43,157 matches
-
al meu care avea o cafenea cu două mese de biliard! Acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată de bile! Erau albe, de marmură, galbene, de fildeș, roșii. Mă fascinau ultimele, le doream, le pîndeam ceasuri întregi lunecarea pe postavul verde. Ce zvelți, ce cavaleri, mi se păreau cei sprijiniți galant în tacurile lungi, subțiri, pudrate cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii! Țin minte și
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
colegii mei manifestîndu-și fățiș și cu o admirabilă naivitate antipatia față de diverse materii, pentru ca la sfîrșit decanul să arate că el înțelege doleanțele formulate, dar că... satisfacerea lor depinde de Comitetul pentru învățămînt superior. Cu alte cuvinte, paște murgule iarbă verde! O să fie bine de cei care se vor înscrie la anul în anul I, căci vor beneficia de sugestiile formulate de noi. 14 oct. 1952. Am făcut „mină bună” la un seminar și mi-au parvenit indirect elogiile lui Iorgu
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
cubist, în versuri cu adevărat reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
Rahumihin? Femeia este o ființă omenească, sau nu? pentru librarul Heruvimov!! * „Se uită: era o negustoreasă, o femeie în vîrstă, cu căciuliță tradițională și cizmulițe de piele de capră, iar alături de ea o fată cu pălărioară în cap și umbreluță verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie de damă dintr-un mic orășel de provincie etc., trebuie să fac rost, într-un raion special, de: căciulițe tradiționale, cizmulițe de piele de capră, pălărioare, umbreluțe. Și multe, multe măntăluțe
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele cetăți cretane / mama mea în chimonoul verde / tata în fața catedralei” /.../ dar nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
destinatar profesorului Șerban Cioculescu în iulie 1973, la Mogoșoaia, împreună cu o alta către Arșavir Acterian pe care am publicat-o în urmă cu ceva timp tot în România literară. Pe plicul acesteia din urmă, Petru Manoliu a scris cu cerneală verde următoarea dedicație "Lui Șerban Cioculescu, ca răspuns la neuitata sa vizită la Mogoșoaia, această scrisoare a unui prieten de departe" La rândul nostru publicăm scrisoarea de față ca un mic semn de afectuoasă admirație pentru cei trei prieteni aflați acum
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
să transformați pe a în e, deci "zidul lui Meyer". Mi-am dat seama de greașeală de-abia acum cînd am redeschis cartea ca să văd exact ce culoare avea plapuma de pe patul lui Ippolit, din visul acestuia. Era de mătase verde! Dar paianjenul lui Stavroghin, mai țineți minte? Unul mic, roșu! Mănușile lui Lujin parcă-mi amintesc că-s liliachii. Camera lui Raskolnikov și a babei au tapetul galben. Ar fi curios să-mi notez, să văd ce prefera din spectru
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
atunci, și-un distih: "De la sfat privește grav/ Ochiul scurs al lui Octav!"); 4) eleva Milica, despre care se știa că se f... cu tractoriștii; 5) grațioasa cantonieră Sultănica, veșnic în uniformă C.F.R., cu fanionul galben în mînă, cu ochii verzi, cu profilul grav; 6) infirmiera Maricica, blondă, fragilă, cochetă, cu formidabila ei replică dată administratorului Tătaru: "O să fac ce-mi spui, cînd o să aibă p... mea dinți!" (am chemat-o în birou, eram doar "directorul" spitalului, și i-am cerut
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
ori George - soldați americani din Vietnam, Afganistan ori Iraq nu credeți că a Sosit timpul întoarcerii acasă?! Petrolul pămîntului ajunge pentru noi toți! Picioarele noastre trebuie să se scuture de praful războiului, să transforme Deșerturile planetei în cîmpii bogate și verzi! Americanule de rînd, ție îți scriu aceste rînduri-gînduri, scrisori americane Într-o Scrisoare a Păcii Universale. Nimeni nu are dreptul să ne închidă cutia poștală a simțirii și rațiunii În numele sinuciderii colective. Planetă Terra - pe loc, repaus! 4. Visul zburător
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
nu-l pot fotografia este vocea, care face ca necunoscuții să fie totuși atît de ușor de recunoscut. Geaamuuuh ...Geamuuh Ceaap, ceeaaap, ceaap Ceaaapăă Brrragă rrrece, rrrece, brrrragăăă Gaz Gaz Ai la gaz Pepeni-epeni Boșari di Brăila, ia boșarii Pepeni verzi și pepeni galbeni, pepenii Șampanie rece ...două la cinci Numai zeamă de lămîie... o vînd să nu mai rămîie... Mărțișori și mărțișoare pentru Domni și Domnișoare Maatură, maatură Hai la curci, la curci Strugureii strugurii de Dealu-Mare Of Ce mai
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
