849 matches
-
de echilibru, fie într-o stare în afara echilibrului. Condițiile de echilibru ale unui sistem sunt date de legea fazelor care arată dependența dintre numărul gradelor de libertate ale sistemului, numărul componenților și numărul fazelor. Prin numărul gradelor de libertate sau varianță se înțelege numărul factorilor interni sau externi ca temperatura, presiunea, concentrația, care pot fi variați fără a modifica numărul fazelor din sistem. Dacă numărul gradelor de libertate este egal cu zero (sistem invariant), factorii fizici de care depinde starea sistemului
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
Dacă sistemul are un singur grad de libertate (sistem monovariant) este posibil să varieze unul dintre factorii enumerați fără a provoca micșorarea sau creșterea nujmărului de faze, etc. Notând cu n numărul componeneților, cu f numărul fazelor și cu v varianța sistemului, legea fazelor se scrie sub forma: Considerând un sistem monocomponent , gradul de libertate minim v=0, se poate obține pentru f=2. În sistemele monocomponente pot exista simultan deci cel mult două faze, și acestea numai la o anumită
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
temperatură și concentrație. Dacă într-un sistem binar se produc transformări la care participă trei faze aceste transformări au loc la temperatură constantă, pe curbele de răcire obținându-se paliere în dreptul temperaturilor de transformare. Deoarece aceste transformări se produc la varianță nulă, ele se numesc transformări invariante. Ca exemplu de transformare la care participă trei faze se menționează formarea simultană dintr-un lichid L de compoziție dată c a două solide S1 și S2, deci transformarea : O astfel de transformare se
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
ternare , gradul minim de libertate (v=0Ă se poate obține pentru f=4 . Ca urmare, la aceste sisteme eutecticile ternare sau eutectoidele ternare se formează la temperatură constantă, însă eutecticele binare Lc S1 + S2 și eutectoidele binare se produc la varianța v= , deci într-un interval de temperatură; transformările eutectice și eutectoide nu sunt deci, în toate cazurile, transformări invariante. Ecuația echilibrului fazelor Un sistem alcătuit din n componenți și f faze se află în echilibru dacă potențialul chimic al fiecărui
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de echilibru, fie într-o stare în afara echilibrului. Condițiile de echilibru ale unui sistem sunt date de legea fazelor care arată dependența dintre numărul gradelor de libertate ale sistemului, numărul componenților și numărul fazelor. Prin numărul gradelor de libertate sau varianță se înțelege numărul factorilor interni sau externi ca temperatura, presiunea, concentrația, care pot fi variați fără a modifica numărul fazelor din sistem. Dacă numărul gradelor de libertate este egal cu zero (sistem invariant), factorii fizici de care depinde starea sistemului
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
Dacă sistemul are un singur grad de libertate (sistem monovariant) este posibil să varieze unul dintre factorii enumerați fără a provoca micșorarea sau creșterea nujmărului de faze, etc. Notând cu n numărul componeneților, cu f numărul fazelor și cu v varianța sistemului, legea fazelor se scrie sub forma: Considerând un sistem monocomponent , gradul de libertate minim v=0, se poate obține pentru f=2. În sistemele monocomponente pot exista simultan deci cel mult două faze, și acestea numai la o anumită
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
temperatură și concentrație. Dacă într-un sistem binar se produc transformări la care participă trei faze aceste transformări au loc la temperatură constantă, pe curbele de răcire obținându-se paliere în dreptul temperaturilor de transformare. Deoarece aceste transformări se produc la varianță nulă, ele se numesc transformări invariante. Ca exemplu de transformare la care participă trei faze se menționează formarea simultană dintr-un lichid L de compoziție dată c a două solide S1 și S2, deci transformarea : O astfel de transformare se
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
ternare , gradul minim de libertate (v=0Ă se poate obține pentru f=4 . Ca urmare, la aceste sisteme eutecticile ternare sau eutectoidele ternare se formează la temperatură constantă, însă eutecticele binare Lc S1 + S2 și eutectoidele binare se produc la varianța v= , deci într-un interval de temperatură; transformările eutectice și eutectoide nu sunt deci, în toate cazurile, transformări invariante. Ecuația echilibrului fazelor Un sistem alcătuit din n componenți și f faze se află în echilibru dacă potențialul chimic al fiecărui
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
UNIDIMENSIONALI FOLOSIȚI ÎN DESCRIEREA SOIURILOR Indicatorii statistici unidimensionali folosiți în calculul statistic al valorilor ampelometrice ale frunzei adulte de viță de vie sunt: media aritmetică, mediana, maxima, minima, modulul, asimetria distribuției, abaterea standard, coeficientul de variație, suma pătratelor abaterilor și varianța. Calcularea acestor indicatori presupune existența unei populații compuse din serii simple (șiruri de variație) și un număr de valori pentru toate caracterele analizate și la toate soiurile: Media aritmetică reprezintă media numerică a valorilor determinate obținute prin raportul tuturor valorilor
