999 matches
-
sovietice a deviat de la politica externă sovietică. După acest moment, amenințarea sovietică este pretextul pentru Înăsprirea cenzurii, Întrucît orice cuvînt nelalocul lui i-ar putea deranja pe sovietici, care ar putea interveni cu armata. Prin urmare, tinerii protestatari Își pierd vehemența, devenind „o nouă gardă a compromisului”, și „din această tulburare a apelor reapar și vechii staliniști care Încearcă o operație de reîngheț, la rîndul ei Împotmolită În confuzia generală” (p. 12). Încercînd să răspundă la Întrebarea dacă există o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Externe). Am completa cu necesitatea unui studiu mai detaliat asupra poziției României față de CAER, prin intermediul căruia sovieticii au intenționat să pună În practică integrarea economică a statelor socialiste folosind ca pretext modelul comunităților europene occidentale. Aceste idei, combătute cu vehemență de oficialii români, au fost exprimate și În planul Valev (1964). Cartea ne invită la o călătorie Într-un teritoriu neexplorat, prin analizarea unor surse documentare care tocmai Împliniseră cei 30 de ani necesari pentru a putea fi date la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe care o investește în susținerea „cauzei române”, el are ceva de tribun. Prin vehemență și sarcasm, unele dintre articole par scrise cu pana unui pamfletar, autorul lor fiind un spirit eminamente polemic. Actor mai întâi în Banat, în trupa lugojeană a lui Iosif Farcaș, apoi la București, sub conducerea lui Costache Caragiali, M. promitea
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu oamenii de valoare ai epocii, cu care a avut, nu o dată, idealuri comune. Poezia lui H.-R., scrisă de-a
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
nu știe că tu ai crezut că te Înșală? — Am Încercat să aduc subiectul În discuție de cîteva ori, zic fără grabă, În timp ce-mi ung o altă chiflă cu unt. Dar el a negat de fiecare dată cu vehemență că s-ar petrece ceva Între ei. Nici măcar n-am să mai pomenesc despre asta. Sau despre detectivul particular, adaugă Danny, strălucindu-i ochii. — În nici un caz, mijesc ochii spre el. Și să nu te prind că-i spui vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
eminesciene rămân riscante. Așa este, de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-o acțiune concertată a liberalilor, exasperați de vehemența și precizia atacurilor gazetarului impenitent de la „Timpul”. Alcătuirea unui asemenea scenariu este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența documentelor probatorii ori a mărturiilor clare. SCRIERI: A doua viață a lui Eminescu, București, 1994; Cercul strâmt. Arta
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
climat, deposedată de ceea ce avea specific, desfigurată prin implantarea de instituții inadecvate. Totul era fals, după el, în societatea românească modernă: de la școală („zadarnică și absurdă”) la regimul politic. Atât Crainic însuși cât și, mai ales, secundanții săi (cu deosebită vehemență, P. Marcu-Balș) opuneau cultura, înțeleasă ca acumulare de cunoștințe, deci în alt sens decât cel spenglerian și cel din cartea lui Motru, creației. „Menirea pe lumea aceasta a unui popor - afirmă Crainic - nu e aceea de a ști, ci aceea
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ele un discurs cvasiideologic. Ele urmăreau să transmită o serie de informații de propagandă pentru o valoare ce rămânea deseori inconștientă chiar și pentru cel care o propaga. De aici provine probabil acel entuziasm, acea ascuțire a discursului european, acea vehemență datorată nevoii de a apăra niște principii, niște poziții inconștiente ale respectivului individ, ale propriului său imaginar. Pe când În America vedem că cercetarea imaginarului devine foarte dezimplicată la nivelul mesajelor subliminale vehiculate de cel care scrie teoria respectivă. Și atunci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
literare care nu corespund cerințelor activității politico-educative a partidului nostru, a cărților care promovează idei și concepții dăunătoare intereselor construcției socialiste”3, În cel de-al doilea (rostit o săptămână mai târziu) șeful statului decretează cu o frazeologie și o vehemență inspirate de comisarul lui Stalin că: „statul clasei muncitoare are dreptul să se amestece și În literatură, și În arta plastică, și În muzică, să admită numai ceea ce consideră a corespunde socialismului, intereselor patriei noastre socialiste”1, adică (reluând În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
găsită pe foarte multe paliere. Sanda Cordoș: Când scriam cartea, cu o destul de mare șovăială interioară, mi-a revenit adesea În minte imaginea unui student care, Într-o anumită Împrejurare, mi-a spus, cu mare seninătate, fară nici un fel de vehemență, că lucrurile acestea nu mai interesează pe nimeni. Și a făcut un gest, a Împins aerul cu mâna În jos, răsucind-o ușor, ca și cum ai Închide un capac. El și mulți dintre colegii lui au pus capac acestui subiect; a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a fost aplicat niciodată. Și, la mai puțin de un an de la intrarea sa în vigoare, guvernul social-democrat al PSD a început, la presiunea asociației investitorilor străini, negocierea directă cu patronatele pentru modificarea prevederilor acestuia. Iar patronatul a reacționat cu vehemență, avansând în schimb propria variantă, și eu la fel de excesivă. În forma ei extremă, varianta patronală, susținută și de guvernul liberal instalat după pierderea alegerilor de către PSD în 2004, propunea nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea contractelor colective de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
