1,179 matches
-
este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței viețuirii omenești, dar și a eroismului nespectaculos, ivit din statornică onestitate lăuntrică. Prozatoarea recurge la procedeul identității glisante, incerte, multiple, acreditează o „convergență” a personajelor, acestea apărând ca variațiuni ale unei teme unice: mântuirea personală. C. a preluat mult din arsenalul Noului Roman francez, dar a făcut-o cu o finalitate specifică. În Miercuri, joi pe strada circulară (1998), ceea ce primează este viziunea (neo)existențialistă, romanul fiind cronica unei
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și Viața de cuvinte) care sunt variațiuni pe o temă comună, ficțiunea și confesiunea se confundă. Sobră, expresivă și vag sentimentală, scrierea conservă atmosfera, percepută subiectiv, a unui univers citadin-rural pauper, populat de ființe umile, dar nu lipsit de valori morale. Volumul de critică literară Despre poeți
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal, dar și literar, livresc) - și asupra semnificatului - structura complexă a textului, modul „muzical” de articulare, reluarea și dezvoltarea temelor și motivelor, în cadrul aceluiași roman și la nivelul întregii opere, „autospecularitatea”. „Variațiunile” pe tema Țepeneag interesează deopotrivă critica și istoria literară, ele descoperă nu numai un scriitor fascinant, valoros, dar îl și așază, paradoxal, într-un mod foarte ferm (ca teoretician al onirismului și precursor al textualismului), într-un context literar autohton
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
ș.a.m.d. În Să mai câștigi o zi, statutul de avocat al protagonistului-narator dă prilejul etalării unei serii de „cazuri” (procesuale, juridice), motivând mici „reportaje” sau portrete umane voite pitorești. SCRIERI: Vitralii cu păsări, București, 1967; Corrida, București, 1968; Variațiuni pentru speranță, București, 1970; Canapeaua cu pisici, București, 1971; Să mai câștigi o zi, București, 1972; Ceasornicul de aer, București, 1974; Floarea de fân, București, 1977; Ceaiul de la ora cinci, București, 1983; Tacâmuri de argint, București, 1983; A treia repriză
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
1977; Ceaiul de la ora cinci, București, 1983; Tacâmuri de argint, București, 1983; A treia repriză, București, 1988. Repere bibliografice: Dinu Flămând, Adrian Beldeanu, ST, 1969, 4; Dumitru Micu, „Corrida”, RL, 1969, 41; Ioan Neacșu, „Corrida”, ATN, 1969, 10; Valentin Pașcu, „Variațiuni pentru speranță”, TR, 1970, 49; Ilie Constantin, „Variațiuni pentru speranță”, RL, 1970, 26; Val Condurache, „Să mai câștigi o zi”, CRC, 1972, 37; Nicolae Ciobanu, „Să mai câștigi o zi”, LCF, 1972, 43; Emil Manu, Adrian Beldeanu, „Floarea de fân
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
de argint, București, 1983; A treia repriză, București, 1988. Repere bibliografice: Dinu Flămând, Adrian Beldeanu, ST, 1969, 4; Dumitru Micu, „Corrida”, RL, 1969, 41; Ioan Neacșu, „Corrida”, ATN, 1969, 10; Valentin Pașcu, „Variațiuni pentru speranță”, TR, 1970, 49; Ilie Constantin, „Variațiuni pentru speranță”, RL, 1970, 26; Val Condurache, „Să mai câștigi o zi”, CRC, 1972, 37; Nicolae Ciobanu, „Să mai câștigi o zi”, LCF, 1972, 43; Emil Manu, Adrian Beldeanu, „Floarea de fân”, SPM, 1978, 381; Regman, Noi explorări, 238-242. N.Br
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
trăsături sigure, B. schițează caractere și reface ambianța locurilor, din care se rețin unele interioare decrepit mateine sau străzile Bucureștiului, cu atmosferă uneori stranie, evocate și în paginile lui Bedros Horasangian sau ale lui Mircea Cărtărescu. Romanul Fototeca. Temă cu variațiuni (1989) înfățișează viața de redacție din perspectiva unui personaj remarcabil prin capacitatea de a surprinde lumea dincolo de aparenta ei monotonie. Ștearsă, naivă și altruistă, ca și eroinele prozelor anterioare ale autoarei, Coca beneficiază de avantajul unei miopii deformatoare, înmagazinând imagini
