6,807 matches
-
ajuns din nou la sânul mamei./ Dar eu acum, cu pielea ca un act,/ Pe care scriu notarii stări frecvente,/ Consacru, consfințesc și duc în veac/ Bătrânele soldaților amprente./ Că ei s-au iscălit pe carnea mea/ Analfabeții mei din veșnicie;/ Sunt botezat în trenul ce ducea/ Acasă, pătimita Românie./ Oricum, mă simt un act original,/ Capabil încă viața să-și trăiască,/ Rebotezat în tren, la un semnal,/ De tragica armată românească.” Jurnalul.ro
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
fațete ale personalității autoarei, căci metaforicul cer al împlinirii și al bucuriei, din volumul anterior (Cercuri concentrice - premiat de curând în Italia), e devansat de confruntările cu infernul efemerului, al fragilității ființei umane, al vulnerabilității vieții și al confruntării cu veșnicia morții. Un asemenea volum, cu încărcătură ideatică și forță poetică, nu se putea naște decât în urma unui seism sufletesc, pulverizând liniștea și bucuriile poetei, care devine „... un eu chinuit,/ lăsat în urmă/ pe un mal înflorit de angoase.” (Și încă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
sărbătoare). E un memento care ne îndeamnă să conștientizăm condiția noastră trecătoare pe acest pământ, în care orgoliile și egoismul steril, dorința de glorie și de putere ne umbresc bucuriile, încât uităm că toți ne vom pierde cândva în anonimatul veșniciei: „Albit de-aritmice coșmaruri,/ inventezi universuri paralele/ în care te înscăunezi/ cu focul încrederii/ sau abdici/ înainte de a deveni/ un zero absolut” (Ofrandă). Incertitudinea destinului și enigma sfârșitului care ne înghite sunt metaforice concluzii filozofice topite în versuri de răscolitoare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
În ale noastre „cetăți gânditoare” - spunea poetul-academician Nicolae Dabija, fratele nostru de peste apa Prutului, „partea noastră de veșnicie este limba!”. În această a noastră „patrie de pământ și de cuvinte”, „a vorbi despre limba română” - după Nichita Stănescu - „este ca o duminică”, o sărbătoare a veșniciei pe pământul nostru „frământat de lacrimi și de sânge”. Mulți au vrut
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
spunea poetul-academician Nicolae Dabija, fratele nostru de peste apa Prutului, „partea noastră de veșnicie este limba!”. În această a noastră „patrie de pământ și de cuvinte”, „a vorbi despre limba română” - după Nichita Stănescu - „este ca o duminică”, o sărbătoare a veșniciei pe pământul nostru „frământat de lacrimi și de sânge”. Mulți au vrut să ne distrugă limba noastră, românească, limba sfântă, care leagă, „prin sânge, pământul de popor”. Limba-i, într-adevăr, „partea noastră de veșnicie”. Limba-i „depozitul sacru lăsat
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
o duminică”, o sărbătoare a veșniciei pe pământul nostru „frământat de lacrimi și de sânge”. Mulți au vrut să ne distrugă limba noastră, românească, limba sfântă, care leagă, „prin sânge, pământul de popor”. Limba-i, într-adevăr, „partea noastră de veșnicie”. Limba-i „depozitul sacru lăsat de generațiile trecute”, pe care „se întemeiază naționalitatea” (G. Barițiu); „forța de coeziune a unui neam” (Ion Bianu); „cea mai scumpă ereditate” (T. Cipariu); „ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
nostru-i scris acel Testament al lui Ienăchiță Văcărescu: „Urmașilor mei Văcărești,/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbei românești/ Și-a patriei cinstire!”. Pe fruntea Neamului scrisă, cu majuscule, „limba nefalsificată” - cum scria Adrian Păunescu -, este această „Coloană a Infinitului”, a veșniciei coborând în straie de sărbătoare din „Miorița”, când, de atâtea ori, din moarte înviate erau cuvintele. Ca un vin vechi, ademenitor, sunt versurile lui George Sion, luminând ferestre de noapte într-un templu al așteptărilor: „Mult e dulce și frumoasă
