar și stilouri cu peniță de aur, marca înregistrată Carpați. Se importa cu zgârcenie, ignorându-se capitalul element sufletesc
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
și nu după suma ideilor proprii despre sine și divinitate.” (p. 9) Dar ce legătură au „ideile despre sine și divinitate” cu critica literară ? Ar însemna ca noul canon, la crearea căruia Cernătescu pune umărul acum, să adune, de-a valma, scriitori veritabili și grafomani cucernici. Din fericire, nu se-ntâmplă așa. Culmea, dar toți cei prezenți în cuprinsul Literaturii luciferice, (excepție făcând Nicolae Milescu Spătarul) există și în Istoria călinesciană! Începând cu Budai- Deleanu și sfârșind cu Călinescu însuși! Atunci
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
fapte ce n-aveau să fie: Și-nchipuia că într-o singură zi cuceri-va cetatea. Nesocotitul, el nu știa gândul ascuns al lui Zeus, Încă mai fusese menit ca troienii și-aheii să-ndure Vaiete multe și-amaruri în valma cumplitelor lupte." - L-am cunoscut și eu pe Mitu Gogea-junior, zise Trandafir. Era profesor de muzică la fosta școală normală "Iosif Vulcan", din Oradea. Prima sa Simfonie - pe atunci nu scria teze de doctorat! - a fost închinată "Cimitirului internațional", din
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
premiu european. Acesta îmi trimisese prin poștă aproape tot ceea ce publicase, chiar și cărți pe care trebuia să i le restitui, fiind ultimele exemplare avute. Era evident că pachetul fusese controlat și că lucrurile fuseseră puse la loc de-a valma. Cum citisem aproape tot ceea ce scrisese, îl cunoșteam bine pe Tomizza, cu mult înainte de a-l vedea. Mă intriga neobișnuita lui toleranță, deși spiritul de observație, de om trăit în ani cumpliți la țară, obligat apoi să emigreze din Istria
Dar de Crăciun by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2947_a_4272]
-
Gheorghe Grigurcu Scăpată din frîiele cenzurii și autocenzurii, critica noastră înfățișează azi două aspecte contrastante, care denotă însă deopotrivă un dezechilibru. Mai întîi o decomprimare ce se manifestă prin duritatea unor negații de-a valma, fie în perspectiva radicală a demontării unor „iluzii” ale literaturii române, fie în planul unei subiectivități înverșunate de tipul prin care bunăoară un teoretician al „ideilor literare” nu ezita a se răfui cu toți cei ce i se părea că
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
memorie se realiza prin apelul neîncetat la neîncredere apriorică față de tabăra adversă. Modul cum a fost gestionată teama de dușman, și mai ales zădărnicirea presupuselor daune provocate de acesta, au vitriolat aerul, încărcându-l de noxele suspiciunii, lovind de-a valma în vinovați și nevinovați. Ca să-și justifice rolul indispensabil în revoluție și să-și sporească puterea, Serviciile Secrete au supralicitat întotdeauna măsurile de siguranță, extinzând bănuiala dincolo de orice limite, hărțuind oameni cinstiți sau doar neatașați cu entuziasmul dorit. Sub lozinci
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Odată ajunsă la Chișinău, am fost ghidată - telefonic - de către Mihai Cimpoi spre sediul Uniunii Scriitorilor, unde ar fi trebuit să îl întâlnesc. L-am așteptat în biroul Domniei sale, o încăpere spațioasă, invadată de reviste și de cărți așezate de-a valma și în biblioteca ce ocupa un perete întreg, și pe masa de scris, și pe fotolii, și pe podea. Într-un colț al camerei, printre zeci de cărți și zeci de reviste, zăcea un geamantan. Prezența lui - acolo - mi s-
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
scrie în descendența unui filon care s-a născut prin Montaigne, s-a îmbogățit cu Descartes, a împrumutat faconda genială a lui Voltaire, iar mai apoi s-a răcit, solidificându-se, odată cu generația unor gânditori care-i conține, de-a valma, pe Isaiah Berlin, Lionel Trilling și Cioran. De la aceștia, Leon Wieseltier a preluat un stil, o manieră de a aborda realului, dar, mai presus de orice, o formulă existențială. Zilele trecute, Leon Wieseltier a primit Premiul Dan David, decernat de
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
