128,121 matches
-
Bumerangul", "Cokteil" și altele cu denumiri tot atât de ciudate. Se străduiau, în afară de asta, să audieze cursurile sovietice oficiale, participau la dispute și acolo luau cuvântul, puneau întrebări și generau, de fapt, o adevărată dispută de idei. Aveau încă din timpuri mai vechi legături vaste cu persoane foarte diferite: oameni de știință, scriitori, artiști plastici. Cercul meu de cunoștințe creștea impetuos. Lecturile din Piața Maiakovski, la Maiak 3), cum o numeam, într-adevăr, ca un far, atrăgeau tot ceea ce era mai bun și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
să ne fi condus din umbră. Timpul trecea, organizația nu era depistată și KGB-ul se pierdea în presupuneri. Totuși nu se încumetau să facă arestări, pentru a nu "speria" mitica organizație. Știam deja atunci toate aceste detalii, întrucât, datorită vechilor relații, încă de pe timpul conspirației din copilărie, aveam mulți cunoscuți în comitetul orășenesc al Comsomolului și chiar în comandamentul operativ comsomolist, care trebuia, formal, să ne alunge, să ne împrăștie și care lucra mână în mână cu KGB-ul. Prin
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Și nu-mi inspiră nici o stimă progresul tehnologic care e însoțit de regres interior. Am fost în America, hotărât să nu mă las influențat de prejudecățile șovinismului european. Și m-am întors foarte descumpănit, pregătit să înțeleg mai bine “Lumea Veche”, chiar dacă și în ea e, cel mult, pitoresc hamalul napolitan care, într-o toamnă de prin anii ^70, stătea rezemat de un perete, în gară la Napoli, fredonând “O, sole mio”, iar când i-am propus să-mi ducă valizele
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
lui Salazar și Statul Nou, al doilea Război Mondial și reîmpărțirea lumii de la sfîrșitul lui, crearea organizației NATO la Lisabona în 1949. Apucase deci să vadă o Europă aproape contemporană nouă. Dar cu toate acestea, poezia și ideologia lui par vechi de secole, mai exact spus - evocă atemporalul. Versurile sale absconse și brumoase exaltă o Portugalie care n-a existat niciodată decît în imaginație; iar filozofia saudosistă, al cărei principal promotor a fost, a avut toate antenele lansate spre trecut, spre
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
care au corectat vreodată un text știu cît de greu și de enervant e să urmărești sensul unei propoziții, să verifici acuratețea traducerii și brusc să-ți dai seama că ai lăsat în urmă un galimatias de "îâ"-uri. Conform vechii ortografii, corectura e simplă, mai ales cu calculatorul: "â" se schimbă în "î", după care se înlocuiește orice formă de bază "romî-" cu "româ-". Invers însă... nici un calculator nu va pricepe că noi sîntem un popor de origine latină, așa că
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
victimelor celor două totalitarisme ale secolului XX (fascism și comunism), dar este sigur că politicii de exterminare a unei întregi generații intelectuale (anii '50) cu greu i s-ar putea găsi un echivalent în ale crimei, în istoria noastră mai veche sau mai recentă. Or, observă Monica Lovinescu - cu siguranță nu este singura -, de mai bine de zece ani se face un tapaj imens în jurul simpatiilor gardiste ale lui Mircea Eliade și Emil Cioran (mai nou, culmea tupeului, în această afacere
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
să-l scoată pe Adrian Sârbu pe scenă (mă rog, interpretat de...) ca să-l concedieze Garcea. Boșii se respectă, dacă țin să fie considerați boși. TVR 1, cu o nouă echipă de conducere, a apelat cu sîrg la aceleași trucuri vechi. Nu i-au reușit nici programul de Crăciun, nici acela de Revelion. Te-ai fi așteptat, dacă tot continuă să pariezi pe folclor, ca și cum românii trăiesc și astăzi din zeama lui ca pe vremea romanticilor care l-au inventat, să
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
bine: pe imagine, pe ideea transmisă pur vizual (v. suprapunerea de "fotografii de epocă" și imagini din Bucureștiul de azi, v. finalul, în care oameni și mașini merg de-a-ndoaselea, totul merge de-a-ndoaselea, în jurul neclintitei statui a lui Caragiale...). Dar, e vechi păcatul și nu Alexandru Solomon e primul vinovat! Din timpuri imemoriale, regizorul român a avut de multe ori impresia că scenariul nu e decît un accesoriu aleatoriu al exprimării propriei personalități; sau că, dacă a citit zece cărți pe o
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
