2,308 matches
-
invitata noastră nu era dispusă mental pentru un dialog. Vreau să spun: nu intrase pe scenă cu dorința de a traversa împreună cu mine (dia din „dialog" la asta trimite) acel teritoriu (numit logos) așezat mai presus de micile sau marile vanități ale eului propriu, în care doi sau mai mulți parteneri caută, mânați de bună-credință, dezlegarea unei probleme. Nu. Intrase pe scenă, cum atât de bine a spus puțin mai târziu, ca într-o arenă de circ, unde important este să
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
ceea ce privește creștinismul, sunt convins că, dincolo de războiul din Irlanda sau de războiul dintre confesiuni, sau de cruciade, sau de Inchiziție sau de alte racile ale creștinismului, nu e de vină doctrina, ci sunt de vină oamenii și slăbiciunile lor, vanitățile lor, orgoliile lor, interesele lor, banii, pământurile, pofta de avere, de stăpânire. Toate acestea sunt elemente necreștine, dar cu care s-au operat în interiorul creștinismului. Dar nu doctrina în sine, care este doctrina iubirii, a păcii, a toleranței, a iertării
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
au acordat reclamantei daune suplimentare în valoare de 2,5 milioane de dolari. Jon Peters, un fost expert în coafură devenit ulterior producător de film, care a contribuit la succesul unor filme renumite, precum "Culoarea purpurie/ The Colour Purple", "Rugul vanităților/ The Bonfire and the Vanities" și "Superman Revine/ Superman Returns", nu a fost prezent în momentul în care jurații au anunțat verdictul. Pe de altă parte, Jon Peters s-a aflat pentru o perioadă, alături de fostul său partener de afaceri
Jon Peters, producător de la Hollywood, condamnat să plătească 3,3 milioane de dolari pentru hărţuire sexuală () [Corola-journal/Journalistic/59785_a_61110]
-
De ce sunt adversari? Nu doar pentru că unul refuză gestul salvator și celălalt se încăpățânează să-l fructifice, ci pentru că, prin cei doi se ciocnesc două viziuni asupra rațiunii de a exista. O bună parte din discuție se învârtește predictibil în jurul vanității intelectuale, asupra orgoliului celui care construiește motivații, sofistica dezgustului de viață, care-și construiește moartea întâi ca idee înainte de a o transpune în act. Sfera religiosului nu ține nicidecum de practica liturgică sau de lectura textului biblic, ci de consistența
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
de ecouri critice, adunîndu-le cu migală într-un opis de bilanț valoric, nu se poate lăuda cu virtutea modestiei. Umilul spășit care-și înalță, cu grijă de filatelist, o antologie de verdicte plastice pare să fie ros de o ascunsă vanitate artistică, de aceea partea a doua e în contrast flagrant cu prima: de la tonul recules și tihnit al artistului înduhovnicit se sare la mustăcirea drăcească a artizanului ahtiat după reacții de specialitate. În fine, e anevoie să-ți pui numele
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
Ion trăiește cu sentimentul culpabilității gestului pe care l-a făcut din dragoste dorind să-și păstreze fiul aproape. Gestul denunțului denotă nu răutate cât naivitate, nimic din ceea ce face Ion I. Ion nu stă sub semnul malignității, a unei vanități funciare. Este drept, sentimentul de vanitate îl vizitează după decernarea festivă a medaliei, însă remarcabil, el transmite și doleanțele locatarilor săi, așa cum încearcă o lămurire inițială a unui merit pe care nu și-l recunoaște. Nu este destul de puternic să
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
pe care l-a făcut din dragoste dorind să-și păstreze fiul aproape. Gestul denunțului denotă nu răutate cât naivitate, nimic din ceea ce face Ion I. Ion nu stă sub semnul malignității, a unei vanități funciare. Este drept, sentimentul de vanitate îl vizitează după decernarea festivă a medaliei, însă remarcabil, el transmite și doleanțele locatarilor săi, așa cum încearcă o lămurire inițială a unui merit pe care nu și-l recunoaște. Nu este destul de puternic să renunțe la medalia obținută pentru că ea
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
găsesc premiile satisfăcătoare. Din contră: ca să fie socotite bune, premiile trebuie să fie acordate de o instituție de premiere socotită bună. E mai firesc să contezi pe acordul a cât mai mulți în privința instituției decât în privința premiilor. Egoismul, interesul ori vanitatea, pe care mediile artistice le posedă cu asupra de măsură, se răsfrâng mai puțin asupra instituțiilor decât asupra persoanelor. Și ne vine mai la îndemână să suportăm un verdict așa-zicând transcendent decât o concurență așa-zicând imanentă. Faptul că
