1,325 matches
-
unic la care suntem cu toți chemați ca să luăm parte: Jertfa de Sine a lui Dumnezeu pentru dragostea sa de oameni. Aceste Paști sunt temelia și taina însăși a Bisericii", în timp ce "Paștele anual nu este numai săvârșirea jertfei, ci și vedenia mai dinainte ca într-o prefigurare a roadelor acesteia pentru universul întreg; el este deci vedenia simbolică a jertfei și a rostului ei pentru soarta lumii, în cadrul unui șir întreg de semne care se urmează în vreme (calendarul)"13. Între
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pentru dragostea sa de oameni. Aceste Paști sunt temelia și taina însăși a Bisericii", în timp ce "Paștele anual nu este numai săvârșirea jertfei, ci și vedenia mai dinainte ca într-o prefigurare a roadelor acesteia pentru universul întreg; el este deci vedenia simbolică a jertfei și a rostului ei pentru soarta lumii, în cadrul unui șir întreg de semne care se urmează în vreme (calendarul)"13. Între sărbătorirea anuală și simbolică a Învierii universale a lui Hristos și săvârșirea reală a jertfei euharistice
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Din cronici, într-un Imn lui Ștefan cel Mare și Sfânt ori în „tabloul” Alecsandri în lunca din Mircești, ca și melancolia sufletului însingurat, plăcerile molcome, cu un ușor iz amărui, ale vieții în natură, sub rotirea anotimpurilor (Impresii și Vedenii), ori erotica, mai mult ca minus-experiență, ca respingere a formei sale „degradate”, ce ar fi specifică vremii moderne, sunt, ca și la autorul Mărgăritărelelor, sincere, dar simplitatea mijloacelor de exprimare nu mai are minima cauțiune a „naivității” vîrstei literare. Incapabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
imagini tipice. Ce duioasă e figura mamei "cu mintea turburată, uitându-se speriată în juru-i ca o fată mare care a păcătuit"! Și ce clar e moșul, cojocarul de 72 de ani, care "șucăie" și geme toată noaptea! Și întreaga vedenie a acelei odăi mocnite, cu candela aprinsă, sub care se spulber închegarea unor gânduri frumoase! Iacă talentul literar 126. Tânărul își mărturisește mizeria, iar criticul se extaziază în fața stilului mărturisirii. Această deturnare a textului pentru a-l face să exprime
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nume ce vor deveni dintre cele mai însemnate ale poeziei românești: Tudor Arghezi (Schițe, Morții, Dimineața, Ion Ion), Lucian Blaga (Amurg de toamnă), Ion Minulescu (Strofe pentru ploaie), Ion Barbu (Driada), Al. A. Philippide (Melodie), G. Topîrceanu (București), Adrian Maniu (Vedenii de toamnă), Nichifor Crainic (Un stol). Cu proză au colaborat Cezar Petrescu (Sângele, Scrisorile unui răzeș), Gib I. Mihăescu (Povești din țara omului), Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, C. Sandu-Aldea. Mult mai puțin prezentă este, în schimb, publicistica literară. Revista nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
pe sceptici, el vine dintre ei. Revelația însă doboară limitele rațiunii, oricât ar fi fost de critică: „Și totuși, totul era adevărat și se petrecea tocmai cu mine, care niciodată nu am suportat să aud vorbindu-se despre minuni și vedenii.” op.cit., p116) Revelația îi destramă imaginea pe care știința i-o făcuse despre lume: „Ce mai este și asta, cerul e ca un tavan, așa cum și-l imaginează babele. Lobacevschi? Euclid? Spații concave și spații convexe? Unde-I acum tata
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui Ilarie Chendi, pe care îl acuză de ignoranță, diletantism și mercantilism la editarea primului volum, Literatura populară, din Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei, o republicare, dar și Dragoș-Bogdan, poem dramatic (1904), și Antropomorfism (1905) de M.Eminescu. Se acordă o atenție specială informațiilor referitoare la opera Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Vasile Demetrius, Victor Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
