25,772 matches
-
etimologie necunoscută. Tiktin, în schimb, cel mai mare etimologist pe care l-am avut, crede că bîrfă provine, printr-o metateză obișnuită în astfel de treceri, din slavul brehati, care înseamnă a vorbi aiurea. Benvenuto definește bîrfa ca un "voyeurism verbal", "o pătrundere forțată în intimitatea unei persoane" și o leagă de literatură și de... femei. Pentru cea dintîi relație, o citează pe Deborah Tannen care scria: Cînd oamenii vorbesc despre detalii ale vieții cotidiene, este vorba de bîrfă, cînd, dimpotrivă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
vrăjit ia fraza din gura actorului și o continuă singur. Cînd Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal "mică, sărut mîna, coane Fănică", într-atît aceste replici, sentințe trăiesc singure cu o pură viață verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil și ne reprezintă inanalizabil, depășind simțul estetic nu prin curiozitate, la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înlătura din conștiință după ce ne-am familiarizat cu ele". De-abia mai tîrziu, critici
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
de precise încît reușesc performanța incredibilă de a promite pe spații mici personaje de neuitat. Procedeul nu e descrierea obiectivă, ci, s-ar putea spune, contrarul ei, naratorul care le prezintă e un cîrcotaș molipsit el însuși de un comportament verbal tipic femin: "Cealaltă, T., spre care mă îndrept acum, o blondă vaporoasă extrem de bine îngrijită și răspîndind mirosuri de parfum dintre cele mai rare și scumpe, T., deci, e decoratoare doar, nemăritată, cu un iubit, scenograf, rămas în Canada. Cam
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Eugenia Tudor-Anton Analizând poezia lui Ion Horea, Dumitru Micu, în cartea sa Limbaje lirice contemporane (din 1988) reținea "fascinația ritmului", "producerea de rime neașteptate", "persiflări gingașe", "acrobații verbale", "jocuri lexicale, stilistice, lingvistice", "resurse de umor care, tăinuite mult timp, generează scene evocative de o reală savoare." Însușiri care se valorifică din plin în această "Carte a Sonetelor" scrisă cu aceeași grijă deosebită pentru eleganța formei. Dar această Carte
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
tovarășului D. să recunoască este faptul căci a compara ajută la aflarea adevarului" (scrisoare, în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
de mare folos explicației). Ar fi interesant de verificat cît de cunoscute au fost cuvintele legate de brutărie și în ce măsură puteau ele să-și extindă uzul în mediul argotic. De la sensul "portofel" s-a ajuns probabil, cu ajutorul construcțiilor prepoziționale și verbale, în care termenul era uneori doar vag înțeles, la glisarea asupra altor circumstanțe ale furtului. Evoluția spre sensul de agent uman, care concurează derivatele cu sufixe specifice (panacotar, panacotist) mi se pare paralelă cu cea care a transformat un împrumut
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
făcut în continuare? Vă gîndiți să îmbunătățiți formula și conținutul R.l. N.M.: Vom acorda mai mult spațiu unor dezbateri și chiar mese rotunde, avînd în centru cărți, autori, fenomene. Ne-am ferit de casetofon pînă acum, de transcrierea unor alocuțiuni verbale. Vom recupera în viitor. Vom încerca să avem, dacă nu săptămînal, măcar lunar, un mare interviu în exclusivitate. Am avut și pînă acum, dar nu foarte sistematic. Ne vom apropia mai mult de actualitate (și străină), fără a-i sacrifica
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
sictir, a lua la (sau cu) sictir, înregistrate și acestea în dicționar. Un sens special - "atitudine de dispreț" - este exemplificat printr-un citat din Convorbiri literare: "se uitau cu un fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
și semnele contemporaneității, de modul major în care teatrul există pentru el și el pentru teatru. Revăzînd-o acum două săptămîni am înțeles că și stările mele s-au decantat, că spectacolul s-a așezat în mine, și că tot delirul verbal de acolo, amețitor și cinic, este chiar delirul timpului pe care îl trăiesc într-un vagonet din ,,roata istoriei", opera de căpătîi, unică și totală, a marelui actor Bruscon. Cel mai potrivit partener al acestei aventuri a cuvîntului, cea mai
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
două pierderi consecutive ale permisului de cititor, se anulează dreptul de utilizator al Bibliotecii Naționale./ Cititorii au acces doar în spațiile rezervate lor./ Se interzice accesul la bibliotecă persoanelor care, prin comportament sau ținută (murdărie, ebrietate, zgomot, violențe fizice sau verbale, acte iresponsabile), deranjează publicul sau personalul salariat./ Furtul, deteriorarea publicațiilor, orice agresiune fizică sau verbală la adresa personalului vor fi sancționate, în funcție de gravitatea faptei, în conformitate cu legislația în vigoare. Sancțiunile sunt următoarele (...)/ Se interzice: (...)/ Utilizatorii au obligația să depună la garderoba bibliotecii
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
Cititorii au acces doar în spațiile rezervate lor./ Se interzice accesul la bibliotecă persoanelor care, prin comportament sau ținută (murdărie, ebrietate, zgomot, violențe fizice sau verbale, acte iresponsabile), deranjează publicul sau personalul salariat./ Furtul, deteriorarea publicațiilor, orice agresiune fizică sau verbală la adresa personalului vor fi sancționate, în funcție de gravitatea faptei, în conformitate cu legislația în vigoare. Sancțiunile sunt următoarele (...)/ Se interzice: (...)/ Utilizatorii au obligația să depună la garderoba bibliotecii orice obiect a cărui prezență nu este justificată în instituție./ Este interzisă introducerea în bibliotecă