Pedagogia premiilor literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6222_a_7547]
-
din prea numeroasele cîte există nu a făcut nici un efort ca studenții să-i stea în preajmă. Măcar o oră. Nu cred că Liviu Ciulei ar fi refuzat o invitație pe care să o simtă sinceră. Ce mult pierdem cu vanitatea care ne macină ceas de ceas... cît de deformată este istoria teatrului atunci cînd valorile ei sînt, fie și puțin, lăsate deoparte. Cred că proximitatea lui Liviu Ciulei poate să fie marcantă chiar și pentru un student anost. Îl poate
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
o rețetă, a dârzei amăgiri. E înălțătoare imaginea cosmogonică răsturnată într-un ceaun cu mămăligă, din Prânzul, dar se trece repede, pierdută în catastiful unor minuni de uz local. De pildă, unul îl vede pe Dumnezeu, lucru „ieșit din comună" (vanitatea ia frazeologia pe sus...), fiindcă megieșii lui văzuseră, de când erau, doar pe dracu'. Acela, vizionarul, devine sfânt și pleacă, „înotând prin pustiu și certând omenirea/ Până aproape de Caracal." Un sfânt caraghios și tragic, ca Nastratin al lui Barbu, ca Lelița
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
în lume. Filozofia nu e agitație creatoare și nici prestidigitație filologică, într-un cuvînt ea nu e „muncă cu mintea", ci oțiu închinat contemplării și prefirării tentelor transcendente, de aceea orice demers volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
Teatrul Odeon ultima reprezentație a spectacolului „Ionesco - Cinci piese scurte". In primul moment, am uitat complet de conflictul existent acolo în legătură cu drepturile de autor. Probabil că timpul sau dimensiunea extraordinară a acestei puneri în scenă au adormit, în mintea mea, vanitățile, atît de exacerbate în lumea noastră. M-am gîndit că răul s-a consumat în declarații și corespondență, că distanța a dat proporțiile exacte acestei neînțelegeri și că, în consecință, spectacolul de teatru nu are cum să fie afectat. Disputa
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
reprezentativ de metrosexual este fotbalistul David Beckham, preocupat mereu de felul în care arată. 20 de ani mai târziu, creatorul acestui termen revine cu un nou text în care spune că metrosexualul s-a transformat în "SPORNOSEXUAL". SPORNOSEXUAL. Potrivit acestuia, vanitatea bărbaților a suferit modificări. Cosmeticele au fost înlocuite cu operațiile estetice, iar bărbații petrec și mai mult timp în sălile de fitness și în fața oglinzii pentru a se aranja. "Spornosexualii s-au "photoshopat" în viața reală. Revistele glossy au cultivat
SPORNOSEXUALUL, noua MODĂ printre bărbați. Ce este un SPORNOSEXUAL by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62108_a_63433]
-
gangster» redutabil. Un fel de mărunt Al. Capone sau Dillinger de periferie balcanică sordidă". Acest individ odios care ar fi „scriitorul român" e încărcat cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate ravagii", trăsături „eterne", imanente „unei specii cu reacții egolatre și vindicative, permanente și extrem de periculoase". O relevanță deosebită o are „pactul nescris al reciprocității": „Mircea Eliade declara
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
și în genere insectele, excepție făcînd țînțarii, în fața înțepăturilor cărora imboldul crimei îi răbufnește spontan. Tolstoi nu vede în bătrînețe o involuție, ci o binecuvîntare („ce bine e să ai 80 de ani!" - p. 224), considerînd-o perioada cînd, scutit de vanități și ambiții, omul se poate lăsa în voia vieții, trăind pur și simplu, într-un prezent egal sieși. Mai mult, pierderea memoriei i se pare un privilegiu, realizînd că, scăpat de balastul amintirilor, poate gîndi spontan. În genere Tolstoi nu
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei mai mici maliții, cînd plecat sub umbra unei umilințe de ordin metafizic. Cînd păcătos pînă la demonie, încălcînd norme și sfidînd sensibilități mondene, cînd ascetic și interiorizat, ca sub imperiul unei revelații cristice. Cînd
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
și de o inteligență radicală, nicăieri frazele nu capătă aerul sfidător al noutății frapante și nici intoleranța inteligenței radicale. E, desigur, o observație ce are în vedere un tip de atitudine. Dar și un tip de logică, complet lipsită de vanitățile determinismului. Concluziile nu se înlănțuie liniar. Dacă ar fi făcut-o, eseul ar fi avut numai de pierdut.) Dimpotrivă, lumea lui Caragiale e sedimentată aici pe mai multe dimensiuni. Admite dezechilibre. Contradicții chiar. Are instinct democratic. Pulsează. E vie, cum
