736 matches
-
din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc din locul meu, însă. Când credeam că m-am înșelat în privința prezenței bătrânului la vecernie, simt o ușoară atingere pe umăr. Tresar și întorc capul. În fața mea, cu privirea numai lumină și bucurie, șade bătrânul călugăr. Sărut dreapta, sfințite părinte! - îngaim eu. Bine ai venit, fiule! Știam că ai să vii și de aceea am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sfatul. Citesc cu nesaț...În acest timp se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în suflet...Știu că din clipă în clipă bătrânul se va arăta. Și nu m-am înșelat, pentru că după puțin timp
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete, apoi le scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar iată, Umbră!” ... Înăuntrul meu a început să crească o coroană. Ieri a prins rădăcini, mâine o voi uda cu penele din aripi. Ea vrea doar să supraviețuiască în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de nu voi fi la înălțimea așteptărilor lui” - gândeam eu cu îngrijorare, fiindcă îl știam că nu trece cu vederea nici-un amănunt... Cu bunătatea lui părintească, m-a dădăcit așa o săptămână întreagă. De multe ori, seara, mă lua la vecernie... Îl admiram cum îi ședeau odăjdiile. Parcă era născut în ele! Arăta ca un sfânt de pe icoană. Câtă armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care îl știam și în locul lui apărea un bărbat în floarea vârstei. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
epitropului mănăstirii Socola „ca să aducă zăloagile aicea și să să prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie deja. N-ar fi rău să privim în liniște un apus de soare... Știu că ești dorit de așa o priveliște, fiindcă pe pietrele târgului nu te poți bucura de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
După ce am terminat - nu se putea altfel - călugărul s-a arătat în pragul ușii privind la mine zâmbitor: Bogdaproste și sărut dreapta, sfințite! Să fie primit, dragule! Uite că ți-am adus și oala cu apă. Eu merg la sfânta vecernie. Să nu mă aștepți. După plecarea călugărului, am ieșit în grădiniță și m-am așezat pe bancă. Când luna își rotunjea chipul pe boltă, dinspre mănăstire unduia cântec de strană... Am rămas acolo multă vreme, ascultând vrăjit armonia cântărilor sfinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr: Câtă vreme te-i hârjoni cu apa pârâiașului, eu am să-ți aduc ceva de mâncare. În seara asta, după vecernie, am să întârzii pe la stareț. Tu să-ți vezi de ale tale liniștit. Voiam să-l întreb dacă l-a chemat cumva starețul sau merge așa... în vizită. Am stat în cumpănă dacă să-l întreb ori nu... Până la urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din ce pricină am mers aseară la stareț. Așa că am să-ți spun... Păi starețul a aflat - de la care alții, dacă nu de la lingăi - că eu am un musafir cu care îmi petrec tot timpul, încât abia mai ajung la vecernie. Despre utrenie sau alte slujbe nici vorbă. Și m-a întrebat de-a dreptul: „Cine-i musafirul și cu ce treburi pe aici?” Acum sfinția ta trebuie să suporte curiozitatea mea: Ce i-ai răspuns? Simplu ca bună ziua. I-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și o curiozitate maladivă, care nu face decât rău celor din jur. Acum, dacă nu ți-i cu supărare, am să te las singur cu ceva de-ale gurii în față, iar eu am să mă grăbesc să ajung la vecernie... Îți spun de pe acum poftă bună și apoi somn ușor, fiule! După ritualul obișnuit, m-am ospătat pe îndelete. Am ieșit apoi afară, să stau de vorbă cu stelele, așa ca în copilărie... Asemenea desfătare n-o poți trăi decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea siluietă desenată pe perete este cea a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va vesti sfârșitul rugii de seară a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă peste măsură, clopotul mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cât vom trăi să avem a ne odihni”. Și