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în urechi. Interpretarea însemna pur și simplu rostirea textului. Dialectal, dacă vreți, cu ticuri verbale și, implicit, mentale care puneau în valoare tipologii. Într-un tîrg de provincie moldovenesc conviețuirea civilizată dintre un român, un evreu și un turc era un fapt obișnuit. Spectacolul lui Gonța se dorește a fi complex. Din nefericire, nu și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
încît să i se atribuie un loc stabil și în manualele școlare, este "redescoperit" acum grație relevanței sale pentru unele teorii și interpretări mai noi, legate de marcarea lingvistică a formelor, a gradelor și a surselor cunoașterii. Enumerînd diferite construcții verbale cu a fi, C. Noica mărturisea, din punctul de vedere al nelingvistului, o oarecare perplexitate față de natura modului: "De altfel, mai avem și un straniu mod verbal, pe care-l numim prezumtivul, și care ne poate duce la forme ca
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
marcarea lingvistică a formelor, a gradelor și a surselor cunoașterii. Enumerînd diferite construcții verbale cu a fi, C. Noica mărturisea, din punctul de vedere al nelingvistului, o oarecare perplexitate față de natura modului: "De altfel, mai avem și un straniu mod verbal, pe care-l numim prezumtivul, și care ne poate duce la forme ca va fi fiind să fie, ba chiar va fi fost să fie" (Cuvînt împreună despre rostirea românească, Humanitas 1996, 292). În ultimii ani s-au înmulțit cercetările
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției lui Bacovia ni se înfățișează, chiar dacă nu ca "o sărbătoare ce stă sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e abia un semn final al epuizării. În al doilea rînd, credem că se face o confuzie între degradarea lumii și degradarea limbajului (repetăm, caracteristică doar fazei de amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
transformă cuvintele în obiecte, deci o "armonie imitativă" (de sorginte posibil macedonskiană), care constă într-o suită de sunete în genere dezagreabile, de zgomote, strigăte, hohote, tot soiul de discordanțe: "Această identificare între structura materiei fizice și cea a materiei verbale face ca de multe ori textul bacovian să apară ca un produs hibrid, alcătuit din materie-cuvînt și din cuvînt-materie. E ceea ce anunță însuși titlul Plumb, cuvînt a cărui structură sonoră, și ea monosilabică, reproduce zgomotul unui corp greu ce cade
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
kilometru de șosea pe undeva? Dl Băsescu invita presa la eveniment pentru a tăia panglici imaginare, reușind să-i facă pe ziariști să vadă lumina de la capătul șoselei în kilometrul de asfalt întins pe drum sub ochii lor. Duelurile sale verbale cu liderii de sindicat, în care, atunci cînd își epuiza argumentele, dl Băsescu nu ezita să recurgă la înjurături, i-au sporit și acestea o popularitate oricum crescîndă. Ajuns primar, dl Băsescu le-a promis bucureștenilor ordine și curățenie în
P.D.-ul la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16183_a_17508]
-
12), în legătură cu reviste, fotografii etc. ("dornică să apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
o realitate lingvistică - reprezentare parabolică a ceea ce se întâmplă într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar cu propaganda, proiectat într-un plan metafizic. El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice. În aparență abstras și impersonal, Ștefan Aug. Doinaș este în realitate un om de atitudine (așa cum o dovedește de altfel și publicistica sa de după 1989). Povestirile din volumul T de la Trezor, superb joc literar, nu sunt
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
un instrument indispensabil oricui e nevoit să scrie, de la elevii de liceu puși în fața comentariilor la română și a proiectelor de tot felul, la persoane de orice profesie care au nevoie de cereri, scrisori de intenție, dări de seamă, rapoarte verbale, etc. și pînă la profesioniștii scrisului: ziariști, critici, scriitori. Cartea reușește să fie un manual practic fără să reducă volumul de informații la obișnuitele generalități. Ușor de citit, necesară oricui și pe înțelesul tuturor, recunoaștem în ea un instrument de
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
12), în legătură cu reviste, fotografii etc. ("dornică să apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-un echilibru desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară, de regulă, pe mai multe planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul emisiei verbale este pur asociativ, căci la loc de cinste se află (ca și la Caragiale), sporovăiala, flecăreala, șueta, locul predilect de întîlnire este cîrciuma, cafeneaua, uneori trenul, alteori tribunele de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
perceput ca popular și o bază de derivare care conotează modernitatea occidentală - e cel care stimulează folosirea sa actuală, de către vorbitori în căutare de expresivitate și de efecte comice. În monografia sa Formarea cuvintelor în limba română, III, Sufixele. Derivarea verbală (București, Editura Academiei, 1989), Laura Vasiliu oferă o descriere foarte amănunțită a sufixelor -ui și -ăi și a variantelor lor. Datele prezentate confirmă percepția obișnuită a valorii stilistice: "Din cele 575 de derivate în -ui (împrumuturi analizabile sau formații românești
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
probleme de traducere: aceeași acțiune este exprimată într-o limbă cu ajutorul verbului a face (în construcție cu un substantiv), în alta cu verbul a da sau a pune. în monografia pe care a dedicat-o acum cîteva decenii subiectului - Locuțiunile verbale în limba română (1958) -, doamna Florica Dimitrescu discuta pe larg acest fenomen, indicând verbele cele mai frecvente în română, explicând semantic afinitățile lor de combinare și comparând situația cu cea din alte limbi europene. Există desigur și diferențe de "productivitate
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]