iei o carte (de obicei una citită de două-trei ori), respiri, sorbi, citești. Dar vrei să comunici cuiva plăcerea celor trei verbe matinale! Ascuți bine cu lama două creioane "Koh-I-Noor" B, potrivești foaia liniată furnirul maro al biroului, privești acoperișurile verzi, asculți zgomotul hidroforului și-ți dai seama, deodată, că totul e pierdut, iremediabil pierdut: adolescența, poezia, dragostea, prietenia. Rămîne lectura. Atît. Orice ai spune, oricît de subtil sau de nasol, știi că textul tău are șansa de-a căpăta, prin
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
intra în forma procustiană a unui poem de maximum două zeci de substantive, noțiuni- abstracte: Să mă bucur / de clipa aceasta / ca de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-aș numi ale femeii, precum bătrânețea, fecunditatea sau moartea, la Irina Mavrodin au interpretări enigmatice, și proiectează asupra acestor teme o lumină crepusculară, de revelație criptică: " frumos mai este chipul femeii/ când începe/ să se
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu era nici o floare care să semene întru totul cu alta. Astero alerga înainte și înapoi, de la Zoltan spre mine, lingându-ne la amândoi fețele. Apăruse și
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
se pare). / Calea Pacienții una-i cu-aceea a Sapienții, / și viceversa, domnilor sapienți! / N-o ai pe-a doua fără de-ntîia: a Pacienții ă drept care trebuie să fim pacienți. / Fie și dacă baba e ramolită foarte, / băiatul cu șorț verde, insipid, / muscalu-și doarme somnul, pe capră, cel de moarte, / în vreme ce feciorul e stupid, / ei știu (și o confirmă,-ntr-o doară, și sergenții / de stradă, în poziție de drepți) / că e aceeași calea Pacienții cu-a Sapienții / și numai răbdătorii-s
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
fi greu să dau un răspuns unic. în privința Vienei nu ezit: tramvaiul. Domnul general Prima dată am alergat, a doua oară am trecut pe roșu, în fine, m-am lămurit. Nici un vatman nu pornește înainte de a se face semaforul pietonilor verde. Scrutează strada ca un comandant de oști. Cea mai vagă bănuială că ai putea avea nevoie de el și de tramvaiul lui îl face să aștepte calm, apoi să-ți deschidă ușile înainte să apuci tu să apeși pe buton
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
de pohesie, el le vorbește mult statuilor doar-doar va vedea aburul desînsuflețirii lor deșurubându-se din axa sinelui venit pe sus cu un vierme în cioc, sihastrul mă încuie în labirint așa simt că întâlnirea interioară are loc pe imensitatea verde a unui pod de castel unde bărbații singuri desfac de pe umerii unor femei însingurate solzii apatici de discontinuitate
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu? Imaginea include aici o oarecare ambiguitate ce-l face pe privitor să întîrzie definitiv în luarea deciziei. Umilă e ușa de la numărul 9, cea de la numărul 5, familiară cea din Peretele verde, cu mătură și papuci în față, somptuoasă cea a Casei Sadoveanu, impunătoare cea a Universității, magnifică cea de la Palatul Culturii. Albumul lui Val Gheorghiu e o încîntătoare plimbare prin bătrîna capitală a Moldovei prilejuită de alăturarea tematică a unui detaliu
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
Maior, Alecsandri, Ispirescu, culegerile de folclor ale lui Miron Pompiliu și S. Florea Marian, traduce balada lui Brâncoveanu, pe cea a Meșterului Manole, Miorița, Miu Cobiu și o serie de doine (cu considerații asupra rolului unor invocații de tipul „Frunză verde"). Evident, junimiștii Negruzzi, Slavici și Gane nu lipsesc; nici Vlahuță, pe care l-a întâlnit la Maiorescu, și care avea să îl viziteze în 1913. între pasajele selectate pentru traducere - texte pentru prima oară în limba română - am ales episodul
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
rostite pînă atunci. Lovinescu s-a oprit, uitîndu-se la mine, ca și cînd era zadarnic să explice ceea ce eu nu puteam pricepe. Am urcat în trăsura care ne purtă spre oraș. Ascultam trapul cailor și priveam cum se derula liziera verde a pădurii. Lovinescu părea cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
chiar ele, aureolele. Fereastră romană Pentru Marian Papahagi Mă uit la fereastra romană întredeschisă, la dreptunghiul de piatră prin care, prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și pinii și laurii Villei Borghese, la fel sînt de verzi, ca atunci. În zadar caut însă urmele de cenușă-ale orei în care, făcînd o confuzie, nu știu ce sudic vulcan a izbucnit explodîndu-ți de-a dreptul prin inimă. Să nu fie chiar nici un semn pe sticla ferestrei, chiar nici o urmă din lumina
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
procese de aceeași factură petrecute în trecutul apropiat. Metamorfoza lui Sebastian Românu, altă povestire, cuprinde aluzii la o Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor, a spus să fie lumină
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]