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
deoarece determinarea ei față de media aritmetică necesită un volum mare de muncă. O valoare mare a acestui indicator statistic arată că elementele probei analizate au un grad de împraștiere ridicat și o mare variabilitate a indivizilor din cadrul seriei statistice analizate. Varianța este indicatorul statistic care exprimă cel mai bine gradul de variabilitate (neomogenitate) al valorilor unei variabile aleatorii și se calculează ca raportul dintre suma pătratelor abaterilor și numărul gradelor de libertate. Valorile varianței sunt determinate de cele a factorilor care
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
variabilitate a indivizilor din cadrul seriei statistice analizate. Varianța este indicatorul statistic care exprimă cel mai bine gradul de variabilitate (neomogenitate) al valorilor unei variabile aleatorii și se calculează ca raportul dintre suma pătratelor abaterilor și numărul gradelor de libertate. Valorile varianței sunt determinate de cele a factorilor care o determină și anume cu cât valoarea sumei pătratelor abaterilor este mai mică și cea a gradelor de libertate mai mare cu atât varianța este mai mică. Analiza varianței a fost dezvoltată inițial
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
suma pătratelor abaterilor și numărul gradelor de libertate. Valorile varianței sunt determinate de cele a factorilor care o determină și anume cu cât valoarea sumei pătratelor abaterilor este mai mică și cea a gradelor de libertate mai mare cu atât varianța este mai mică. Analiza varianței a fost dezvoltată inițial de R. Fisher pentru valorificarea rezultatelor din câmpurile experimentale, sfera de aplicabilitate lărgindu-se foarte mult, aproape în toate domeniile experimentale care lucrează cu valori cantitative. Este o metodă statistică de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
gradelor de libertate. Valorile varianței sunt determinate de cele a factorilor care o determină și anume cu cât valoarea sumei pătratelor abaterilor este mai mică și cea a gradelor de libertate mai mare cu atât varianța este mai mică. Analiza varianței a fost dezvoltată inițial de R. Fisher pentru valorificarea rezultatelor din câmpurile experimentale, sfera de aplicabilitate lărgindu-se foarte mult, aproape în toate domeniile experimentale care lucrează cu valori cantitative. Este o metodă statistică de analiză a datelor obținute prin
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
consideră drept coordonate ale acestora, datele din tabelul transformat X. În spațiul Rn, cosinusul unghiului dintre 2 vectori-variabile este coeficientul de corelație dintre ele . Dacă cele 2 variabile sunt la o distanță egală cu unitatea față de origine (deoarece ele au varianța unitară), cosinusul nu este altceva decât produsul lor scalar. Modalitățile de exprimare a sistemului de învecinare este familiară în terminologia statistică (figura 2.71): + două variabile sunt strâns corelate cu cât sunt mai apropiate unele de altele sau, din contră
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
variabilelor. Acest lucru se face într-o primă etapă printr-un examen de inerție a fiecărui membru în parte, iar apoi interesează care sunt elementele ce au contribuit la definirea factorilor principali. Prin inerție, termen împrumutat din mecanică, se înțelege varianța, termen folosit în statistică. Inerția legată a factorilor. Valoarea proprie (inerția legată a unui factor) este varianța coordonatelor punctelor-indivizi pe axa corespondentă. Ea este un indice de dispersie a norului de indivizi în direcția definită de axă. Nu există criterii
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
în parte, iar apoi interesează care sunt elementele ce au contribuit la definirea factorilor principali. Prin inerție, termen împrumutat din mecanică, se înțelege varianța, termen folosit în statistică. Inerția legată a factorilor. Valoarea proprie (inerția legată a unui factor) este varianța coordonatelor punctelor-indivizi pe axa corespondentă. Ea este un indice de dispersie a norului de indivizi în direcția definită de axă. Nu există criterii simple și definitive care să permită estimarea importanței unei valori proprii. În cazul ACP normate suma inerțiilor
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
foarte corelate între ele), norul are o formă “regulată”, valorile proprii având o descreștere regulată, iar ACP nu furnizează rezultate deosebit de interesante în acest caz. Procentajele de inerție ale axelor definesc puterea explicativă (discriminantă) a factorilor și reprezintă partea de varianță (inerție) totală a factorilor calculați. Aprecierea lor însă depinde de numărul de indivizi și variabile analizate. Un conținut în inerție egal cu 10% poate avea o valoare semnificativă dacă tabelul cuprinde 100 de variabile și o valoare nesemnificativă dacă tabelul