dacă donatorii or fi fost tineri, cei de la “Driiano” n-au decât să aștepte mult și bine moartea donatorilor. Odată cu ultimul cuvânt, s-a auzit zvon de clopot. Asta însemna ceasul vecerniei. Călugărul a privit la mine, făcându-mă să înțeleg că ne vom opri din voroavă. ― Apoi, pe astăzi ne-a fi deajuns. Să ne vedem fiecare de ale noastre și mâine, la același ceas, o să ne continuăm cisla. Poftă bună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu sunt opresat de nimic, chiar dacă și aici, în ciuda ospitalității lui Nick și a soției sale, gazde admirabile, care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că s-ar fi putut petrece la București. Și încep să mă întreb dacă nu cumva tot ce-am gândit până acum despre indiferența americanilor nu e o simplă prejudecată. Apare, în sfârșit, mașina trimisă după noi. Ajungem la sfârșitul vecerniei la biserică, unde preotul Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-am cumpărat... după seara noastră. Ca amintire. Crede-mă, nu pricep o iotă. Îl pune înapoi deasupra teancului, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mănăstiri în zilele prăznuirii acestuia. Mănăstirea Secu se va înveșmânta și anul acesta în haine de sărbătoare în zilele de și 30 august. Programul liturgic va începe ca în fiecare an la ora 18:00 cu slujba Privegherii, formată din Vecernia Mare unită cu Litia, Utrenia și Ceasul I. A doua zi dis-de-dimineață se va săvârși slujba de sfințire a apei, urmată de Sfântul Maslu, Ceasul III, Ceasul VI și Sfânta Liturghie, care potrivit tradiției acestor locuri este arhierească, credincioșii și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
seama că tac, Maria a oftat și s-a întors spre mine. „Zilele trecute“, a spus ea, „am cunoscut un băiat, zicea că te știe...“. Apoi a luat desenele alese și a plecat. * Pe când interpreta la Paris rolul principal din „Vecerniile Siciliene“ de Verdi, cântăreața Martina Arroyo s-a prăbușit pe scenă în actul al doilea datorită unei bruște scăderi de tensiune. Pentru a o înlocui a fost solicitată cântăreața Renata Scotto, care, dându-și acordul, și-a anunțat apoi indisponibilitatea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la cină, Lorenza se agita și-i dădea lovituri cu cotul În coaste lui Belbo, așa, acum o să ajungem În ziare, amanții diabolici, nu puteai să taci din gură? Soarele continua să ardă drept În creștet, În timp ce clopotul bătea de vecernie (suntem În Ultima Thule, comenta Belbo printre dinți, e soare timp de șase luni, de la miezul nopții până la miezul nopții, și am terminat și țigările), câinele se mărginea să sufere și nimeni nu se mai Îngrijea de el, Lorenza zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s a făcut dor de ochii de copil. Știu că lăngă mine se află o ființă de lumină. Totuși, prezența ei nu e precum lumina pe care o vezi, ci mai degrabă, o simt și o înțeleg. La ceas de vecernii m-a atins, iar înt regul meu corp a fost umplut cu lumina ei. Aș fi vrut să fiu îngerul ei păzitor...ca să pot să îi fiu alături, să o pot proteja cu aripile mele de tot răul. Teodora a
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
L-a dezlegat pe Stroe Leurdeanu, l-a-nvelit într-o rasă, apoi a scos briciul și i-a dat barba jos într-o clipită. Când au ieșit afară, era încă lumină. Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui Ioniță plutea un abur subțire, mov și risipit. La poartă, a întins câțiva galbeni unuia, tot așa, zâmbind cu un singur obraz, învăluit în ceața violetă, și duși au fost. Siguranța Eliberatorului, modul lui liniștit și operativ îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
finisaj occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie se isprăvise. Era o seară blândă. A doua zi era prima Duminică a Postului Mare. Se lăsă noaptea. Încearcă să doarmă, dar somnul nu se prindea de dânsul... se pierdea în gânduri fără șir. În ureche încă se auzea ecoul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]