605 matches
-
conștientă că el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe colțul lui erau obiecte mai funcționale: agrafe de hârtie și o cutie de carton plină cu bilete și hârtii. Pe noptieră nu era decât un pahar cu apă pe jumătate gol, o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu un aspect respingător: austeritatea îmbrăcăminții și fixitatea privirii îl făceau să fie mai degrabă sever decât sinistru. Se apropia, presupuse Michael, de șaptezeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care să se potrivească cu roșul aprins al multlăudatului meu perete din cărămidă aparentă. Elegant și lejer și, nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau de sub gigantul de lemn. Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am Încercat cu bandă adezivă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i numărul meu norocos, de fapt. Poate că-i făcuse din nou cu ochiul barmanului, nu avea de unde să știe. Ieși din bar și urcă În camera ei - atît de emoționată, de data asta, că nu mai putea respira. Aprinse veioza. Se uită În oglindă și-și mai pieptenă părul. Apoi Începu să tremure. I se făcuse frig cît stătuse În bar, Îmbrăcată doar În rochie, așa că-și puse pardesiul pe umeri și stătu lîngă caloriferul abia Încălzit, În speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E o dilemă, un miraj: Ori e o lipsă de curaj, Ori este un curaj...prea mare! Sponsor matrimonial Galant și „dezinteresat”, Mi-a dat concursul să mă-nsor; Râvnind în schimb, cum am aflat, La dreptul meu de...autor! Veioza O luminiță într-un colț, veioza, Un soare mic uitat pe-o noptieră, Ce pune-n evidență tainic poza Iubiților uniți de-o... jartieră. Femeia o floare Aleasă floare-i, când o iei, Ba, chiar te bagă-n boală, Când
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
e o lipsă de curaj, Ori este un curaj...prea mare! Sponsor matrimonial Galant și „dezinteresat”, Mi-a dat concursul să mă-nsor; Râvnind în schimb, cum am aflat, La dreptul meu de...autor! Veioza O luminiță într-un colț, veioza, Un soare mic uitat pe-o noptieră, Ce pune-n evidență tainic poza Iubiților uniți de-o... jartieră. Femeia o floare Aleasă floare-i, când o iei, Ba, chiar te bagă-n boală, Când cad discret toate-ale ei, Petală cu
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
din călătoriile de afaceri. Dar suport. Mi se strânge puțin inima și reușesc să suport. Poate consider că o merit cumva. Îl las pe Ben sforăind ușor și Împing Încet ușa celeilalte camere. Scăldată În lumina de culoarea acadelei a veiozei cu Cenușăreasa, fiica mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă, constituie pentru ea o sursă continuă de enervare.) Când o Învelesc cu plăpumioara, picioarele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Crăciun cu familia Shattock, tot ce-mi doresc este să mă cuibăresc În fața televizorului, cu Leonardo DiCaprio În Titanic, dar În loc de asta ajung să umblu prin sufragerie după Ben care se agață de măsuțele nesigure din cameră, rozând cabluri de veioză și furând pungi Întregi de migdale argintii. Pun În balanță pericolul de a nu-l lăsa să ia migdalele, riscând să provoc astfel un scandal jenant („Nu poate să-și stăpânească propriul copil?“) sau să-l las s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
clipită, nu mai mult, să am senzația că țin mâna mamei mele, răcoarea ei, Îmbinarea oaselor. — Poți să vii și tu În Morantic, mami, Îmi spune ea. Nu e foarte departe. Nu, puiule, spun eu, aplecându-mă să-i sting veioza cu Cenușăreasa, mami e prea bătrână. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Draga mea Katharine, Îți Înțeleg perfect reținerile În legătură cu o eventuală Întâlnire a noastră În această viață și apreciez sugestia ca stimatul tău coleg Brian nu-știu-cum să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mine dezvelită). Iau un somnifer din plante În speranța Închiderii instantanee a sistemului. 