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
sfântă și frumoasă, / Să dăinuiască limba noastră. // Sortită-n veci de-a nu apune, / Cu-a sa rostire dulce și măiastră, / Mereu sub soare, mândră să răsune, / Ca o cântare, vechea limbă-a noastră. // Deci crezul meu sub zarea-albastră, / O veșnicie să rămână: / Eu nu mă las de limba noastră, / De limba noastră, cea română!”. Despre „partea noastră de veșnicie”, care-i limba, rostea îndemn pentru urmași și Simion Bărnuțiu. „Nu ne-am ungurit, nu ne-am nemțit, ci ne-am
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
și măiastră, / Mereu sub soare, mândră să răsune, / Ca o cântare, vechea limbă-a noastră. // Deci crezul meu sub zarea-albastră, / O veșnicie să rămână: / Eu nu mă las de limba noastră, / De limba noastră, cea română!”. Despre „partea noastră de veșnicie”, care-i limba, rostea îndemn pentru urmași și Simion Bărnuțiu. „Nu ne-am ungurit, nu ne-am nemțit, ci ne-am luptat pentru pământul și neamul nostru, ca să vi le lăsăm vouă, dimpreună cu limba noastră, ca și cerul sub
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
noastră, ca și cerul sub care ne-am născut: nu vă nemțiți, nu vă unguriți nici voi, rămâneți credincioși neamului și limbii noastre!”. Sub veghea sfântă a Domnului Luminii și al Îndurărilor, să-i spunem Limbii noastre Românești: „Bună dimineața, veșnicie!”. E limba noastră! S-o prețuim ca pe „o comoară în adâncuri înfundată”! Ea e „graiul pâinii”, „un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”. LAZĂR LĂDARIU
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
și în parte. O lume începută pentru el, care-i poate da unei ființe importanță, este ceea ce omul nu mai poate dobîndi, întîrziat cum este: "dacă mi s-ar oferi, printr'o excepție absolută, nemurirea, n'aș primi-o, fiindcă veșnicia ce mi-ar sta în față, nu m'ar putea mângâia de absența celei ce m'a precedat." O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu pot da alt răspuns decît pesemne.
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
inconștient al uitării. Rudele mele de apă au pornit împotriva oglinzii-cearcănele se-adâncesc ca două bărci de piele vânătă ce poartă ochii grei înapoi, în magma purpurie din care vor ieși, răcindu-se, toate lucrurile de care am nevoie în veșnicie: o baterie, un sfârșit și-un început cu mânere de argint, o poză cu tine din care să te scot când o să simt că nu mai pot, o mașină de tocat secunde, un indicator spre niciunde... Nu trebuie să suni
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
câțiva gânditori amintiți deja (la care îl adaug pe Lucian Blaga și Spațiul său mioritic ), câțiva scriitori și un mare teolog, Dumitru Stăniloae, care a scris Reflecții despre spiritualitatea poporului român, și care ne mai țin încă în trezie în ceea ce privește veșnicia și deopotrivă moartea cotidiană a satului ancestral; idealizat până nu demult într-o sintagmă-clișeu: gură de rai. Știu, însă, un singur lucru, pe care l-am învățat din viață și din Omul recent de H.R.Patapievici: când câștigi ceva negreșit
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele dintr-un sfînt vestmînt). E mîna mea moale aripă / ca ploaia care-n abur se ridică / încet din albii în văzduh; ca puiul paserii din stuf / divinizat: în Veșnicie / el a-ncarnat această Clipă".
