1,781 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ULTIMUL PAS Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Strigătul albicios de iluzii îmi străpunge fața, pictează vise adormite strânse mănunchi de vecie, rod bogat al ursitei crucificate și al firelor împăienjenite, rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Spectru de lacrimă îngenuncheată îmi absoarbe pribeaga ființă și smulge amintiri ascunse-n cochilii de grotă, le aruncă în balanța rigidă a ultimului pas
ULTIMUL PAS de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349978_a_351307]
-
trecătoare, p. 122.) „Nădejdea-n tine m-a salvat, Iisuse! / Doar Tu mi-ai dat această bucurie / De-a mai trăi și mâna de-a mai scrie.” ( Alexandru I. Rotaru, Nădejdea de-a mai scrie, p. 146.) „Cum să măsor Vecia cu sonetul, / Când fiecare clipă e un vers,...” (Ion Butnaru, Cum să măsor Vecia cu sonetul?, p. 200.) „...în ore tainice de dăruire sfântă, / precum Cuvântul cel dintâi ne-a zis... /deși am fost excluși din Paradis / tot arborii lui
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
dat această bucurie / De-a mai trăi și mâna de-a mai scrie.” ( Alexandru I. Rotaru, Nădejdea de-a mai scrie, p. 146.) „Cum să măsor Vecia cu sonetul, / Când fiecare clipă e un vers,...” (Ion Butnaru, Cum să măsor Vecia cu sonetul?, p. 200.) „...în ore tainice de dăruire sfântă, / precum Cuvântul cel dintâi ne-a zis... /deși am fost excluși din Paradis / tot arborii lui încă ne frământă...” (Dumitru Bălăeț, Și totuși o ferestră, p. 203.) „...Și totuși mă
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
unde nu va crește/ Nimic pentru om/ Niciodată,/ Acolo unde El/ Cel care a scris în piatră/ Legile Sale,/ Își va relua sufletul/ Imprumutat mie,/ Ca să-l dea altuia/ Pentru o altă vreme./ Pe gigantul acela/ Încrustat de flacără/ Pe vecie divină,/ Intinde-mă (...) Acolo/ Când va muri trupul/ Se vor strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că în jurul său
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
pornit alături de Ruth și Arlette, ce ajunseseră aici tocmai din Elveția, și cei doi singalezi, Lasantha, ghidul meu și Sunanda, șoferul, pe care l-am cunoscut doar înaintea plecării și care pe parcursul celor trei zile a devenit prietenul meu pe vecie, iar povestea lui de viață va trebui cu siguranță să v-o povestesc, atât de deosebită este. Ne-am „ îmbarcat ” dimineața la 7 fix, luând cu noi câteva sandwișuri pregătite de gazdele noastre, ceai și apă. Am trecut prin satul
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
după un timp, s-a căsătorit cu o fată foarte bogată care i-a dăruit repede un copil. Acesta l-a determinat să uite ce a fost. Viața continua și cu ea dar și fără ea. S-a lecuit pentru vecie a mai permite unei țigănci să-i ghicească viitorul! Poate că Dellu nu și-ar fi adus aminte de acest episod de viață dacă, fiind cazat cu echipa lui topografică într-o comună apropiată de frumosul oraș Pitești, renumit și
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
pare mie ori e adevărat- timpul a luat-o razna înaintea noastră- nu mai are răbdare! Zilele sunt din ce în ce mai scurte și nopțile tot mai lungi... E tot mai lungă noaptea Și ziua Tot mai mică, E tot mai scurtă clipa, Vecia Tot mai lungă, Iubito, Vremea noastră, Ca sarea, Nu se strică, Dar știu Că niciodată Aici N-o să ne-ajungă... Ne fie întru toate De-a pururi Împăcarea Acestor paranteze În care Suntem noi, De unde ești În lume Ucide-mi
LA CUMPĂNA DINTRE ANI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347660_a_348989]
-
sarea, Nu se strică, Dar știu Că niciodată Aici N-o să ne-ajungă... Ne fie întru toate De-a pururi Împăcarea Acestor paranteze În care Suntem noi, De unde ești În lume Ucide-mi depărtarea Și dă-mi, Măcar o Clipă Vecia Înapoi. Ce mi-aș dori în 201 4 ?! Invidia- una dintre bolile veacului să stea cât mai departe de mine! În primul rând să fiu sănătos și să pot dărui și celor din jurul meu din această bucurie! Să fie pace
LA CUMPĂNA DINTRE ANI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347660_a_348989]
-
vestea, despre: „ Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, Ziua cea Mare a Unirei.. Dezbaterile din Sfatul Țării. Tedeum-ul - Actul Unirei”. „Joi, 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, în numele suveranității naționale a hotărât : UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI”(2).„Decretul- lege, din 18 decembrie 1918, cu privire la Unirea Bucovinei cu România a fost publicat în “Monitorul Oficial”, nr. 217, din 19 decembrie 1918”(2).Ziarul