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
dezlănțuire totală, un elan ce frizează anarhia, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe date, conservînd o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor care se țin lanț la Angela Marinescu le corespund aici tensiuni ce se contrag în propriul contur, fără vanități așa-zicînd suicidare, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea asumării unui dramatism organic: „desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castității rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
ediției recent încheiate a Salonului de Carte de la Frankfurt. Cunoscătorii au constatat că, deși numărul vizitatorilor a fost mai mare decît anul trecut, atmosfera a fost mai liniștită, ferită de noxele scandalurilor, de căutarea senzaț ionalului cu orice preț, de vanități mediatice și mercantilism. Este posibil ca și actuala criză financiară pe care Europa o traversează să fi imprimat o mină mai serioasă Tîrgului de Carte de la Frankfurt, ale cărui afaceri au fost încheiate deja cu săptămîni înainte ca el să
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
nici pe ale altora, pentru că, adeptul lui Maiorescu fiind, sunt de părere că responsabilitatea criticului literar constă în ceea ce scrie el însuși despre alții, nicidecum în ceea ce scriu alții despre el. Desigur, când eram mai tânăr, am avut și eu vanitatea de a urmări ce se scrie despre cărțile mele. Nam păstrat nimic din toate comentariile și le-am uitat pe cele mai multe. N-am uitat însă esența observațiilor, pozitive sau negative, care mi s-au făcut, și această esență este aceea
De ce nu citesc ce se scrie despre cărțile mele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5377_a_6702]
-
săi, cărora le vorbește despre sine, despre lume, despre idealurile sale, le oferă satisfacții muzicale și bucurii, unele dintre acestea mărunte bijuterii sonore, altele ridicându-se la nivelul unor veritabile profesiuni de credință. O importantă doză de orgoliu - nu de vanitate ! - animă acest act temerar. Este afirmarea individualității conștiente de valoarea propriei creativități. O făcuse și Paganini mai înainte; exhibiționismul său virtuoz era susținut de o imaginație ieșită din comun, de un uimitor simț melodic cu totul propriu muzicii italiene în
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
și visele (Copacul emigrației și prezentul continuu), alții, metehnele și proastă educație (Programări, Botez cu cântec, Femeile mele), esticii, precum povestitoarea din Vinovat în America, spaimă de autoritățile statului (reminiscența a traiului sub regim dictatorial), iar scriitorii (români, în speță), vanitățile, egolatria, invidia și frustrările (Premianții și maestrul). Mai puțin inspirată este utilizarea, de-a lungul acestor povestiri, a celor mai vehiculate clișee despre civilizația americană și the American life style: mercantilismul, standardizarea, alienarea, supraviețuirea cu somnifere și prozac, „o lume
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
departe - / și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.” (dar sunt și amintiri adevărate). Acest moi aussi curățat de orice vanitate, fiindcă vanitățile obosesc, a inspirat, de bună seamă, metoda optzecistă, a relatării faptului divers trăit pe pielea proprie. O diferență este, însă, între abordările lor mult mai concrete, cu subiect și predicat, cum s-ar spune, și această melancolică plimbare
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.” (dar sunt și amintiri adevărate). Acest moi aussi curățat de orice vanitate, fiindcă vanitățile obosesc, a inspirat, de bună seamă, metoda optzecistă, a relatării faptului divers trăit pe pielea proprie. O diferență este, însă, între abordările lor mult mai concrete, cu subiect și predicat, cum s-ar spune, și această melancolică plimbare vorbită printre
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
poziții care sunt contrarii. El continuă jocul. Uneori, cu spaima aceluia căruia i-a mai rămas o singură carte. Alteori, fiindcă socotește jocul drept unicul fapt în adevăr, umil". E vanitos, dar nu-i asta și o deficiență intelectual-morală. O vanitate ca un fel de trecere, ca o punte spre miezul lucrurilor și ca o certitudine la care n-a putut să acceadă. Și Sebastian, tot pe același traseu paradoxal, notează: "Eugen Ionescu e rău. Adică nu știe cum să-și
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]