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
și cititorul pe deplin servit cu poezie și informație, petrecând cu toții cum se cuvine în valoarea și noblețea acestui moment, am recurs la această, sper, bună încercare și care se va mai repeta. Transcriu, pentru deschiderea gustului, textul Intrarea în veșnicie: "Focuri înalte și anotimp îngenuncheat, soare decapitat, rostogolit direct în mare. Semne în derivă, la pândă, memoria amușină. Porțile sunt deschise și nu intră nimeni să întrebe dacă aici mai locuiește cineva, doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de urmare." Să-l citim pe Gheorghe Simon cu folos, și în spațiul acesta consacrat
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
într-o stare terminală, a spus în celulă: "Fraților, eu mîine mă duc", atunci a intrat plutonierul și-a spus: "Unde te duci, mă nenorocitule, că eu sunt hristosul tău, unde te duci?" Iar el, care stătea cu fața spre veșnicie și nu spre istorie, a spus: "Domnule plutonier, o să mă duc acolo unde o să veniți și dumneavoastră". Și din clipa aceea nu a mai spus nimic, nici nu l-a condamnat; lucrul acesta l-a făcut firesc marele Gafencu, pentru că
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
aduc aminte, doar să-nchid nebunia în forma gândului - să caut extazul în frumusețea acelei nebunii. cel mai turbat era valul din spatele mării, eu mă avântam turbionar cu sufletul adulmecat de raze și spațiul meu exista în alt spațiu, pentru veșnicia ce n-avea să urmeze. doar oglinda mă-nveselea cu acele ape. atunci se propagau haoticele violențe și piersica paraliza în luna de miere - așa cum creștea și-apoi se ofilea cea mai slabă trestie a naturii. De aceea agățam într-
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
răspunsul la "de ce pentru ce?" și azi, în fiecare noapte, așteptam doar înmugurirea aceea și de-am mai rămâne, vai și-amar, pe-acolo pe unde ochiul te minte, e pe unde adevărul devine flacără - pe unde e formulată doar Veșnicia. între bios și razele emise doar logosul e harta sufletului. doar iluzia acelei puteri e necesar întâmplătoare și căutam tot mai adânc motive în armonia cuvintelor - fantomatici să ne regăsim efectul, răspândind în fond nimicul. Poate, chiar poate... Gândul poate
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
în jos, pe stânca unde ceru-mi istovea sufletul bătrân în treacăt - fluid pe un platou alături. în ruina aceea astrală umbra se așeza pe umeri ca o etolă, roua se-nnoda pe chelia unei stânci și gândurile, stinse de Veșnicie, fabulau în secret memoria - aveau chimia ritului și a dogmei. a reprimare mă legănau și eu scoteam paradoxurile din acele idei prăfuite apoi veneam să plec tot înainte, ca aburu-n zori pe străzile vântuite. Neștiut, făceam un pas înainte - sărind
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
lunii mai a acestui an, când cei doi artiști omagiau în recitalul lor arta meșterului austriac Richard Strauss, la împlinirea a mai mult de un secol de la venirea în mijlocul romanticilor, dar și la jumătate de veac de la plecarea sa în veșnicie. Au ales un florilegiu liedistic, cu momente anume pentru un gest de admirație și dragoste. Bianca Manoleanu a avut prudența avertizărilor, anunțând simbolul-temă al fiecărui lied, netezind calea înțelegerii lor. Mai întâi, meditații shakespeareene din orizonturile trăirilor Opheliei, fiecare ascultător
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
pentru că simțea că atmosfera devenise irespirabilă și era scârbit de lașitatea colectivă de acolo (mi-am dat seama că a trăi în România devine o vinovată complicitate cu sistemul - interviu cu Gabriela Adameșteanu). Convins că regimul comunist era instalat pentru veșnicie și, M. Vișniec a vrut să încerce o acțiune îndrăzneață și riscantă, căci orice aventură i se părea mai interesantă decât acel tip de rezistență culturală de la noi, el socotind că estetismul congenerilor săi rămânea ineficient (interviu cu Dora Pavel
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
că alături de un asemenea om nu aveam a mă teme de niciun obstacol. El i-a alinat tatălui meu ultimele zile, aducându-i-l de la Mănăstirea Cernica pe părintele Benedict Ghiuș, care l-a împărtășit, luminându-i bolnavului cufundarea în veșnicie". Adela Popescu a făcut bine că a introdus în volum texte inedite ale lui George Muntean, articole, conferințe, prozele absurde și mai ales poeziile, din păcate puține. Ele sunt pătrunse de un vitalism, ce nu ne miră la robustețea morală
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]