828 matches
-
părinții și bunicii. Lipsiți de autoritate, aceștia își acceptă dezarmați statutul de sclavi și se subordonează, fără rezerve micului tiran, jucând după cum acesta le cântă. Când încep să-și dea seama că în loc de înger au crescut la sân un șarpe veninos, este prea târziu. Sumele de bani de care are nevoie frumosul dendy cresc exponențial, odată cu înaintarea în vârstă. Ele (sumele) trebuie să acopere costurile țigărilor (de cea mai bună calitate), ale băuturilor fine, ale metreselor (din înalta societate), ale benzinei
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ale invidiei, neplăcerea de a contempla succesul și fericirea altora. Departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de ură și de gelozie, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali. Solicitudinea mercantilă este iluzia care ascunde războiul veninos al fiecăruia contra tuturor, bucuria imorală de a vedea distrusă fericirea altora. Putem numi acest model Nemesis, după numele zeiței vechilor greci care personifica răzbunarea, trimisă acum să lovească în prosperitatea ostentativă, în excesul de fericire al semenilor. Un ultim
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
biruie pe trimișii Luminii și Îi Înghite, fără să-și dea seama că o asemenea hrană este otrăvitoare pentru el. Cei cinci Fii ai lui Dumnezeu se Întunecă pe rînd, ca mușcați de un cîine turbat sau de un șarpe veninos. CÎnd Își revine, Protoantropul i se adresează de șapte ori Părintelui Măreției. Tatăl trece atunci la o A Doua Creație, chemîndu-l la viață pe Prietenul Luminilor (habbib nahire) care Îl chemă pe Marele Arhitect (ban rabba)38, care cheamă Spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
grijulie; harnici; importanță; iute; împunge; întrecere; a înțepa; înțepat; înțepături; libertate; lucrătoare; mama; molcom; muncitoare; mușcătură; negru; oameni; organizare; pericol; pișcă; plăcintă; polei; pufos; puritate; rău; repulsie; roi de albine; sare; sărut; sîrguință; stăpînă; strîngătoare; teamă; trîntor; țipă; țînțar; venin; veninoasă; viața; viață; vioaie; zburătoare; zgomot; zice; zumzăit (1); 797/126/41/85/0 alege: decizie (35); culege (26); opțiune (19); vot (18); caută (14); bine (13); decide (11); președinte (11); selectează (11); ceva (10); libertate (10); corect (9); oportunitate (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pelinul; ca pelinul; pierdere; plăcere; plăcut; plînset; papile gustative; prost; realitate; rece; respingător; rîs; sare; sărac; sărutul mirilor; sentiment; sex; simt; sîmburi; sînge; soartă; soț; speranță; spurcat; stări de vomă; pe suflet; suspans; suspin; trădare; la tineri; ură; ușă; vai; veninos; verde; de viață; vișine; vomit; vreme; de vreme (1); 807/190/69/121/4 amintire: copilărie (80); plăcută (46); frumoasă (44); trecut (43); memorie (42); poză (21); nostalgie (19); vis (18); plăcere (17); durere (16); gînd (16); melancolie (16); bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
stele; subordonare; în sus; mai sus; șef; trambulină; treapta; țel; țintă; uimire; undeva; up; a urca; urcat; utopic; văzduh; vezi mai bine tot; vise; vizibil; voință; vreau; zmeu; zvon(1); 923/159/50/109/0 șarpe: venin (179); frică (64); veninos (43); reptilă (34); rău (28); animal (22); lung (20); rece (19); pericol (15); șopîrlă (13); viclenie (13); răutate (12); viclean (12); clopoței (11); viperă (11); boa (9); șiret (9); teamă (9); urît (9); verde (9); alunecos (8); păcat (8); spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
căldură, vânt, umiditate, secetă, foc. Factori patogeni interni: • frig, căldură, vânt, umiditate, secetă; • dezechilibre ale organelor; • dezechilibre ale energiei, ale sângelui și ale lichidelor organice; • dezechilibre psihice și emoționale; • Tan (mucozități). Factori patogeni semiexterni și semiinterni: • paraziți; • mușcături și înțepături veninoase; • otrăviri; • traumatisme (fracturi, arsuri, plăgi etc.); • iradieri; • surmenaj; • alimentație deficitară; • alcool, tutun, droguri; • intoxicație medicamentoasă; • igienă de viață necorespunzătoare, în general. Patologiile cantitative: Ele sunt golul și plinul, adică insuficiențele și excesele și sunt datorate tulburărilor funcțiilor de transformare și
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
ceva mă scot din minți” (I, 34-35). Sau: „Dimineață dementă, senzație de scârbă subită. Am ieșit în stradă: neputința de a privi pe cineva în ochi; la farmacie, nu m-am putut opri să nu-i fac vânzătorului o observație veninoasă. Dezlănțuire împotriva lumii întregi, furie disperată și inutilă. Să simți că în vine îți curge otravă și că ai mers mai departe decât orice demon” (I, 80). Cioran are aceste accese de furie oriunde, la piață, la birt, la un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos și se desfășoară ca o noapte de groază. Nu mai asistăm la comoda furtună într-un pahar cu apă, la farandola spumoasă, elegantă, la cadrilul înțepat și cu fasoane, ci urmărim o cumplită întâmplare din mahala, unde oamenii se zbat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devastatoare: Și sucul dulce înăcrește/ Ascunsa-i inimă plesnește:/ Spre zece vii peceți de semn/ Venin și roșu untdelemn/ Mustesc din funduri de blestem". Inima criptogamei se hipertrofiază și explodează, nu mai este regele ciupercilor, ci un nebun, o ciupercă veninoasă în compania laurului și a măselariței. Întâlnirea dintre protagoniști a avut loc noaptea, în absența soarelui, în somn, când spiritul a amorțit în om și insul e numai materie. Cei doi pot comunica numai în starea de materie inertă. S-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imposibilitatea unei cuceriri definitive"45. Mării disperați, Sábato printre ei, așa au văzut această mișcare. Există un ecou suprarealist în Raportul despre orbi46, pe care unii critici îl compară cu Cantos de Maldoror al lui Lautréamont, ambele de o frumusețe "veninoasa și malignă", creații fantastice și onirice, depozitare ale destinului tragic al ființei umane, dar și ale bunătății sale, unde autorul este uneori narator, alteori personaj, întotdeauna protagonist al scenelor pe care "creatorii lor smintiți le țes pentru a ilustra absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt aici păcatele lor, dincolo vor plânge, se vor văita