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
auspiciile căruia își așază romanul -, că, în timp ce prezentul poate fi doar privit, trăite sunt cu adevărat așteptarea sau amintirea. SCRIERI: Lucruri într-un pod albastru, București, 1980; Somnul după naștere, București, 1984; Iulia în iulie, București, 1986; Fototeca. Temă cu variațiuni, București, 1989; Întâlnire la Paris, București, 2001. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Sugestia poetică, RL, 1980, 28; Maria Banuș, Niște lucruri mai aparte, RL, 1980, 43; Lovinescu, Unde scurte, IV, 138-140, V, 34-38, VI, 88-91; Valeriu Cristea, Cariatidele cotidianului, RL, 1986
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
25; George Pruteanu, „Balzacia și Lorena”, CL, 1986, 12; Nicolae Manolescu, Scurte povestiri, RL, 1987, 12; Holban, Profiluri, 396-397; Rotaru, O ist., III, 916-917; Simion, Scriitori, IV, 685-692; Florin Manolescu, Proza „micului realism”, LCF, 1990, 5; Eugen Simion, Temă cu variațiuni, RL, 1990, 6; George Pruteanu, La vie en prose, CRC, 1990, 14; Constantin Cubleșan, Despre miopie, ALA, 1990, 21; Diana Adamek, Regatul de imagini, TR, 1990, 22; Valeriu Cristea, Realism critic, CC, 1990, 1; Gh. Perian, Un roman al vieții
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
acela că amândouă se vestesc prin ritm a fi creațiunile unei lumi contrapuse realității; de-aceea atât trimetrul cât și alexandrinul pretind o mai energică sulevare a accentelor {EminescuOpXIV 322} ritmice decât iambul cincviped. Trimetrul grec însă poate, prin frumoasa variațiune a spondeelor și a iambelor și prin cezurele ce împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de frumuseți caracteristice, pe când alexandrinul cel desfăcut în doua față cu cel dentîi ni se prezintă monoton; și de-aceea trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el nu se sfiește de-a întrebuința universul întreg cu o libertate atât de temerară și cu o cutezanță desultorică. Această speție de poezii lirice cer o analogă declamațiune poetică. Acea plăcere ce-o află fantazia în sine însăși, acea variațiune a formelor pe cari le percurge fantazia într-o singură poezie, jucîndu-se cu cele mai mari greutăți ce și le crează ea însăși, toate astea trebuie să pătrundă și la urechea auditorului. Aicea vocea are nevoie de cea mai mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
același loc și același timp. În magma religiilor orientale ale decadenței, în talmeș-balmeșul doctrinelor în vogă, secta lui Hristos nu era la origine decît una printre multe altele. De ce Iisus, și nu Mithra, Osiris ori Hermes Trismegistul? Sîntem lipsiți de "variațiuni eidetice", cum spun fenomenologii. Dacă profetul și-ar fi pierdut glasul ori s-ar fi bîlbîit cînd a ajuns la Medina, fața lumii ar fi fost alta. Nici Islam, nici Occident. Și printr-o suită de accidente materiale catastrofe naturale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
împotriva a tot ceea ce generează frică, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din preocuparea unică a eradicării negativității și a definirii pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Epicur aduce elogii prudenței, cumpătării, prieteniei și râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi. Epicur a fost un cetățean ce ducea o viață simplă și frugală, dar considera că nu este necesar să-și pună avutul în comun (cum spunea Pitagora). Se mulțumea cu pâine și apă. În