1 DECEMBRIE 1918-MAREA UNIRE.ZIUA NATIONALA A ROMANIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347658_a_348987]
-
Stat Major , în frunte cu maiorul Alexandru Vlad. C.N.R.C. și-a luat numele de Marele Sfat al Națiunii Române, și a lansat la 5/18 noiembrie 1918, un vibrant apel-protest „Către popoarele lumii”, care, în încheiere, conținea ideea unirii „pe vecie”, cu România. De asemenea, la 7/20 noiembrie, s-a hotărât convocarea Adunării Naționale, în ziua de duminică, 18 noiembrie /1 Decembrie 1918 și s-a hotărât ca înaintea începerii Adunării Naționale se vor face rugăciuni în cele două Biserici
1 DECEMBRIE 1918-MAREA UNIRE.ZIUA NATIONALA A ROMANIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347658_a_348987]
-
peste zare Îți caută sufletul prin amurgul cel rece, Rânduri ce-așteptă o nebună strigare Spre idila romantică, eternul petrece. Mă doare un vis, iar iubirea-i pustie, Mai curge un stol de-mpliniri plictisite, Bolnav este sufletul pacătos pe vecie, Adun mere coapte-n tristeți putrezite. Te chem să mai scurgem amarul ce zace În voci de nebune colinde-n tăcere, Din stropi de iubire chemați ne-or desface, Porni-vor prin inimi secate și grele. E balul mascat și
STROPI DE IUBIRE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350029_a_351358]
-
mă privești! Să găsești în ei, cuprinsul, Visului avut de tine Și să te scufunzi în dânsul Precum algele marine. Să te lași hrănit de dulcea, De plăcuta-mi apă vie Iar oceanul meu de vise Să te legene-n vecie! Îți trimit un gând de seară, În speranța că-l vei prinde, Să-l aducă trenul care O iluzie ne vinde. Îmbrățișarea nopții de mătase Noaptea albă, de mătase, Dacă ne-ar învălui Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
multă responsabilitate, la toate popoarele. Cu atât mai multă importanță trebuie să i se acorde în spațiul hispanic, unde adăugarea celor două nume de familie ale părinților poate crea combinații neașteptate. Unde mai pui că numele spaniole se dau pe vecie, ele nefiind afectate de starea civilă, așa cum se întâmplă în mai toate celelate țări?! Pentru cei care au nume de familie patronimice sau toponimice, situația e relativ simplă. Un Gonzales Navarro poate fi lesne identificat ca fiind descendentul unui Gonzalo
NOMEN EST OMEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350045_a_351374]
-
limba română - e ca și cum m-aș întâlni cu Dumnezeu: plâng precum munții în furtună - sufletul meu luminează până departe - în adâncul - la rădăcina fântânilor mă întâlnesc cu însăși Sărbătoarea îndemnul de vibrație al limbii române - acolo sus - în vârful copacului veciei - aprinde fructul mântuirii: întâi îi ies acestuia - de sub abdomenul silabelor - picioarele baletând artificii miriapode - apoi - în urmă - sunetul vocii sale de fruct al minunii frazale coace și aprinde palatul Lui Dumnezeu - aprinde pădurile raiului - aprinde flori în auz și-n
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
Soare Lună și Stupină iar sfinții niciodată nu ne mor! voi - venetici învăluiți în bale nu ne cunoașteți zeii - nici otrava: deci nu veniți orbeți - cu toată graba curmați-vă spre noi a voastră cale! prea gingaș sfânt pământu-i din vecie să-ndure pas clocit nemernicie! când zâne s-or desface din zvelt trunchi vă veți preface-n stârvuri de păduchi... ...voi - greș de borți la raiul naiul: retina tracă se trezește! veți arde-n aprige văpăi și-n graiul în
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului IOAN BOTEZĂTORUL În celula singuratic, Stă profetul meditând: A vestit împărăția, A fost focului solia, Și-acum moartea așteptând, Sigur vrea acum să fie, Isus vine din înalt? E Mesia din vecie, Din cereasca-mparatie, Este-Acela așteptat? Și-a trimis pe-ai săi sa-ntrebe: Ești Tu Cel mult așteptat? Sau să așteptăm pe altul, Ce-l trimite din înaltul, Dumnezeu Prea Adorat? Domnul blând atunci le spune: La Ioan Eu vă
IOAN BOTEZATORUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350203_a_351532]
-
