7,581 matches
-
și 23 ale prezentei convenții. 2. Sub rezerva principiilor juridice ale statului parte, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă. 3. Această responsabilitate nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracțiunile. 4. Fiecare stat parte veghează îndeosebi ca persoanele juridice care răspund conform prezentului articol să facă obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și de descurajare de natură penală sau nepenală, inclusiv sancțiuni bănești.” Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției Convenția a fost negociată pe parcursul a șase sesiunii
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
și că el își dorea, mai mult ca orice, un cămin în care să sălășluiască pacea și buna înțelegere. Când veni Simona pe lume, lui Costache i se păru că toată casa lui e învăluită în lumină, că peste tot veghează îngeri păzitori, că se simte împlinit și împăcat cu tot ce viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a trecut ca o umbră cenușie, lăsând În urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai apoi directorul primei agenții private
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dar asta nu-l Împiedică să cuteze, să riște. Doar cu o moarte este dator și atunci de ce să nu fie sub semnul cuvântului, pătat cu sângele Încrederii În reușită. Lucrul este anevoios, plin de zbucium, de căutare Încordată. Muza veghează atent, răsplătindu-i truda și devotamentul cu o parte din bogățiile la care au acces doar cei aleși. Să fie poetul un ales? Inspirația, această floare rară, de mulți râvnită, de puțini cunoscută, i-a fost dăruită ca semn al
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
volumului. Pentru părinții săi, autoarea are o prețuire totală, fiind conștientă de sprijinul, greu definibil pe un singur plan, pe care aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au învățat lucrurile cu adevărat utile și valoroase. Ei au fost Universitatea mea și profesorii care mi-au predat arta Omeniei. Odihniți-vă în pace, tată și mamă! V-ați îndeplinit misiunea de părinte cu succes! De acolo de unde sunteți, vegheați și mai departe pașii noștri, ca să putem și noi ajunge acolo unde sunteți voi!”. Scrierile Lidiei Vrabie alcătuiesc într-un fel original o epopee a satului natal, văzut când din perspectiva copilăriei, când din cea a maturității. Toate textele contribuie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu putea. Ioana nu dăduse importanță mare atunci cuvintelor ei. Simți rușine și vină. Se gândi la sora cea mai mare, cărei îi rămase casa părintească după trecerea părinților din viață. Ea fusese mereu alături de ei, până la ultima lor răsuflare veghease la capul lor. Nu se supără pe ea, nu o judecă defel, o înțelegea foarte bine. Sărmana soră, la cei șaizeci de ani, și încă cu boala ei, nu mai avea puteri să poarte două gospodării. Din cauza muncii și a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pot spune doar copiii pe care i-au crescut și pentru care au trăit. Sunt sigură, că pentru fiecare copil, părinții săi au fost ceva deosebit. Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au învățat lucrurile cu adevărat utile și valoroase. Ei au fost Universitatea mea și profesorii care mi-au predat arta Omeniei. Odihniți-vă în pace, tată și mamă! Va-ți îndeplinit misiunea de părinte cu succes! De acolo de unde sunteți, vegheați și mai departe pașii noștri, ca să putem și noi ajunge acolo unde sunteți voi! Îmi pare rău că multe lucruri le-am înțeles prea târziu, așa ca multe alte persoane. Știu, însă, că toate au un rost în viață și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oare fiul? Și dacă da, cât de puține lucruri știa despre el! Rafira se mulțumi să-l măsoare pe Mihăiță din cap până în picioare, neschițând vreun gest din care să reiasă trăirile ei. Introduși într-o cameră alăturată, copiii fură vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Care hotărâre!? De ce și de unde venea aceasta? se întreba el. După înfățișarea de la Miliție, lucrurile se întețiră. Oamenii legii, deși nu se arătau, prezența lor era simțită ca o umbră ce călca o dată cu fiecare pas al lor, măsurându-le timpul, veghindu-le preocupările. Ca urmare, se preconiza un proces cu avocați, cu martori, un lung șir de termene, cu un final care cine știe când și cum își va arăta zorii limpeziți, de vreme ce pe apele timpului plutea un noian de incertitudini