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
s-a întors în sat țipând de groază. O mușcase un șarpe: "Șarpele-lance, șarpele-lance, o să mor, o să mor!". După ce francezul i-a injectat un antidot, ea a rămas în cocioaba ei, în timp ce soțul, copleșit, se gândea că atacul unui șarpe veninos nu era o pură întâmplare. Era o răzbunare. O răzbunare a lui Jurijri, una din "mumele vânatului" care ocrotesc animalele pădurii. Chiar în ajun, înarmat cu o pușcă pe care tocmai o căpătase prin troc, indianul măcelărise niște maimuțe, ucisese
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt aici păcatele lor, dincolo vor plânge, se vor văita
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ară șanse de scăpare. Cum de știa omul primitiv că, transpuse în plan psihic, aceste trăsături se aplică vanității? Vanitatea înseamnă lipsa elevației sublime și spirituale (orbire afectivă). Omul este pradă vanității, fără să prevadă pericolul care îl pîndește. Mușcătura veninoasă și dureroasă a șarpelui poate fi tradusă pe plan psihic prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate. Consecința "mușcăturii" remușcării, inhibitivă din punct de vedere patologic, este la modul simbolic "moartea sufletului". Asocierea primitivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
parabole Sintagma „nemuritor și rece” ar putea fi deslușită mai limpede dacă ne-am aminti de parabola „Muștele din piața publică” scrisă de Nietzsche. Cităm „... unde Încetează singurătatea, Începe piața publică; și unde Începe piața publică comedianți și bîzÎitul muștelor veninoase. Tot ceea ce-i mare se află departe de piața publică și de glorie, departe de piața publică și de glorie rămîn Întotdeauna inventatorii de noi valori. Fugi prietene fugi În singurătatea ta, te văd Înțepat de muștele veninoase. Fugi acolo
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
bîzÎitul muștelor veninoase. Tot ceea ce-i mare se află departe de piața publică și de glorie, departe de piața publică și de glorie rămîn Întotdeauna inventatorii de noi valori. Fugi prietene fugi În singurătatea ta, te văd Înțepat de muștele veninoase. Fugi acolo sus unde suflă un vînt aspru, rece, puternic.” Luceafărul vede de sus comedia condiției umane. Ii vede Înlănțuiți pe protagoniști În micimea relațiilor umane. Vede muștele. Iar el este sus, rece, gîndindu-și singurătatea ca pe ceva imperial. Tot
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt de ciudă se răspândește în lume/ A scăpat de înec la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae Turtureanu, în "Cronica", nr. 3-4, februarie 1997; Gabriela Gavril, în "Timpul", nr. 4 din 1997; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 1998; Carmelia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
figuri reprezentative pentru felul în care el înțelege să se raporteze la propria creație: Iisusa, ipostază a Poeziei, și călăul, avatar al Poetului. Într-un vârtej de patimi, bunăoară, prima apare ca o alteritate demonică, de o frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele din volumul sau Portul înmormântat. Deoarece Quasimodo publicase volumul cu ajutorul celor de la 'Circoli', ziariștii de aici au fost cei mai înverșunați apărători ai săi. Nesfiindu-se să critice establishmentul literar al epocii ei au trimis, din paginile publicației, săgeți veninoase împotriva poetului din Alexandria. În numărul din noiembrie decembrie 1931 prietenul lui Quasimodo și directorul revistei, Angelo Barile, publică în rubrică Rezonante o critică la adresa lui Ungaretti, cu iz de schița umoristica, ce avea să ridice mari valuri de nemulțumire. Iată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nou început. Atîta doar că asprimile vieții și slăbiciunile tatălui transformă acest huis clos ce se dorea tămăduitor într-un coșmar violent și imprevizibil. Sukkwan Island e o poveste aproape insuportabilă, antrenîndu-ne vertiginos în adîncurile tulburi ale sufletului omenesc. Angoasa veninoasă ce se dezvoltă într-un adevărat infern mental are ceva pe cît de întunecat pe atît de seducător. Natura miraculoasă îl încîntă, la început, pe micul Roy, care cedează însă repede în fața acumulării de inconveniente și disconfort, pentru care tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lumea fiecare din ei tatăl, cu un zîmbet timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil. Sau ale raportului dificil cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se conturează el în viziunea lui Carrère, poartă amprenta veninoasă și echivocă a unui fel de geniu. A existat o perioadă, prin anii 1980, cînd a cunoscut o oarecare notorietate pariziană, odată cu publicarea romanului său scandalos, Poetul rus îi preferă pe negrii mari, o poveste autobiografică a vieții sale violente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]