părea cuprins de cutremur, pereții se zdruncinau cumplit, tablourile nu mai conteneau să cadă. Pe urmă zgomotele s-au întețit, iar fisuri uriașe au început să apară. Palatul se distrugea. Începu să plângă în hohote, atât din cauza minunățiilor pierdute pentru vecie, cât și de teama că ar putea fi strivită de vreunul dintre pereți înainte de a ajunge la ieșire. Fugi tot mai repede, iar când ieși, în sfârșit, din palat, nu mai văzu în față decât o armată întreagă de spiriduși
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
prin minte ceva la care nu mă mai gândisem niciodată (asemeni revelației divine de mai devreme): că aș putea-o seduce pe prietena vecinului meu, că am putea atinge extazul împreună. Eu și Alina, înlănțuiți ca doi amanți legați pe vecie... Virgil, din nou singur, părăsit... Sâsâitul șarpelui s-a auzit peste sală. Dumnezeu a plâns. Numărul executat de Virgil pe gheață era aproape perfect... Iar Alina a știut, în același moment, teribilă intuiție feminină, că este privită și dorită de
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
constitui un prim pas nonpolitic al solidarizării naționale, al retrezirii conștiinței românești. ”Neamul românesc nu a coagulat niciodată în jurul unei ideologii, ci a unei stări de spirit” (Dan Puric). Ca semn al dărurii și modestei mele contribuții la înălțarea întru vecie a acestui templu liric românesc, vă dedic cu drag un scurt grupaj din puținele mele strofe din ”Rugă fără sfârșit”: Sunt ruga crucii fără de sfârșit Și-a nesfârșitelor dureri coloană Ce-n carnea Celui răstignit Nu-și are moarte, ci
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
Proroc în lume, Botezător nu îi, acela care strigă, cum în Scriptură scrie- să fie netezită în veci cărarea Lui, dar cine îi aude porunca din pustie? Dezleagă-mi limba, Doamne, de lut și iartă-i vina, mă leagă pe vecie de numele lui sfânt, slăvită fie ziua când l-a numit Lumina ' Nainte-mergătorul Iubirii pe pământ. Referință Bibliografică: IOAN... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 372, Anul II, 07 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae
IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361861_a_363190]
-
Autorului Ochi de stea curată Și-o lumină toată Păsări prea-maiastre Cale printre astre Mladuire lină Trupu-i de regina Chip de înger pur Gândul meu nebun Mi-l preschimba-ndata În stea prea-curata Candela s-aprins' Pe sub cerul stins S-aduca-n vecie Multă bucurie Splendida lumină Corpu-i de regina Viata-mi luminează Mintea-mi ține treaza Par de catifea Să-l mângâi aș vrea Să-mi fii călăuza În lumea ursuza Grijile să ardă Râul tot să piardă Frumuseții tale Candide petale
EA... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361929_a_363258]
-
pe plac Sirenele să-mi cânte lieduri de Verdi, Pescărușii să-mi recite Sonete de Shakespeare, Iar apele repezi să-mi spele fața Cu șuvoaie de mărgele, ca gheața, Alte pietre să-mi ție tovărășie Și așa să trăiesc pe vecie Visul acesta Ce-ar putea oare să fie? O nescrisă poezie NĂLUCIRI Glorii trecute prin pagini de legendă Defilează înainte-mi Cu steaguri fâlfâind în vânt Oști vin în urma lor licărind în ochii osteniți ai ostașilor bucuria victoriei Îmi pierd
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași de plumb străbat capătul străzii Oftând de focul ce-au avut odat’ Ascult plutind vrăjit zgomotul străzii Cu gândul meu rebel,ce-am
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
putea să apară peste noapte de pretutindeni și nicăieri. Se întâmplă exact ca în fabula cu șoarecele care intră printr-o gaură strâmtă în perete pentru a se îndestula cu mâncare, apoi, umflat fiind după masa copioasă, rămane captiv pe vecie în perete, găsindu-și stupidul și tragicul sfărșit. Tot la fel și omul, el preferă să se îngroape într-un munte de aur, doar să știe că are tot aurul cu el. Nici nu mai contează faptul că în scurt
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365944_a_367273]
-
natale, se găsea o cu totul altă lume - cu cinematograf, cofetărie și case suprapuse -, despre care îi nara „nenea“, fratele mai mare, elev de liceu. Poveștile lui, percepute de ceilalți ca „minciuni“, îi inundă Titinei sufletul și-o cuceresc pe vecie, devenind și ea, în timp, născocitoare de povești, vădind de timpuriu vocația de locatar de drept în Patria Cuvântului. Experiențele de viață aduse în actualitate mărturisesc trăirile sufletești profunde ale autoarei. Ea nu încearcă nicio clipă să înfrumusețeze realitatea, având
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]