aspre critici aduse catedrei de către Organizația de Partid și UTM din Facultate, tov. Rosetti s-a hotărît să se apropie de stadiul actual al limbii noastre" (Cum vorbim, 7-8, 1951, p. 51). Ne-am putea imagina că - în opoziția dintre vechi și nou, dintre diacronia culpabilă și sincronia victorioasă - direcția de studiu a limbii contemporane ar fi fost fericit reprezentată de Iorgu Iordan, autor al unor cărți importante în domeniu, în special a celei intitulate Limba română actuală - o gramatică a
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
Cosma. Premierul din 1991 era adeptul confruntării directe, stil berbec la perete, pe când levantinizatul Năstase A. e obișnuit să opereze prin învăluire, pe la spate. Așchia donquijotescă a lui Petre Roman îl împingea mereu înainte, spre înfruntarea neînfricată a primejdiei. Românul vechi Năstase A. preferă ocolul, mușcătura scurtă urmată de repliere. Dându-și seama că inamicul nu poate fi învins frontal, îl va hărțui din întuneric, trimițând spre el săgeți otrăvite. A fost suficient un tête-à-tête la Cotroceni pentru ca fragilul castel de
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
puțin sedusă de palavrele rostite de el și ghioaga mânuită de „emanatul" Iliescu. înafara unor producte precum Gușă ori Ponta, Năstase nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor din teritoriu, continuă să meargă alături de vechiul stăpân. Acela măcar le-a dat iluzia că e asemeni lor, pe când parvenitul cu ifose intelectuale e tolerat numai și numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase A. de-a înțelege realitatea
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
ticsită cu scorpioni. Nu pot să omit dimensiunea tragi-comică a demersului năstăsiot. în mintea lui, înlăturarea lui Iliescu (pentru că la asta se reduce retorica lui belicoasă) înseamnă începutul unei vieți noi, într-o lume nouă. Or, marii corupți, exponenții „lumii vechi" parazitează nu doar Cotroceniul, ci - și încă mai abitir - Palatul Victoria. Prin voia biologiei, Năstase se va descotorosi de Iliescu. Dar cum va scăpa de securistimea nesătulă și de bandiții fără scrupule puși de el, și nu de Iliescu, în
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
românași de-ai noștri inimoși le-au adunat, prin, cum se spune, activități depuse în acest scop. Că de ele e legată corupția sau invers, asta e o altă problemă, de abordat cu extremă prudență, căci putem vulnera firi gingașe. Veche de mii de ani, corupția nu ține și ea de imuabilele legi ale existenței? La urma urmei, ce este corupția, un sindrom, o epidemie? Cu toții avem cunoștință că, asemeni gripei, există fel și fel de tulpini ale acestui virus, precum și
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
actualități ce nu exclude secvențe penibile: "Imaginați-vă, domnule Președinte, că în Germania un scriitor ar mai face și acum elogiul lui Hitler! Ei bine! La noi a fost posibil! Nu de mult, Adrian Păunescu a făcut afirmații admirative la adresa vechiului despot Nicolae Ceaușescu. Nu cumva Uniunea Scriitorilor are acum datoria morală și civică să dezaprobe public această atitudine? Raportul dintre etic și estetic este de mult timp elucidat, iar opera nu mai poate scuza nici un scriitor de răspunderea morală față de
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
generațiile anterioare, fără să știe prea bine cum trebuie să arate lumea unde ar dori să respire și să creeze. ibertatea înțeleasă ca spațiu al responsabilității, tinerețea care nu așteaptă pentru ideile ei noi încurajări din partea celor îngrășați de pe urma ideilor vechi, creatorul de teatru complet, cu un bagaj intelectual complex, gata să treacă oricând din scenă în culise și invers, sunt tot atâtea semne ale speranțelor pentru viitor. Nu mi-au plăcut integral toate spectacolele pomenite aici, m-au impresionat prin
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
s-au săvârșit, precum și a celor ce va să vină. A impune însă unei națiuni sacrificii arbitrare, gratuite reprezintă o gravă lezare a independenței și integrității ei funciare. Jertfa devine astfel un vestigiu al mutilărilor sălbatice, făcând parte din acel vechi și nefast cult al nepăsării, ce lasă în urmă mult mai multe victime decât eroi. Sacrificiul pogoară în sacrilegiu. Iar nepăsarea rănește adânc trupul armonios al națiunii, care poate ajunge lesne infirmă, defectivă. Din nepăsare, comițându-se astfel un sacrilegiu
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Legionare, la care au aderat nume de referință ale culturii române, unele intrate în patrimoniul cultural european (p. 31) și despre politica foarte nuanțată a lui Antonescu în chestiunea evreiască. Aceasta îmbrăca tonalități diferite de la o regiune la alta. în Vechiul Regat măsurile erau mai drastice decît în Banat, iar în teritoriile recucerite (Basarabia și Bucovina) erau extreme, dat fiind colaboraționismul populației de origine evreiască cu autoritățile sovietice (p. 35). De mare valoare documentară sînt paginile în care autorul descrie viața