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Cf. ibidem, 217a, trad. Petru Creția. Un text din Sollers îmi pare aici decisiv, și nu e doar o chestiune de gust. Iată-l: „Dorința umană înseamnă limbaj, încă o dată limbaj, întotdeauna limbaj. Fără conversație, echivocuri, fraze cu dublu înțeles, variațiuni de registru și de vocabular, amestec tulburător de semnificații, contrarietăți, simulări, aluzii, fără dorință, doar simplă funcționare. Nu vei găsi nici urmă de dorință (dar nici de Dumnezeu, de altfel) în subsol sau pe fundul mărilor, în galaxii sau în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ale lui Darwin, Galton și Mendel. În formularea lui Moldovan, această sinteză se exprima astfel: Vieața În mersul ei este supusă unor legi, dela care nu există abatere, decât cu certitudinea turburării sau Încetării proceselor vitale... șLegile:ț eredității, a variațiunii, a diferențierii și integrării, a echilibrului dinamic, ... specializării progresive - iată câteva dintre cele mai Însemnate norme hotărâtoare pentru mersul vieții 73. Susținând reîntoarcerea la aceste legi, eugeniștii făceau o eroare de reprezentare a realității și a propriilor lor obiective, deoarece
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
greu de imaginat. De la Simon Magicianul, oaia neagră a lui Pavel din Tarsus, poate la unii neînsemnați anonimi contemporani ai lui Carol cel Mare, spectrul nu acoperă o gândire omogenă, niște discursuri identice, o teorie comună. Pot fi semnalate unele variațiuni, eventual contradicții și afirmații care se exclud, dar acești bărbați și aceste femei ale căror secole de aur corespund secolelor I și II din era noastră sunt însuflețiți de o aceeași sensibilitate. în acest arhipelag, putem încerca o primă ierarhizare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe învățăturile lui Simon Magicianul și ale lui Menandru, unul din discipolii săi. Evident, tezele filosofului zburător pe cerul Romei și cele ale lui Vasilide sunt aceleași. Ceea ce se poate pune pe seama unuia poate fi regăsit și la celălalt. Cantitativ, variațiunile nu-s suficiente pentru constituirea unor diferențe substanțiale. Atât asupra milosârdiei cât și în alte privințe. Totuși, Vasilide se distinge într-un fel particular. Faptul merită a fi relatat: Isus, zice el, a fost trimis pe pământ de către un tată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru folosirea unei retorici care permite evitarea ori chiar eliberarea din ghearele Inchiziției și, mai apoi, reîntoarcerea la viața normală... Spiritul Liber desemnează contururile primei filosofii europene coerente. Acolo unde alții propun teze diverse, multiple sau chiar contradictorii, el efectuează variațiuni, desigur, dar întotdeauna pe aceeași temă: ființa-zeu a omului, divinitatea sa după răstignirea lui Isus a plătit pentru toate păcatele lumii, ale tuturor bărbaților și femeilor, și asta pentru totdeauna. Din acea zi, nu mai e posibilă sau imaginabilă nicio
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dar ceilalți? Timotei? Acesta îl cinstește pe dumnezeu. Teofil îl îndrăgește. Teodidactul este instruit de el. Chrysoglotos este omul cu limba de aur. Uranus este Celestul. Sofronie - înțeleptul cumpătat. Eulal - individul care spune numai binele. Nephal? Sobrul. Deci tot atâtea variațiuni asupra temei Virtuții și Cucerniciei. Aceste nouă personaje - zece cu tot cu servitorul - preiau suplimentar și simbolistica cifrei nouă: Muzele, Corurile care-i ierarhizează pe îngeri la pseudo-Denys, principiul organizator al Eneadelor lui Plotin, numărul cerului, al Beatricei la Dante - ea însăși
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e, așa cum a fost, astfel încât să nu ai niciodată a te bucura nici mai puțin, nici mai bine. 45. Moartea înțeleptului. Foarte de timpuriu, Montaigne se convinge că moartea este marea problemă, singura poate, unica. Că toate celelalte sunt doar variațiuni ale acestei perpetue note joase continue. Și foarte devreme, el face din ea, în cuprinsul cărții sale, ocazia arhitectonică a întregii existențe: ea este aceea care dă sens restului, colorează ansamblul, definitivează ceea ce viața a schițat doar în trăsături generale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată, epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]