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
element rezultat din regruparea tuturor celor n-obiecte supuse grupării. Această grupare succesivă, este reprezentată sub forma dendrogramei, pe care sunt inserate în mod ordonat valorile indicelui sau al distanțelor corespunzătoare diferitelor niveluri de agregare. Tehnica de clasificare conform principiului varianței sau a calculării inerției, încearcă să optimizeze cea mai bună împărțire rezultată prin agregarea a două elemente. Această tehnică este ușor de pus în practică atunci când agregarea elementelor are loc după o analiză factorială, iar obiectele supuse clasificării sunt reperate
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
egală cu inerția totală, deoarece acum există o singură clasă ce conține toate elementele. În consecință, pe măsură ce se execută agregările, prin regruparea elementelor, se constată că inerția intraclasă crește, în timp ce inerția interclasă scade. Prin urmare, principiul algoritmului de agregare conform varianței constă în căutarea în fiecare etapă a împărțirii celei mai bune, în care varianța internă a fiecărei clase să fie minimă și în consecință varianța interclase să fie maximă. Strategia de agregare fondată pe criteriul pierderii minimale a inerției, denumită
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
În consecință, pe măsură ce se execută agregările, prin regruparea elementelor, se constată că inerția intraclasă crește, în timp ce inerția interclasă scade. Prin urmare, principiul algoritmului de agregare conform varianței constă în căutarea în fiecare etapă a împărțirii celei mai bune, în care varianța internă a fiecărei clase să fie minimă și în consecință varianța interclase să fie maximă. Strategia de agregare fondată pe criteriul pierderii minimale a inerției, denumită și criteriul Ward generalizat este următoarea: în loc să se caute două elemente cât mai apropiate
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
că inerția intraclasă crește, în timp ce inerția interclasă scade. Prin urmare, principiul algoritmului de agregare conform varianței constă în căutarea în fiecare etapă a împărțirii celei mai bune, în care varianța internă a fiecărei clase să fie minimă și în consecință varianța interclase să fie maximă. Strategia de agregare fondată pe criteriul pierderii minimale a inerției, denumită și criteriul Ward generalizat este următoarea: în loc să se caute două elemente cât mai apropiate, se caută elementele xi și xi’ corespunzătoare valorii’ minime. Aceasta înseamnă
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
-indivizi noi descriși prin variabilele explicative. Analiza factorială discriminantă constă în a determina combinațiile liniare de p-variabile explicative general continue (x1, x2, . . . xp), care să permită separarea cel mai bine în cele q-clase. Prima combinație liniară este aceea a varianței interclase, care trebuie să fie maximală, cu scopul de a realiza cea mai bună separare a claselor și varianța intraclasă, minimală, deoarece clasele trebuie sa fie cât mai stabile. În continuare, se caută celelalte combinații liniare necorelate cu prima care
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
general continue (x1, x2, . . . xp), care să permită separarea cel mai bine în cele q-clase. Prima combinație liniară este aceea a varianței interclase, care trebuie să fie maximală, cu scopul de a realiza cea mai bună separare a claselor și varianța intraclasă, minimală, deoarece clasele trebuie sa fie cât mai stabile. În continuare, se caută celelalte combinații liniare necorelate cu prima care realizează cea mai bună separare. Aceste combinații liniare sunt denumite funcții discriminante. 2.7.3.2. Aplicarea analizei factoriale
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
poate bănui care sunt variabilele care probabil vor avea o contribuție mai mare la discriminarea soiurilor, variabile ce vor putea fi observate pe graficul discriminant în apropierea cercului de corelație sau pe axele ce determină discriminarea. Din însumarea datelor matricelor varianță - covarianță ale fiecărui soi, rezultă matricea varianță - covarianță intraclasă totală, în care se reflectă valorile minime și maxime al. . Numărul lor va fi întotdeauna egal cu N-1 deoarece reprezentarea va fi mereu bidimensională pentru a putea determina puterea de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
vor avea o contribuție mai mare la discriminarea soiurilor, variabile ce vor putea fi observate pe graficul discriminant în apropierea cercului de corelație sau pe axele ce determină discriminarea. Din însumarea datelor matricelor varianță - covarianță ale fiecărui soi, rezultă matricea varianță - covarianță intraclasă totală, în care se reflectă valorile minime și maxime al. . Numărul lor va fi întotdeauna egal cu N-1 deoarece reprezentarea va fi mereu bidimensională pentru a putea determina puterea de discriminare a unuia față de celălalt, pornind de la
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]