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
a sorții, pe care trebuie să o semnalez. Fiind și o datorie a mea... Recent, am predat spre publicare revistei România literară prefața mea scrisă în 1993 - an verificabil - scriere abia azi descoperită printre manuscrisele răposatei mele soții. Dedic această veche prefață în amintirea Dorei Scarlat, interpretă excepțională, nenorocoasă, a lui Malaparte... Despre soldații români întâlniți pe frontul din răsărit, Malaparte scrie că sunt niște țărani ignoranți care n-au pus mâna în viața lor pe un șurub, pe o piuliță
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
javanais (cu va, av), Pentru română, fenomenul a fost descris de lingviști (a se vedea, de exemplu, articolul Mioarei Avram, în Enciclopedia limbii române, 2001, unde se semnalează prezența procedeului în aromână și meglenoromână). Unele date apar la folcloriști mai vechi și mai noi, mai ales în măsura în care aceștia s-au ocupat de folclorul ludic. Tudor Pamfile, în Jocuri de copii, I, 1906, descrie introducerea silabei ver înainte de fiecare segment (de obicei silabic) al cuvintelor. în volumul îngrijit de Gh. I. Neagu
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
fără știința căruia editorul nici nu-și poate aroga această calitate. Dincolo de realizarea ediției, un bun editor este acela care realizează cărți, dar și creează editori. Eu însămi, recunosc, lucrând împreună am preluat din mers exercițiul aplecării pe cercetarea ziarelor vechi, am deprins minuția, meticulozitatea, pasiunea față de obiectul cercetării, împletirea acribiei cele mai severe cu emoția descoperirii datelor, pierdute în noianul ziarelor uitate. Fără asemenea muncă și dăruire, nu s-ar mai fi ajuns vreodată ca acestea să fie scoase la
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Rodica Zafiu În toleranța față de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esență corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale și idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi și răspîndite e unul cu care nu mă pot obișnui și pe care îl găsesc în continuare insuportabil: folosirea lui și după adverbul de comparație ca, în structuri non-comparative - de obicei în elemente predicative suplimentare indicând o calitate ("lucrează ca
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
noi se-adună să rămînă clar-strălucitor pe aceleași stînci cu porți și-altare. Vezi, mijesc pe calmii-i umeri zori ai simțirii că ea-n fire-apare cea mai tînără printre surori. Doru-i martor, bucuria știe, - doar ea-nvață, numărînd urgie veche, nopți la rînd, cu mîini de fată. Dar, pieziș și nedeprins, ea ține constelație a vocii noastre, iată, sus pe bolți, în suflul ei senine. I, 15 Mai stați... acest gust!...care scapă ca supt. ...Un murmur de muzică, ritmuri
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
a fost reprodus în Calendariu din Sibiu (1902, p. 127-141). P. Ispirescu mărturisește că a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în copilăria sa (se știe că s-a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche): "Nu mai văzusem decât pe la morți - scrie el - un așa pom împodobit, fiindcă pe la noi de pomul Crăciunului nici pomeneală nu era". Era obișnuit să vadă brad doar la moartea unui tânăr nelumit sau a unei fete nelogodite, iar la
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
acest nou volum al lui Eco, este că, deși cel mai adesea, autorul reia subiecte asupra cărora s-a pronunțat și în alte împrejurări, reușește să aducă puncte de vedere inedite, nu se sfiește să revină asupra unor afirmații mai vechi și nici nu ține cu tot dinadinsul să traseze o frontieră rigidă între cele două roluri - de critic/teoretician, respectiv de prozator. Nu de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai vechile "Marginalii și glosse la Numele trandafirului
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
să revină asupra unor afirmații mai vechi și nici nu ține cu tot dinadinsul să traseze o frontieră rigidă între cele două roluri - de critic/teoretician, respectiv de prozator. Nu de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai vechile "Marginalii și glosse la Numele trandafirului", la exemple care evocă propria experiență de scriitor (deși, după cum mărturisește în introducere, nu îi place să amestece rolurile), însă orice subterfugiu e scuzabil, la urma urmelor, dacă ne ajută să înțelegem mai bine
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]