traseul acelei fete dezorientate, abia ieșită din adolescență, care-și pierduse țara și liniștea, urcând împreună cu unchiul cam scrântit - « Era un fel de rabin itinerant, care naveta neobosit între Cracovia și Palestina» - în trenul în care se buluceau de-a valma, de frica armatei germane, femei și copii, bătrâni și ologi, bogați și săraci, bolnavi și sătui, oameni până atunci fericiți sau deja cu frica morții în oase. Din toate acele zile de suferință și durere supraviețuise doar amintirea frumoaselor magazine
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
existențialistă a răspunsului și răscumpărării. Amestecată cu practicismul uman, care vrea să biruie absolutul din conștiință (păcatul) printr-o supralicitare, faptă spectaculoasă... jucând această fantastică lovitură contra lui Dumnezeu, ca să facă uitată fapta... Apoi mâncăruri multe sunt aduse de-a valma și puse rând pe rând pe mesele improvizate din niște scânduri late inegal tăiate pe țărușii înfipți în pământ jur-împrejurul bisericii pe trei laturi, latura intrării rămânând liberă. Astfel, încât biserica și credința din lăuntrul ei păreau apărate, ocrotite, înconjurate
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
probele infamante la adresa adversarilor, acesta înscena procese și stabilea pedepse. Știu că e prea târziu pentru un proces al comunismului, și nu neapărat pentru că forțele interne s-ar opune unei astfel de vaste operațiuni, care i-ar cuprinde, de-a valma, și pe Iliescu, și pe Năstase, și pe Vadim Tudor (deși acesta, culmea, n-a fost membru de partid!), și pe Păunescu și întreaga „directocrație” îmbogățită fabulos după 1990. Împotriva unui proces al comunismului în est s-ar ridica - n-
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
superbă, care să merite maxim de puncte, să se fi auzit în Rusia, in Belarus, in Polonia sau Germania ca fiind execrabil și, prin urmare, să nu merite nici un punct. Un vot politic în care s-au amestecat de-a valma teme privind libertatea și drepturile minorităților sexuale, conflictul actual al Uniunii Europene cu Federația Rusă și, de ce nu?, tare conflictuale diverse, reminiscente în Europa de un secol încoace. Ca de obicei, publicul, atât cât a votat (nu se știe niciodată
Analiză sociologică: Eurovision-ul arată divizarea Europei. România nu ar trebui să participe by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/62239_a_63564]
-
este și personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna, deschid fereastra, același sentiment greoi/ Din verile toride, închis în mine însumi, ursuz,/ La Cairo, printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
totul mă rănește. aș vrea să fug din acest real care își ține stelele în locul picioarelor și inima în locul ochilor din acest real care merge în mîini și privește cu ceață din acest real care și-a aruncat de-a valma boarfe și biserici în lăzi de gunoi pestilențiale din acest surdo-mut beat crița amnezic mitoman etc." (Micul poem al morții. Începutul lui Dumnezeu). Imaginea cristica nu reprezintă decît un alt pretext al substituției, un teatru al sacrului în care protagonistul
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
decorul și îl împinge spre kitsch. Capela, culoarea tapetului, îngerul din ghips devin elemente apăsătoare, dar nu în sensul funcțional al mizanscenei, umbrind cumva soluția excepțională cu haosul la vedere: căruț, gramofon, un cal, haine, ziare, cărți umplu, de-a valma, scena, dezordinea acestei familii exprimîndu-se și vizual, la propriu, pentru ca mai tîrziu, la pauză, haosul să fie "aspirat", lăsînd la iveală un podium gol și curat, pe care se va juca . O imagine extraordinară, cu un impact acut, a cărui
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
rapidă,/ Se bălăngănea în spatele carelor pline de rod, încărcate cu fîn sau cu snopi” etc. (Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta). Desigur că în acest fel „țesătura realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Dactilografa, acasă la ora ceaiului, își strânge dejunul, aprinde Aragazul, și pune mâncare-n oale. Pe geam afar' precar atârnă La uscat, combinezoanele-i atinse de ale soarelui ultime raze Și pe divanu-i (ce noaptea îi e pat) de-a valma-s aruncate Ciorapi, papuci, maieuri și corsete. Eu, Tiresias, batran cu sâni ridați Văzut-am scena, și proroocit-am restul - Și eu îl pândeam pe oaspele așteptat El, tânărul bubos, sosește Conțopist la un mic agent imobiliar, cu o privire îndrăzneață
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]