drept. Scurtă vreme profesează avocatura la Chișinău. Între 1924 și 1929 deține o catedră la o școală de ucenici din Drăgășani. Cu doar câteva excepții, scrierile de până acum vor constitui materialul primelor volume de proză, La „Grandiflora” (1928) și Vedenia (1929). Mutat la București, duce o viață retrasă, departe de agitația lumii scriitoricești, și scrie cu mari eforturi, din cauza ftiziei care îl epuizează și care de altfel îi va provoca sfârșitul prematur. Începând cu 1930 își publică seria de romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
în plan general uman. Sunt aici câteva obsesii fundamentale: virilitatea contrariată, ispășirea păcatului, terapia erotică. Aceste „proiecții obsesive” (Ov. S. Crohmălniceanu) se relevă în contexte epice tensionate și determină stări sufletești terorizante, direcționate de sentimente dominatoare, cu manifestare excesivă. În Vedenia, de pildă, căpitanul Naicu, autor de farse de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs, după himere. AL. ANDRIESCU SCRIERI: La „Grandiflora”, Craiova, 1928; Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928; Vedenia, București, 1929; Brațul Andromedei, București, 1930; Rusoaica, București, 1933; Femeia de ciocolată, București, 1933; Zilele și nopțile unui student întârziat, București, 1934; Donna Alba, București, 1935; Nuvele, I-II, pref. Nicolae Manolescu, București, 1967; Vedenia, îngr. Ion Nistor, pref. Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928; Vedenia, București, 1929; Brațul Andromedei, București, 1930; Rusoaica, București, 1933; Femeia de ciocolată, București, 1933; Zilele și nopțile unui student întârziat, București, 1934; Donna Alba, București, 1935; Nuvele, I-II, pref. Nicolae Manolescu, București, 1967; Vedenia, îngr. Ion Nistor, pref. Laurențiu Ulici, București, 1973; Teatru, îngr. și postfață Leon Baconsky, Cluj, 1973; Însemnări pentru timpul de azi, îngr. și pref. Diana Cristev, Cluj-Napoca, 1975; Opere, I-V, îngr. și introd. Al. Andriescu, București, 1976-1995; Nuvele, ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
fruntea cohortei. Condus la lumina torțelor din sfinxul misterios, la marea triumfala piramidă a lui Keops. Colegiul preoților îl aștepta în inima piramidei. Cripta subterană săpată de milenii, pe pereți picturi simbolice cu ilustre genii ale anului, planetelor, zilelor, pure vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri de aur. Tradiții de la Hermes mare revelator. În cele patru colțuri ale criptei milenare, străjuiesc capodopere statuare, simboluri de voință, credință și putere. Statuia lui Isis din aur cu diamante, rubini și safiri, floare zâmbitoare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
înnegrită de arsuri. Și același reflex, ca un filtru fotografic, colora acele vise în culoarea sângelui pângărit, a ruginei de pe carcasele blindatelor, a prafului roșiatic pe care elicopterele îl ridicau, atunci când aduceau noi răniți la spital. Adesea, mă trezea aceeași vedenie: făceam puncte de sutură, nu pe rânjetul unei plăgi, ci pe buze care se străduiau să vorbească. Mă sculam, lumina părea că alină preț de câteva secunde dogoarea în care se împotmolea un vechi ventilator, ceasul indica ora la care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu-l văd pe bărbatul care o dezgropa. Nikolai, culcat în fața ei, îndepărta pământul cu mișcări largi, ca un înotător. Dar când ajunse la jumătatea trupului, degajând pântecele, se înălță brusc în genunchi și scutură din cap, alungând parcă o vedenie. Apoi se aplecă și, deja cu autoritate de adult, pipăi bustul acela murdar de pământ, pântecele acela rotund, îngreunat cu o viață. Ea rămase nemișcată, chircită lângă focul zdravăn pe care el îl aprinsese într-o scobitură a malului povârnit
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de grabă în fața morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-a impus privirii, pentru o clipă. Vocea lui Șah s-a auzit din nou, măturând parcă vedenia acelor obiecte funebre. A vorbit despre o moarte precedată de interogatorii, de torturi, de violuri. Și despre o îngropare într-un morman de cadavre, printre corpuri anonime... Am ajuns, în momentul acela, în curtea mare din fața unei foste ferme, transformată