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una duioasă. Ea îl legănase, veghease la căpătâiul lui când poate fusese bolnav, îl crescuse aproape doisprezece ani, cum făcuse și ea, la rândul ei, cu dragul de Mihăiță. Și eu vreau acum să i-l răpesc. Al cui e mai mult, al meu sau al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu brazii ce creează scut, Veghind spre-ndepărtate creste. Din dor de munte sunt creat, Zburdalnic, iubitor de viață, De tril, de susur încântat, Și-alerg prin raiul de verdeață. Admir des turme de mioare, Ce tuturora ne sunt dragi, Zâmbesc la razele de soare Când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe umărul meu și răspândesc triluri divine. În adierea vântului blând, lalelele se clatină ușor, mângâiate parcă de o mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu inima tresăltând de fericire... Sărutul Lipit de calorifer, cu trupul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este un cuceritor de profesie, ci un cavaler bine crescut, dar mai cu seamă bine educat. Apariția acestei domnișoare, cu toate rezervele ce le manifesta față de persoana sa, o socotea ca pe un dat al sorții. Cineva acolo sus îi veghea pașii și îi prilejuia bucuria de a se întâlni și cu fețe luminate, nu numai cu cele mohorâte și crispate și fără a fi purtătoare de un așa-zis vino-ncoace! * Încă de la prima întâlnire cu Alex, deși parase elegant
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de rău, frumosul de urât, lumina de întuneric. Și mama, deși nu avea nici un chef de împletit, își luă lucrul - un pulover început cu mult timp în urmă - și se așeză pe un scaun lângă patul fetei pentru a-i veghea somnul. Spasmele unor vise se succedau. Olga avu un somn zbuciumat. Pe planul subconștientului probabil reveneau, ca Într-un film, scene nedorite ale unor fapte și întâmplări pe care, de cele mai multe ori fetele le tăinuiesc cu multă grijă, le închid
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dormim îmbrăcați și cu urechile ciulite. Un timp am stat împreună de veghe. Vecina din stânga a făcut cafea, eu am adus două platouri de sandviciuri. Am pălăvrăgit, am căscat și am adormit pe preșuri. Apoi am renunțat. De acum o să veghem cu rândul, noaptea nu se întâmplă niciodată nimic. Ieri mi s-a spus că s-au auzit scâncete de copil cam vreo două ore, apoi aplauze puternice și flash urile aparatelor de fotografiat. Vecina din față ne-a mărturisit că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ea ne amenință că vrea să iasă. Noi nu o lăsăm, ce se petrece la etajul nostru e o chestiune pentru toți. Atunci se hotărăște să se mute. Nu o putem împiedica, dar, până își găsește ceva, va trebui să vegheze ori de câte ori îi vine rândul. Până la urmă s-a învoit. Ne petrecem zilele în două ture, mergem pe palier ca la serviciu, avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tăia cu drujba și mulți, foarte mulți pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște; iar noi, toți în păr, așteptam cu sufletul la gură și tresăream la fiecare respirație. Anotimpurile se schimbau între ele și noi continuam să veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la doar câțiva metri. Apoi începeau iar zgomotele. Am fi vrut ca într-un fel sau altul să se termine, obosiserăm
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă simt de parcă aș fi avut treizeci de ani. Între ramele groase și negre de plastic, prinse în colțul din stânga sus cu un plasture roz, m-am maturizat, iar doamna Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare. Dădeam din cap, dar nu mă întorceam spre ea, nu voiam să-i văd albul ochilor găurit de irișii negri. Singura
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au privit prin sticla groasă, nu am văzut oameni, ci suflete. Așa am descoperit că în spatele chipurilor întotdeauna este ceva ce trăiește. De atunci aștept să ajung la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
altul. De multe ori se întâmpla ca Mara să nu mai plece acasă și atunci dormea pe canapea, cu ea în cameră. Pentru doamna Aurelia acelea erau cele mai fericite nopți, căci în întuneric adormea liniștită dacă știa că Mara veghează. La ultimul revelion, Mara a adus un casetofon și multe casete. A împodobit camera cu ghirlande din hârtie creponată, a lipit de perdea steluțe din carton argintiu, a adus masa lângă pat și au stat împreună toată noaptea. După câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]