03.01: Nu pot să dorm de teamă că somniferul e atât de puternic, că nu o să mă trezesc când sună ceasul și o să pierd avionul. Aprind veioza de pe noptieră și citesc ziarul. Lângă mine, Rich mârâie și se Întoarce pe partea cealaltă. Paginile de știri externe dau detalii despre directoarea generală americancă ce s-a Întors la serviciu patru zile după ce a născut gemeni. A prezidat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ordinea priorităților. Am greșit complet: lucrurile care pot face rău copiilor sunt pe primul loc, restul vine după. Când mă duc să mă uit ce face Emily, o găsesc cuibărită lângă Paula, care a adormit pe pat. Intru și sting veioza cu Cenușăreasa și le acopăr pe amândouă cu plăpumioara. Jos, În bucătărie, fac un ceainic de ceai de mentă și Încerc să Înțeleg ceva de la Momo. Zece minute mai târziu, Îmi dau seama de ce nu reușește să-mi explice: pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cred. Sunt convinsă. Ce-o să facem? mă Întreabă ea, iar acest noi mi se pare pe cât de prezumțios, pe atât de corect. Nu o să facem nimic, asta o să facem. O să ne gândim la ceva. Sting plafoniera și-i las aprinsă veioza de lângă pat. Lângă ea, Într-o vază, e un fir de crin descompus rămas de la vizita Barbarei și a lui Donald. Nu Înțeleg, Kate, spune Momo. De ce-ar face Bunce una ca asta? De ce-ar face oricine una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră Întâlnire. —Mi-ai spus că trebuie să nu mai spun „Îmi pare rău“. —Și chiar așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și, în centrul camerei, o ingenioasă măsuță de cafea italienească din anii ’50. Și, de parcă toate astea nu erau de ajuns, în frapieră aveam o sticlă de șampanie de colecție. În dormitor nu era nimic în afară de un pat ademenitor, două veioze de argint, tone de echipament stereo și un perete numai din sticlă, care dădea spre terasă. În timp ce Zach îi dădea bacșiș băiatului care ne cărase bagajele, eu am ieșit pe terasă și, învăluită în aerul vesperal, am privit Los Angeles-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vorbim. — Am să-ți arăt, îmi răspunde el, aproape cu înflăcărare. Firește! Data viitoare când ne întâlnim îți voi aduce câteva desene. Numai să nu-mi ceri să desenez în fața ta. Sunt învățat să lucrez singur, numai noaptea, la lumina veiozei din camera mea. Ăsta e un lucru pe care pot să-l înțeleg. Și eu pot să scriu nu mai când sunt singură în camera mea. Azi, la olimpiadă, a fost o excepție. Am făcut un mare efort să-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Fata se așezase pe un scaun în sufragerie, picior peste picior, și privea visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie, începuse să i deseneze chipul visător, cu privirea îndepărtată. Când terminase portretul, se lăsase în se rarea cu totul. S-a apropiat de ea și i a întins desenul. — îți place? a întrebat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să le poa tă studia mai bine și să deseneze portrete cât mai izbutite. Nici măcar la școală nu-l credea profesorul de desen că el face desenele, pentru că Bobo nu putea desena decât singur, acasă. De regulă noaptea, la lumina veiozei, când își limpezea toate gândurile și emoțiile de peste zi. Toată lumea era convinsă că desenele i le făcea Edi. în general, toată lumea era fasci nată de Edi și-l credea capabil de orice. într-o zi, profesorul de desen îl chemase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data asta am Întrecut măsura, am tras prea mult. Poate vine Leac cu o idee. Mă Întorc spre el, Îl văd scăldat ca un arhanghel În lumina veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă Întorc din nou cu fața la senator, de-abia acum bag de seamă că-i gol până la brâu. Cămașa e aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prin toți porii, de dinăuntru Îmi iese afară prin piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu văd mai nimic, doar multă lumină. Mă gândesc că probabil am făcut o piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid ochii, Îmi place lumina, Îi simt dulceața. Rămân nemișcat, Închipuindu-mă străveziu, evaporat, suspendat, ca o pană, ca un fir de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui ca un cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii și aprinde veioza. Continuă să stea nemișcat pe salteaua patului, în aerul greu respirabil din pricina căldurii toride de august care transformase Bucureștiul într-un adevărat cuptor. Avusese un coșmar. Poate și datorită faptului că pentru prima oară executase o sentință de condamnare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
25-75 de lei, vestă - 25-35 de lei, helanca - 20-30 de lei, ceas deșteptător - 4-20 de lei, calculator de buzunar - 5-25 de lei, binoclu - 160-350 de lei, lenjerie pat pentru două persoane - 25-60 de lei, scurtă din piele - 400-650 de lei, veioza - 20-50 de lei, cuțit de vânătoare - 15-25 de lei, poșetă - 15-50 de lei, pantofi din piele - 45-135 de lei. ELECTRICĂ BANAT - Ș.A. Programul lucrărilor cu întreruperea consumatorilor în perioada 27-31 martie LUNI: Timișoara (străzile Mangalia (p), Preyer (p), Ovidiu (p
Agenda2006-12-06-1-util ptr dumneavoastra () [Corola-journal/Journalistic/284891_a_286220]