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
își trăiește clipele din urmă într-o tensiune halucinantă, înspăimântat la gândul că averea i-ar putea fi micșorată ori furată. Desprins de restul lumii, închis ca într-o hrubă în camera lui mizeră, confruntat numai cu sine și cu vedeniile pe care le are, el transferă banului un soi de forță sacră, capabilă să-l ajute în a-și inhiba pornirile firești și să-l facă să se căiască pentru momentele de slăbiciune. Personajul seamănă astfel marilor posedați. Moartea, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
cu accentele lor tânguitoare și prefăcute, o relație afectivă cu irmoasele lui Anton Pann și cu poemele erotice ale Văcăreștilor, cum se vede și în Cartea de recitire (1972). Versurile vorbesc despre un spirit juvenil care încearcă să afle „o vedenie”, cum va zice poetul mai târziu, adică un stil propriu, ce nu are nimic de-a face cu stilul poeziei din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
nu-i așa că ai șchiopăta puțin după aceea / de teamă să nu-mi strivești sărutul?”. Cum se vede, S. cultivă, în tradiția lui Eminescu, serafismul și, în consens cu poeții mai noi, redefinește mitologia orfismului. O populează, înainte de orice, cu vedeniile și cu jubilațiile sale de om tânăr. Cu 11 elegii lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului. O metafizică a poeziei, cum zice Marcel Raymond, nu a filosofiei. O încercare de a asuma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cea bună. Legați printro dragoste mai presus de cuvinte, cei doi soți se cunosc atât de profund, încât Vitoria intuiește toate acțiunile și deciziile lui Nechifor, refăcând drumul lui fără greș, comunicând cu el întrun alt plan, care sfidează moartea (vedenia [...] grăind lămurit numai pentru urechile ei). Aceeași înțelepciune se manifestă și în modul în care Vitoria regizează, magistral, mo mentul dovedirii vinovăției celor doi ucigași. Scena care constituie punctul culminant al ro manului e de un intens dramatism: în fața celor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se întorcea spre Suceava plin de dulceața nopții. Deși îl1 copleșeau stăruitor vedeniile dragostei lui1 și părea nepăsător de arșița zilei, era în el1 ceva treaz, ca o neliniște necontenită. Ca [Ø]1 să preîntîmpine o întîlnire neplăcută, [Ø]1 coti pe alt drum decît cel obișnuit și [Ø]1 ieși pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi este primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate, iar obiectivismul mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită de amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul obținut din ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
chinuirea efigiei și câte alte blestemății. Acolo, se știe, Ruggieri i-a făcut să apară într-o oglindă magică, pe trei dintre cei unsprezece copii ai reginei (Francisc, Carol, Henric) - cu coroana, sceptrul și mantia regală. Istoria a confirmat această vedenie, cei trei fii devenind regii Franței, unul după altul. Pentru răspândirea științelor, regina a deschis o școală la Saint-Germain, unde învățau la un loc tineri și tinere din cadrul nobilimii. Regina, ajutată de cumnata sa, a stabilit materiile de studiu (limbi
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
câinele cu vaca, precum și vocile morților). Din acest punct de vedere, o carență vizibilă a primelor romane este că informația faptică se vede dublată de un comentariu tautologic, care supralicitează semnificațiile textului. Defectul se estompează însă în ultimele narațiuni, astfel încât „vedeniile” se desfășoară acum în stare genuină, epurate de balastul lor interpretativ. Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El trebuie citit fără prejudecățile puriste de care continuă să fie grevată receptarea poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]