1,983 matches
-
în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși țin la ea mai mult decât la mumie. Iar dacă s-ar răsturna, mi-ar părea tare rău. Nici nu-ți poți imagina cât de rău. Însă păianjenul am putea să-l strivim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
răsturna, mi-ar părea tare rău. Nici nu-ți poți imagina cât de rău. Însă păianjenul am putea să-l strivim, fie eu, fie dumneata, din greșeală. Dar, dacă m-ai pune să strivesc păianjenul, căci altfel dumneata vei răsturna vaza, n-ai decât să o răstorni cât poftești. Apoi mi-a povestit despre covorul numit Grădina de trandafiri, de pe șezlongul pe care stăteam. — Azi n-a mai rămas decât unul, cu toate că au fost făcute două. Dar nici asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Le iau împrumut - îmi spune de parcă ar fi fost tutun. Așa i-a luat data trecută și lui Igor cea mai frumoasă piatră, pe care a adus-o de pe Lună. - Le iei împrumut? - l-am întrebat eu pe Baár. - Și vaza aia grecească? - Ce-i cu ea? Îmi ceri socoteală? Fii liniștit, e la mine în atelier. Am transformat-o. Nu era perfectă - mă anunță pictorul jignit. - Ce-ai făcut?! - îl întreb eu. - Am scos mai bine în evidență libidoul bacantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu era perfectă - mă anunță pictorul jignit. - Ce-ai făcut?! - îl întreb eu. - Am scos mai bine în evidență libidoul bacantei. Cu negru. Un ochi neinițiat nici n-o să observe. - Dar, pentru numele lui Dumnezeu! Un ochi neinițiat nu cumpără vaze antice. - Cu atât mai bine, o să iei mai mulți bani pe ea. Dacă vrei, o și semnez - a spus, gata să plece cu mănușile mele. - Te rog să le pui înapoi. Am cumpărător pentru ele. Mai bine ia ceasul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și mi-a aruncat pe masă bancnota aceea de o mie pe care i-o dădusem cu o zi înainte ca să-și plătească chiria. Aici nu mai pune piciorul, vorbesc serios“ - s-a jurat Iosif și Fratele său. „Ține-ți vaza aia miceniană, n-ai decât s-o mâzgălești, dar aici nu mai calci. Nu mă deranjează că n-ai nici treizeci de ani și că ai dreptate, ci doar că eu mor de foame în muzeul meu. Fiindcă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Puțin. — Iar pe deasupra o să vă dau și un cadou. Unul care valorează o sută de bilete de tren, sau unul de vapor sau ce vă place. Oriunde. Un cap de mumie, să zicem. Nu mai am nevoie de el. O vază grecească. Antică. — Și ce înseamnă puținul acela? întreabă. Respiră. Simte c-o să trăiască. — Mâine o să aprindeți un chibrit, pe care o să-l scăpați undeva. Asta e tot. Iar acum o să vă arăt unde. — Undeva arde. Și între noi putrezește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă făceam că nu-i aud. Începuseră să spună lucruri despre domnișoara Moore pe care nu le credeam. Chiar dacă nu era prea deșteaptă, era totuși o femeie foarte cumsecade. La tribunal era o statuie cu o femeie care ținea o vază mare. Băieții cei răi s-au pus în jurul ei în cerc și au început să râdă și să arate lucruri cu degetul. Domnișoara Moore și cu noi, ceilalți, nici nu ne-am uitat la ea când am trecut pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
incipientă și haotică a pregătirilor pentru expoziție, care își avea deschiderea vineri seară. Era marți și mai erau de expus jumătate din tablouri. Tablourile imense de Susan Durrit erau stelele show-ului; în roluri secundare Victoria Davenant, cu flori în vază decapitate și Mark Martin care părea interesat de stâlpii de înaltă tensiune pe care i-a reprodus detaliat, până la ultimul nit. Ocazional mai figurau și câte o pasăre-două, pe un cablu, asta ca varietate. Speram să nu mă pună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o privire și s-a dus sus. Am așteptat. Holul era larg și avea gresie albă și neagră dispusă într-un model diagonal. Lângă mine se afla o masă lustruită; pe ea se vedea un aranjament floral elaborat, într-o vază de porțelan, încadrat de două sfeșnice aurii, în care erau două lumânări perfect albe, neîncepute. Probabil erau schimbate și dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta mergând la subsol. La baza scărilor era un stativ din lemn vechi, care susținea o altă vază de porțelan umplută cu alt aranjament floral. Câtă imaginație. M-am privit în oglinda aurie. Eram încadrată de cele două sfeșnice și a trebuit să mă ridic pe vârfuri ca să mă văd deasupra florilor scumpe. Nu mă încadram în decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