multe volume. Activitatea lui publicistică se intensifică începând din 1899. În acest an publică în „L’Indépendance roumaine” o serie de articole, reunite în volumele Opinions sincères (1899) și Opinions pernicieuses d’un mauvais patriote (1900), ce denunță cu o vehemență zdrobitoare infirmități ale lumii politice și culturale românești, ale partidelor, impostura unor „somități” ale științei. Caracter polemic au și multe dintre articolele apărute începând din 1902 în ziarul „Epoca”, editate sub titlul Cuvinte adevărate (1903). La cumpăna veacurilor I. scrie
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
așa vi să va măsura»”, ori constatată cu satisfacție: „Luară-și și ei plată după faptă”. În scrisul cronicarului, în textul său încărcat de patimă, stigmatizator (în care drumul spre imprecație este cu grijă netezit), violent în acuză și în vehemența denunțului (moral) și aprig (dar și abil) în atitudine, compunerile pamfletare se alcătuiesc fără dificultate. Provocatorii întâmplărilor, din care mereu ofensații și „obijduiții” Cantacuzini ies în pagubă, sunt urmăriți cu meticulozitate. Voievodului Radu III Mihnea, omorâtorul de boieri (victimele lui
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era președinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de ideile mari pentru care se războiește, își spune părerea, cu vehemență, în chestiuni felurite, de la „sufragiul universal” și „legea rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu s-a împăcat cu ideea înscăunării unui domnitor străin (Principe străin sau domn român
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna”, în calitate de redactor, crezul politic și literar al lui Slavici. Apără, cu o rară energie, curaj și vehemență, cauza românilor în procesele de presă intentate de autoritățile maghiare unor ziariști sau gazetelor „Tribuna” și „Foaia poporului”. Este închis la Seghedin timp de șase luni. După procesul Memorandumului, R.-Ș., care avea temperament de luptător politic, a colindat satele
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
multe râuri de cerneală și prea mulți “specialisti” și-au expus opiniile, pronosticurile și în multe cazuri au emis sentințe irevocabile și definitive chiar înaintea judecătorilor, dar “ultima veste” din telejurnalul preluat pe toate posturile TV din România transmite cu vehemență și revoltă faptul că Procurorul General al României, Tiberiu Nițu, sfidează pur și simplu legea și pietonul de rând, șoferul domniei sale trecând pe culoarea roșie a semaforului în timp ce-l avea drept pasager pe dl. procuror! Chiar așa!! Oare s-au
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
la București, apoi la Cernăuți, împreună cu Cezar Petrescu, revista „Hiena” (ianuarie 1919-februarie 1924), iar cu Dimitrie Bucevschi și Cezar Petrescu, ziarul „Bucovina” (1919-1920). Întors în capitală, va fi director al cotidianului „Ora” (1921), dar continuă să scrie, cu febrilitate și vehemență, particularizat de acum prin stilul său, articole și comentarii politice, alături de o publicistică literară și culturală variată, la „Gândirea” (unde e redactor din 1923), „Patria” (Cluj), „Îndreptarea”, „Dimineața”, „Țara nouă”, „Adevărul” și „Adevărul literar și artistic”. Cu sprijinul financiar al
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
și documentată pledoarie de până atunci În favoarea abolirii acesteia) , În care influența lui Beccaria era una sensibilă , completa un profil tributar până la limita anacronismului filosofiei iluministe. În discursul boerescian nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre predecesorii săi față de trecut. Concepția asupra progresului era una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de iluminiști deveneau, În bună tradiție hegeliană, etape necesare ale dezvoltării, imperfecte, dar nu lipsite de semnificație. Nu
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
reclamă „intelectualizarea” producției literare românești), a lui Al. Macedonski (Se mișcă fosila!), împotriva „minulescianismului” ori a susținătorilor legitimității, la noi, a curentului simbolist etc. Sunt atacuri cărora li s-a reproșat, chiar în epocă, caracterul „rudimentar”, forța lor, asigurată de vehemență, de violența limbajului fiind, totuși, incontestabilă. Concomitent, criticul de la „Ramuri” dă expresie admirației față de „literatura de preoți luptători” a ardelenilor, față de poezia lui Octavian Goga, față de proza lui Mihail Sadoveanu ori a lui C. Sandu-Aldea. Totuși, nici crezul comun, nici
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
vremuri / lumea mărită și ipocrită / a biografiei tale.../ și-atunci te pândește; așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele lumii (pavană pentru chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și speranță, pref. Eugen Barbu
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
scald. E frig./ E început de eră./ Sunt singurul exemplar din speță ce mai speră” (Elegia Cavalerului Tristei Figuri). Volumul Elegii pentru mintea cea de pe urmă, influențat de activitatea politică a lui Ț., se caracterizează prin implicare intensă, printr-o vehemență îndurerată, ce se revarsă asupra unor politicieni din stânga Prutului, asupra unor indivizi corupți și iresponsabili. Poemele pierd din rafinament, făcând loc discursului direct, cvasiprozaic, alteori unei dezlănțuiri cu adresă prea transparentă, ca în Ghid turistic „R.M. 2050”: „Priviți aceste cirezi
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
se întreabă, sarcastic, de ce nu am avea, măcar la departamentul agriculturii, miniștri ierbivori și propune premierului să pună în fruntea acelui departament un „bou adevărat” și viței la cele două secretariate. În publicistica postbelică, direcționată de ideologia comunistă, patosul polemic, vehemența fără nuanțe îi vizează, de astă dată, pe adversarii regimului, exponenții capitalismului internațional și pe toți cei care, în opinia oficială, serveau scopuri ostile regimului. Prin reminiscențele din copilărie incluse în text, prin referirile la existența amară a țărănimii sărace
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]