frumos și Încîntător, dacă buna lor mamă ar fi putut s-o roage, cît se poate de frumos și respectuos, Într-o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce-i drept, În odaia lor, pe masă, era o vază cu stînjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hîrtia și albe ca neaua, totul perfect rînduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n-ar fi cutezat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iarnă și Moșii de vară - era obligația morală și materială a gazdei de a-i hrăni pe toți cei care-i călcau pragul. Pentru familia de gospodari care primeau cât mai mulți hrămari era o cinste, erau căutați, erau cu vază în sat. Cei veniți la hram urau gazdelor sănătate și belșug, mulțumeau pentru masă și băutură și plecau mai departe, dacă-i țineau puterile. De hram, ziua se organiza horă pentru tineri, iar noaptea era bal pentru toți cei care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
votau direct. Secțiile de votare se organizau la centrul de plasă: la Parincea sau la Secuieni. În Lunca au fost simpatizanți ai PNȘ, ai Partidului Poporului (mareșalul Averescuaverescani), ai partidului cuzist (Al. I. Cuza). Cei mai înstăriți și mai de vază în sat făceau politică liberală: Dumitru Cojocaru, Petrache Curteanu, Toader Pintilescu, Cezar Boca, Alexandru Boca, Gheorghe Vortolomei Pușcuță, Toader Bădăluță și alții. Alexandru Gheorghe Cucu cu rudele și prietenii făceau politică averescană, iar Andrei Boca cu ai lui făceau politică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în fața ei contemplau fără să facă o mișcare obrajii ei îmbujorați și părul blond care bătea în culoarea ambrei, apoi le ținea în palmă, de parcă le-ar fi mângâiat și, odată intrată în clasă, depunea florile sau iarba într-o vază micuță, de ceramică albastră, care imita forma unui pui de lebădă, și pietrele pe biroul ei. Martial Maire privea scena de afară. Ea îi zâmbea. El pleca alergând. Câteodată, când îl întâlnea pe stradă, îi mângâia băiatului fruntea cum faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la greutatea unei ore, a unui minut, a unei secunde și, cu ochii închiși, aș fi putut desena pe o hârtie, fără să fac vreo greșeală, amplasarea fiecărei mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nimic din acea dezordine de care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să fie mare. - Prin urmare, nu crezi că vor mai exista eroi la scara mondială? - Ba da, dar În istorie, nu În viață. Carlyle ar avea dificultăți În a găsi material pentru un capitol nou din Eroul ca om de vază. - Continuă. Astăzi sunt un bun ascultător. - Azi oamenii se străduiesc atât de tare - Înduioșător de tare - să creadă În lideri. Dar cum apare un reformator, un politician, un soldat, un scriitor sau un filosof popular - bunăoară un Roosevelt, un Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-i pun niște întrebări fiicei dumneavoastră. E posibil să poată să descrie un bărbat, un criminal. Revenindu-i un pic însuflețirea, Herr Hirsch se dădu la o parte și mă pofti în tăcere într-un hol care era plin cu vaze chinezești, bronzuri, farfurii cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
odată cu lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în centru. Pe masă se găseau vaze cu flori și rapiță, păhărele cu ulei „Shell” pentru roboți și țuică „Haidouk” pentru oameni, tacâmuri, mezeluri, antreuri, de toate. Într-un colț, pe un podium, un taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aduceam în adâncirea ei o veracitate carteziană și o ardoare de navigator." De Crăciun, i se publică în țară, într-o plachetă, poemul După melci. 1923 Cunoaște la Tübingen, în casa unei prietene, pe Gerda Hossenfelder, fiica unui medic de vază din Cotbuz, pe atunci studentă în anul întîi la chimie, în Berlin. 1924 Se întoarce în țară, fără să își fi luat doctoratul pentru care plecase la Goettingen. 1925 La 14 iunie, se căsătorește, la Giurgiu, cu Gerda Hossenfelder, venită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
priviți poezia europeană? - Am o singură evlavie: Edgar Poe și trei admirații: Mallarmé, Rilke, Rimbaud. - Dar literatura noastră contemporană? - Prin Matei Caragiale intrăm în literatura majoră. Sânt mândru că sânt contemporanul acestui romancier și că voi participa, fără merit, la vaza viitoare a vremii când au fost scriși Craii de Curtea-Veche. Încolo, nu mai văd decât romanul cu posomorâtă zidire de casă tătară al domnului Rebreanu. Apoi, fanteziile lui Ion Vinea, din nenorocire hibride, ca genul însuși al poemului în proză
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ieșit Lecțiile de teoria numerelor transmise de Dedekind, în propria sa reconstrucție. Prin Lecțiile lui Dirichlet, dar mai ales prin celebrul supliment al XI, în întregime al lui Dedekind, care le continuă, Disquisitiones arithmeticae sunt generatorul celor mai pline de vază cuceriri a veacului trecut: teoria algebrică a numerelor. Disquisitiones pune înainte jocul noțiunilor, nu reprezentările lor prin formule. După Gauss, teoria numerelor trebuie să fie "begriffliche, keine rechnerische Mathematik"1. Mărturia o avem în pasagiul așa de des citat, unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]